Când ninge

# Trebuie făcute alei; 40 m de la bucătărie la portiță, în fața casei, spre locul găinilor, spre chioșc, spre grădină. Apoi trebuie curățate: curtea păsărilor, betonul de la porțile mașinii, mașina, câinii, calea mașinii până în drum, la porți. Și platformele de beton.

# Ca să cureți zăpada, trebuie să negociezi cu câinii: cei mari vânează lopețile (fără discriminatre, fie neagră, fie roșie), cei mici sar să prindă zăpada în zbor. Toți patru se întrec printre picioarele tale, concurând care te trântește primul.

# După ce ai terminat de curățat zăpada, trebuie să cureți (iar) câinii. Și pomii, că se rup de greutate. Aici intervine ajutorul neprecupețit al pisicilor: vrei să cureți bradul? Sub el intră prompt o mâță amabilă (uzual neagră, că dă bine la contrast), care te scuipă c-ai umplut-o de chestia rece; apoi intră ofuscată în casă și se spală prelung în mijlocul drumului, lângă soba din bibliotecă.

# Rufele puse la uscat capătă miros de copilărie. Și carton style rămân până în primăvară, dacă nu le bagi în casă. Ia rufa, ai grijă să n-o îndoiești, că se rupe, pune-o pe masă în chioșșc, ia-le pe toate, fă o piramidă ca la Castelul din copilărie și, călcând cu grijă (Fugi, Igor! Pepsi, nu fi tâmpită! Ieși! Ieși! Ieși toți câine!), alunecând grațios ca Bambi, duci rufele în casă.

# O dată ajunse în casă, rufele trebuie întinse; se lasă o vreme să capete altă consistență, apoi se pun pe suportul specializat. Din momentul în care se încălzesc, suportul va fi prevăzut cu o mâță dormindă pe el.

# Aleile nu mai sunt sigure dacă a nins peste noapte. Trebuie să calci cu grijă, că nu se știe când prinzi sub talpă un os istoric, o minge, o funie-jucărie canină cu noduri de 6 cm, un pet subtilizat de la reciclabile, capacul de la vreo găleată de gunoi.

# Trebuie să faci bulgări de zăpadă cu mâinile goale, să-i guști, apoi să-i arunci spre câini, trebuie să stai cu fața în sus, să-ți cadă fulgii în gură. După, mergi în livadă prin peisajul impecabil, să-ți bagi picioarele în ea de zăpadă și ea să-ți intre în bocanci, să faci măcar un îngeraș. Intri în casă doar când mâinile sunt amorțite și încep să înțepe.

Când ninge, trebuie să faci ce-ți place; dacă mai rămâne timp, faci și ce e necesar.