Raport întârziat despre dihănii

În principiu sunt toate bine, Zăvod îmbătrânește fizic de la zi la zi, dar nu e morocănos și-ar fi dispus des la joacă; se vaită ca o mimoză când mă apropii cu peria de el, vrea atenția tuturor, altfel, doarme la soare cu orele. Urma îmbătrânește și ea vizibil, are probleme articulare (nu mai vreau câini de talie mare), Pepsi e însă vioaie, șmecheră și amuzantă. 

Mașa e și ea vizibil bătrână, e sucită și cu fițe, scuipă ca diperata în formă continuată, a început să i se matizeze blana și nu suportă nicio pisică pe lângă ea. Nu are probleme de sănătate, dar este evident că neurologic nu mai e la fel de funcțională. Frida dă și ea semne de bătrânețe, nu mai are agilitatea sau rezistența pe care le avea, e mai tolerantă, mai indiferentă, dar tot vrea să fie în centrul atenției tuturor. Singurul tânăr e Gizmo - lung, subțire, motanii vagabonzi din oraș arată mai înfiripați ca el, el, care e o gaură neagră la cât mănâncă – și are program zilnic de luat bătaie: îl ajută motanul blond musafir, care îl prinde în livezile din preajmă.

Găinile sunt și ele cam bătrâne, musai în primăvară să cumpărăm ceva puici, pentru moment sunt grase și frumoase, nu se tem de oameni, stau în piciorele cui apucă, fac ouă. Ieri scriam că sper să nu ne moară și cocoșul actual de bătrânețe, iaca a murit.

Miez de vară

 # Acum plouă și mă bucur mult, după săptămâni de udat plante, uneori și seara, și dimineața (mândra mea!), în condițiile în care acasă n-am văzut peste 32 gr. Alei udate generos ca să se răcorească, pereți ai casei, chiar și geamuri uneori.

# Pisicile sunt parțial bine, Mașa și Frida sunt topite de căldură, Igor e sub tratament și mi se rupe sufletul când îl văd bărbierit pe un sfert din spate. E vizibil mai bine, dar a slăbit crunt (probabil a căzut de pe casă și la locul loviturii s-a format o pungă cu puroi).

# Câinii sunt aproape vegetativi, dorm la umbră, în lac, la acareturi, sub arțar sau brad, beau apă în disperare, iar dimineața încă e mâncare în castroanele lor. Se aud mult mai puține lătrături, semn că și câinii din sat, din vecini sunt dezgustați de căldură.

# Păienjeni, mulți păienjeni care vin după apă, albine și viespi, fluturi și șopârle, păsărele însetate – le pun apă seară de seară și mă bucur că nu le mai vânează pisicile. Căprioarele coboară doar dimineața devreme sau seara după apus, la prânz nu se aud decât cicade, nu e niciun ciripit.

# Trandafirii sunt într-un val generos de înflorire, au fungi de nenumărate feluri, în condițiile în care au cam fost stropiți: pătare neagră, făinare, rugină. Pomii au și ei colecții diverse, rapăn, monilioză, foc bacterian, dar ei n-au fost stropiți, la început pentru că ploua, apoi că n-a mai vrut domnul meu.

# Zonele cu flori perene se (aproape) autosusțin, le ud cam săptămânal, însă trebuie udate zilnic plantele aromatice, mai ales busuiocul, care e mimoză rău. Roșiile sunt sănătoase, încă nu s-a copt niciuna, aronia e mult avansată față de alți ani și, în mod surprinzător, mai dulce.

# În livadă nu există nici urmă de prună, sunt multe moșmoane, destule mere, dar mici, ceva pere, nuci – urme fine, alune cam sunt. N-am avut cireșe și vișine, mărarul iarăși a spus pas, cu ceapa nu m-am înțeles deloc.

# Anul acesta dovleceii nu vor să rodească nici de nebuni, în condițiile în care au răsărit doar în două cuiburi din opt, am avut salate și fasole verde (anul viitor vreau să punem mai multă), aroniile sunt pline, avem și mure, strângem la două zile câte un castronel.

# Atac de parodontoză și lucrare stomatologică amplă, data viitoare îmi pun o placă cu Benone Dolănescu, două săptămâni de concediu chiar pentru odihnă – inclusiv retușurile cu lavabilă intră la capitolul odihnă, că m-a amuzat operațiunea, mai vreau.

Raport de început de aprilie

 A venit primăvara, lucru cert, corcodușii sunt miresele momentului, sălciile au mâțișori, dar e frig și evoluția vegetalelor e mult întârziată (în alți ani erau deja înfloriți prunii de vară). Acum sunt înflorite primule, narcise și zambile, muscarii și lalelele abia se văd, aroniile, pelinul, moșmonul și lonicerele au frunzuțe, trandafirii au pornit în vegetație. Ușor-ușor, arealul începe să arate a primăvară-vară - băncuțe înspre grădină, magazia, bucătăria de vară și chioșcul se eliberează -, s-a deschis sezonul la febră musculară de week-end, la mâini zgâriate și chinuite grav și deja sunt momente în care putem sta numai în hanorace.

Domnul meu a tăiat trei pruni bătrâni plantați spre drum la vreo 40 cm de gard (ca să le facă loc celor mici să se ridice, plantați legal, la doi metri de gard) și un măr (care amenința integritatea chioșcului) și a apucat să dea uleiul horticol (între două reprize de ploaie). A venit nenea specialistul la tăierea de primăvară a pomilor și ne-a spus că e musai să îi hrănim, altfel riscăm să-i pierdem; așa că le-am pus NPK 16-16-16, ceea ce nu gândisem vreodată că voi face. (Căutând NPK, am intrat într-un magazin din sat unde am găsit o mulțime de minuni pe care le cumpăram de pe net: insecticide, fungicide și stimulente bio, turbă, mânuși colorate, semințe, sare fără iod și alte minuni.)

Deja am demarat operațiunea primăvara în grădină: am aranjat zonele cu flori perene, am tăiat trandafirii, am așezat mini-creșa în statul înălțat acoperit cu folie (roșii, salate picante de la Nadina, cimbru). În ghivecele din suportul îmbrăcat în folie sunt semănate: busuioc de patru feluri, tulsi, lophantus, flori, am pus benzi cu semințe (pătrunjel, morcovi, mix de salate), leuștean, mărar, pătrunjel și țelină de frunze; încă nu am plantat arpagicul și usturoiul, avem ”spontane” – din ce-am ratat să scoatem în vară – și din cele de bulbili. Sub covorul pus de probă peste iarnă în grădină pământul e mai puțin dens și mai lipsit de chestii verzi (îl iubește pisicile, și ale noastre, și cele din sat).

Am jujub de la Ana T. și mă bucur nespus, arbuștii de piper de Sichuan încă nu dau semne de viață, mă bucur că au trecut iarna plantele de lângă gardul refăcut în toamnă, și cele cărora le-au fost afectate rădăcinile în vegetație, și cele mutate anul acesta– forsiție, iasomie de iarnă (tăiate drastic, au făcut urme fine de flori), iasomie de vară, trandafiri.

Am scos protecțiile de iarnă de la uși, am coborât hamacele din pod – încă nu sunt instalate; a tot plouat, pământul e ud, în beci se infiltrează apă, iar acum vin ploi în următoarele zece zile, plus patru nopți de temperaturi negative (au mai fost două). Vedem.

Ce-am mai făcut, ediția de început de martie

 

# Iasomia de iarnă (pe care am tuns-o drastic și am mutat-o) a înflorit săraca doar vag, ghioceii se trec, au apărut tufănele, sedumuri, căldărușe, narcise și zambile, lalelele ies în verde roșiatic, primulele galbene au câteva flori.

# Ziua s-a mărit considerabil, au revenit trusa de floricultura și băncile în zona dinspre grădină, am tendința să stau în soare, probabil pentru rația de serotonină, iar domnul meu a îmbăiat plantele în albastru.

# Am așezat mumos bolovani pe lângă plante – e un hobby de-al meu: să plimb pietre -, am parțial aranjat zonele de perene devastate cu prilejul mobilării cu arbuști a curții, am și greblat o parte din curte, continuarea în numărul viitor.

# Am cumpărat semințe și arpagic, am primit plante noi de la Carmen (ajuga reptans, vinca minor și crocuși de toamnă), ceapă de apă, o marcă de fasole și una de porumb de la Cristina, am făcut ordine în extindere ca să le fac loc viitoarelor ghivecele.

# În grădină sunt zbenghiuri verzi: negrilică și crizanteme comestibile, ceapă pe care nu am scos-o în toamnă și usturoi de bulbili, urzici și o cicoare roșie (cred) istorică, care iese de vreo trei ani cu încăpățânare; acum încep să-mi așez în cap ce și unde voi planta.  

# Cerul e senin, insectele au revenit la viață – casa e plină de buburuze și de crisope -, ploșnițele puturoase n-au murit peste iarnă, tare mă tem că va fi jale cu ele anul ăsta (probabil și cu limacșii, că sunt deja semne).

 # Tinerele găini ouă, au avut liber în grădină și Mașa le-a alergat responsabil, pisicile vor mereu uși deschise, câinii sunt plini de pâsle, am reușit s-o cointeresăm pe Pepsi să poarte zgardă, chiar dacă s-a lamentat vreo săptămână.

 # Un motan portocaliu din sat vine și doarme ore-n șir într-un anume loc în livada de-alături sau în grădina, pe locul valerianei, zilele trecute am înțeles de ce Gaițele lui Kirițescu se cheamă așa: cinci păsări în livadă și-o gălăgie de nedescris.

 

Gata, nu mai vreau zăpadă și mânuși, ci uși deschise și hanorac. E posibil ca 2021 să fie ultimul în care trecem la ora de vară, a trecut un an de când ne-a lovit neprevăzutul, un an de singurătate, an care cel puțin pe mine m-a ajustat.

Start la impresii despre anul agricol 2020

 

# Dacă nu am mai făcut naveta zilnică, în fiecare zi am fost mai bine de o oră în plus în grădină și s-a simțit. Chiar dacă am pus mai puține roșii, e ok, San Marzano va fi și anul viitor în grădină, la fel Cherry Kumato, dovleceii Izobilna – dintr-un singur plic, am avut supraproducție – și sfecla roșie Cylindra, mai punem.

# E primul an în care am făcut ceva stropiri la pomi și la trandafiri și se simte; Goldenul nu a mai avut rapăn și a făcut fructe mai mari, prunii nu au mai avut la fel de multă monilioză, perii au dus-o bine, fără foc bacterian, nici în gutui, trandafirii n-au mai chelit de la pătarea neagră.

#  Fasolea a făcut gărgărițe - am ratat stropirea la floare -, e bună experiența cu stratul înălțat făcut din popi și cu folie de mulcire, mai facem. Zmeura moștenită a pierdut șansa să mai rămână la noi în grădină, nu mă mai interesează rubarba, tompinamburul, spanacul de Malabar, mazărea cătărătoare.

# Anul acesta am strâns doar urme fine de semințe, am fost iarăși cercetător: nu mai punem roșii siberiene, cherry Ema, Elberta și de Colgar, la capitolul ardei iuți doar Jaranda și cei de Cayenne s-au calificat să îi mai cultivăm.

Notă către mine: beciul trebuie stropit împotriva fungilor; nu duci merele bolnave în beci, dar se îmbolnăvesc acolo.

Eterogene

 

Trandafir nou, târâtor, cado de la o minune de ea.

Țepos și belicos - poncirusul.

Păducelul cadou de la planetele aliniate (am tăiat un gutui și după un an a lăstărit portaltoiul lui).

Mândrie arogantă - moșmon.

Start la sezonul 2021.

Am aronia mea și nu mi-e frică s-o folosesc

Introducere. Pre numele ei oficial Aronia melanocarpa, zisă și scoruș negru de poporul nostru (de fapt n-are nicio treabă cu scorușul, un pic la aspectul buchetului de fructe poate să aducă, că de fapt e mai rudă cu mărul), aronia e cotată ca panaceu: imunitate, tensiune, bun pentru diabetici, antibacterian, cancer, alea-alea, le are pe toate, mai ceva ca o chia altoită, bonus: resteverol – ză antioxidantul modern, echivalentul oțetului balsamic în Evul Mediu. E un arbust tare cumințel, nu cere nimic special, nici măcar apă, nu are dăunători, nu crește mare, în plus are frunze lucioase, drăguțe, care se colorează în rosu, iar plin cu fructe e de-a dreptul frumos.

Cuprins. Dacă tot ai producție de aronia, musai să găsești soluții să o folosești.

# Mâncate crude – să fie la ei, gustul e jalnic, astringente, gură pungă, înțepat după urechi. Mâncate crude după congelare – mda, ceva mai bine, dar nu de-ajuns. Fresh – simplu, exclus; în combinație cu mere – banal, mai ales că n-are deloc aromă.

Așa că am purces la preparări diverse:

Puse în salată de fructe cu iaurt – da, dau gust interesant, astringența chiar aduce un plus, dar ca proporție trebuie puse urme fine de aronia în salată.

Dulceață: 1 kg fructe, 0,8 kg zahăr (în fapt, am pus tot 1 kg, dar a ieșit prea dulce), 0,25 l apă, zeama de la o lămâie și jumătate (se duc toată astringența, acrimea, a fost obligatoriu) și 2 bucăți de anason stelat, că nici urmă de aromă, e inodoră, insipidă, bine măcar că are o culoare grena-mov foarte faină. Am încercat și cardamom, e moale (scorțișoara e și mai moale, deci nu). E ok, chiar suprinzătoare, una lume zice că e genială la clătite.

Sirop 1: am fiert fructele în apă – cam de 4 ori mai multă apă decât fructele, că scade bine; am lăsat să se răcească, am stors fructele (grijă mare, că pătează tot ireversibil), am adăugat 1,25 kg zahăr la litrul de lichid, 1,5 lămâi sub formă de zeamă, 2 buc. anason stelat. Fiert vreo 20 de minute (m-a mirat că nu prea face spumă), tras la sticle, termostatat. Sirop 2. Am făcut pectină și în ea am fiert fructele ținute anterior câteva zile la frigider (erau mai umane la gust); a fost nevoie de ceva adaos de zahăr și de lămâie, după gust; am pus cuișoare – experiment nereușit, promit să nu mai fac, rămân la anason stelat (înainte însă vreau să probez și nucșoara).

Încheiere. Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple, cum ar fi să cumperi ceea ce speri tu să fie, nu ceea ce este în mod real. Partea bună: niciodată nu mai cumpăr vreo plantă până nu o adulmec, nu o gust, că și cu moșmonul am făcut la fel și doar nu l-oi tăia pentru că nu-s fan al fructelor lui.

Despre stropiri, fertilizări și alți demoni*

De la an la an, sau de la loc la loc, unele rețete nu (mai) merg. Mereu e musai de făcut o probă pe o singură plantă, dozată concentrația la locul faptei, că și plantele, și dăunătorii diferă. Oricum se întâmplă ca 25 de plante să o ducă genial, iar una să moară de la același tratament. Diferența între leac și otravă o face doza. Și la poțiunile din plante, că, și dacă sunt naturale ingredientele, tot chimie va fi.

Stropirile se cam fac cap-coadă, că degeaba dăm cu insecticid pe roșii și pomul de lângă îl lăsăm plin de afide. Sau dă vecinul cu insecticid și migrează la noi toate gângăniile supraviețuitoare.

Pentru că mi-e lene, fac doar macerate sau infuzie, plus soluție de coji de ouă cu oțet. Nu mă complic să distrug toți dăunatorii, doar să-i țin sub control, ca să mâncăm și noi din ce-am plantat. Și nici nu intru slugă la grădină.

Stropesc la 3-7 zile, majoritatea timpului, preventiv. Pentru insectele mai chitinoase se adaugă și săpun la rețeta de insecticid. Stropesc de obicei cu o singură chestie, ca să nu se obișnuiască dihăniile, cocteiluri fac mai spre sfârșitul verii.

La plantarea răsadurilor pun resturi de la maceratul de urzici/găinaț din anul trecut / compost / bălegar, musai adaos de nisip, că e terenul lutos. Următoarea fertilizare – nu mai devreme de o lună. Pun coji de ouă barieră pe pământ și zat de cafea. Și mai fac papa bun cu drojdie: 3 l apă, 1/2 pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi + 100 gr drojdie, lăsate 2 zile în soare. 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă. (Echivalență: drojdie proaspătă – 25 gr / uscată – 10 gr – instant – 7 gr.)

Nu mă complic să identific dăunătorul exact, văd că-s fungi, schimb ph-ul: cenușă, lapte (10%), ceai de salcie, zeamă de lamâie, drojdie (3 l apă la 30 gr, 10 linguri zahăr, 10 gr drojdie uscată, lăsate o zi. Diluție 50%, planta îmbăiată, dat și pe sol). Și zeamă bordeleză 0,5-0,62-0,75% (21 zile pauză, stropesc doar când nu când sunt flori), bicarbonat de sodiu (1 linguriță la litru), tinctură de iod – 4 picături la litrul de apă, permanganat de potasiu 0,1% (chimicaleee!). Musai stropit după ploi (îmbăiată planta la propiu) și stropit și pe pământ, sub plantă. Apoi, am multe plante aromatice în grădină. Ce efect are oregano asupra organismului uman? Antimicotic? Ia să facem un ceai. La fel menta, cimbrul, lavanda.

Insecticidele pe care le folosesc:

# Săpun lichid - 3 linguri, o cană alcool 40 gr, 4 l apă (la săpunul lichid, ca să nu precipite, se adaugă bicarbonat)

# Ulei alb – 2 căni de ulei, 1/2 cană săpun lichid agitate bine. 10 ml la 1 l de apă, doar când temperatura e de maximum 25 gr, că altfel sufocă planta. Mai bun la pomi sau arbuști.

# Tutun. 100 gr frunze la 5 l apa, infuzie (se face maro). NU LA LEGUME sau trandafiri, mai bine la pomi și arbuști, atenție, afectează albinele. De fapt, e otravă pură.

# Spilcuță sau margaretă pictată (flori), vetrice sau tufănici sau pelin alb (frunze) - infuzie. O linguriță cu vârf de plantă uscată la 250 ml apă. Verde – de 4-5 ori mai multă plantă. Rozmarinul, busuiocul, coriandrul sunt și ele insecticide, în prima parte a verii merg ceaiuri și din ele.

# Piper negru. 20 boabe la 250 ml apă, infuzie, diluție 30-60%. Sau o lingură rasă de piper măcinat + 1 lg ulei + 1 lg săpun + 4 l apă. Atenție că arde.

# Ardei iute. 5 ardei de Cayenne se infuzează în 250 ml apă si se lasă așa 24 de ore. Se pun 50 ml la litrul de apă. Faceți probe cu diluție mai mică, depinde de cât de iute e ardeiul, am scris Cayenne ca să aveți orientare ca iuțime, ca dimensiune.

# Coji de ceapă sau de usturoi sau combinate. Sau usturoi pisat (la rece, 2 zile. Diluție 30-60%) . Sau ceai de coada șoricelului.

# Pentru păienjeni – urzică. 1 kg plantă tocată (200 gr uscată) la 10 l apă, se lasă 12 ore și se stropește așa, fără diluție. Usturoi infuzie. 150 gr usturoi la 5 l apă. Se stropește călduț.

# Făinare+rugină – infuzie de usturoi. Hrean – un hrean mediu ras, infuzat in 250 ml apa. Diluție 30-60%. Sau ceai de frunze de hrean, aplicat călduț.

Spăl plantele cu dușul să le mai scap de afide, păienjeni, cicade, am mai folosit ulei de neem (40 ml ulei, o lingură de săpun lichid, 1 l apă caldă), aștept să vină Kabon-ul comandat deja.

Nu am omizi sau gândaci de Colorado deloc, ploșnițe, musculițe albe, coropișnițe - doar urme fine, neglijabile, nu am (încă) vecini care să stropească cu ceva. Nu am găsit soluții integral eco pentru pomi și vie, avem două stropiri chimice la floare (la gutui, moșmon, păr, chiar 3) și, în caz de atac masiv, altele.

Merg prin grădină, văd dăunătorii și mă gândesc: mmm, cu ce stropim acum? E, sunt și ceva păienjeni, ia să dăm cu niște usturoi. Sunt și dihănii chitinoase, musai săpun, mai punem de-un ceai de rozmarin și gata rețeta.

Am făcut un „rețetar” cu ce pot prepara cu ce-am la îndemână, coada calului, tătăneasa, rostopasca nu cresc pe la noi, nu văd de ce m-aș duse să culeg sovârf sau sunătoare când am alternative. N-aș ezita să-mi stropesc plantele cu chestii chimice dacă aș risca (iarăși) să pierd recolta. Dar aș respecta exact dozele și timpul de pauză.

* La cererea cititorilor

În pregătire

Ce-am mai făcut

În week-end a fost cam frig, am văzut și -4 grade, a fulguit ușor, a fost o ploaie înghețată rapidă, a mai și plouat, a bătut și vântul, să tot intri în grădină. Cu toate astea, am mai strâns din crengile de la tăiatul pomilor - taie, fă pachete, leagă-le, depozitează-le, fă grămadă de viitoare lemne pentru grătar, mărunțește, greblează, arde ce e bolnav. Muncă repetitivă, ce-mi doresc eu mai mult și mai mult. Și câte mai sunt...

Am plantat săptămâna trecută iriși, crin-făclie și iarbă neagră de la Nicoleta, am înșirat pe zonele cu bulbi phlox subulata fucsia și cerastium, să acopere solul, am pus minunea de Jubilee celebration, am mai eliberat din zonele de flori perene și cam atât; a, și am decis să nu mai scot păpădiile.

Narcisele galbene ciufulite au înflorit și le mănăncă cineva, probabil limacșii, brândușe, veronici, lamiumuri au înflorit și ele, trandafirii, un cuișor de la Geta și liliecii au pornit în vegetație, un toporaș a apărut singurel în jardinierele cu sedumuri.

Câinii sunt parțial color bine, Hades e slab și mofturos, Urma trebuie legată când deschidem porțile mari (altfel evadează cu tupeu; notă pentru mine: nu uita să cumperi o coadă de mătură roșie, că pe cele colorate altfel le ignoră), Pepsi e de-un oportunism incredibil, iar Zăvod e, ca de obicei, un mare bou.

Găinile ouă hărnicuțe, pisicile sunt și ele ok: Frida și Igor vin mereu cu mine în grădină, mai se bat, mai se spală reciproc, mai dorm împreună, Mașa își scuipă și lăbuie odraslele zilnic, noapte de noapte e cu noi în dormitor, Jinx trebuie periat des și mai nou doarme sub soba metalică, în locul de depozitat lemne: negru pe negru, ok, până începe soba să-și întindă labele.

Nu simt presiunea timpului în ceea ce privește grădina, nu-mi fac planuri, ce va fi va fi, nu am așteptări, deci nu voi avea nici dezamăgiri. Să fim bine, asta e tot ce contează.

Ce-am mai făcut

# Nu mai aștept iarna, nu mă mai tem că vine și nici n-o mai vreau, aerul miroase mai plin, pământul încă cere apă a recolte viitoare, păsările cântă a primăvară, până și vântul e altfel.

# Cum în toamnă n-am scurtat trandafirii, protecțiile țepoase din jardinierele de sedum au fost mai puține; peste iarnă unul dintre câinii mari a dormit în jardiniera cu sedum spectabile, așa că mai sunt urme fine de plante acolo.

# A plouat și-am stat pe terasă să ascult ploaia pe acoperiș, vălurită de-un vânt anemic, au fost zile nesuferite, cu burniță și vânticel ticălos, când n-am chef nici de mine, au fost zile cu soare parțial, prilej de bucurie și de planuri de grădinărit.

# A a venit un nene și a tăiat din pomi, am strâns crengile tăiate - mult a fost, și mai mult a rămas -; am butășit cimbru siberian, am pus semințe de căldărușe, chives, praz și am tăiat trandafirii din grădiniță (încă nu le-am desfăcut protecțiile de la rădăcină).

# A fost primul week-end în veste, trusa cu uneltele de floricultură a revenit în decor, am repus în funcțiune raftul-minisolar, spre bucuria pisicilor, care dorm acolo, am scos și spălat protecțiile de iarnă de la uși.

# Ziua crește vizibil, zumzăie albinele în soare, începem să cam ținem ușile deschise; domnul meu se joacă cu dihania de spălat sub presiune (abia aștept vremea caldă) și face constant pâine la mașină, iar eu abia aștept primăvara.

Flora spontană ca indicator de sol

Sol acid. Păpădie, lumânărică, margarete, patlagină, creson, panseluță sălbatică, urzică, măcriș, ștevie creață, izmă, veronică. (Lumânarică multă = pământ puțin bogat în substanțe nutritive.) Sol mai acid = lipsă de calciu. (pentru corecția acidității se adaugă var stins, cretă furajeră, cenușă – atenție înainte la analiza solului!* - sau se stropesc foliar plantele cu adaos de calciu).

Sol alcalin. Cicoare, laptele cucului, negrușcă, ciumăfaie, scânteiuță, hreniță, muștar sălbatic, fierea pământului. Corecție de ph: compost, ace/rumeguș de conifere, sulf. (Faceți analiza ph-ului solului înainte!*)

Sol uscat, nisipos. Măcriș, ciulin, ventrilică, muștar, coada șoricelului, urzică, talpa-gâștii

Sol argilos, compact: patlagină, urzică, turiță, păpădie, volbură, cicoare, troscot. Corecție – plantat lupin sau sulfină albă. Ameliorare sol – nisip, rumeguș de foioase.

Sol ușor - imortele, iarbă grasă, pin.

Sol cu crustă - pir

Sol fertil. Lobodă, știr (N+), grăsiță (P+), trifoi roșu (K+), albăstrele, scaieți, rocoină, piperul lupului, crucea voinicului, urzică moartă, urzică.

Sol sărac. Margarete, mușețel, cicoare, coada calului, rostopască, coada șoricelului, margaretă, lumânărică, fenicul, ciulin, patlagină, păpădie, trifoi, pelin negru, ridiche sălbatică.

N+ Urzică, hamei, știr. N- Lucernă, astragal, erigeron, linaria. (Indicator de N – albăstreaua spontană – e spre albastru în sol calcaros, spre roz în sol acid.)

* Personal, recomand analiza solului și a apei din fântâni la laboratoare specializate. Analiză minimală de sol: pământ 1/3 + apa 2/3 într-un borcan, agitat până se face ca o smântână, apoi bandă turnesol sau alt indicator de ph (aveți culorile pe/în cutia în care le cumpărați). Altă variantă, și mai empirică: Luăm două borcane de 800, în fiecare punem câte o mostră de pământ, peste ele adăugăm apă distilată (cam aceeași cantitate cât pământ am pus), punem capacele, agităm cu elan până se dizolvă mostrele de sol. Într-un borcan adăugăm o linguriță de oțet, în celălalt – una de praf de copt. Dacă în borcanul cu oțet apar bule de aer și ceva sunete, pământul e alcalin; dacă scoate sunete cel cu praf de copt, solul e acid.

0 ≤ pH < 7 => pH acid | soluție acidă. pH = 7 => pH neutru | soluție neutră. 7 < pH ≤ 14 => pH bazic (alcalin) | soluție bazică (alcalină) (sursa foto: twinkl.ro)

Cromatică actuală

Raport periodic despre animale și moșie

# Animalele moșiei sunt în parametri legali, găinile sunt grase și nu ouă, câinii sunt și ei grași (nu, nici ei nu ouă, dar rostul le e altul), pisicile sunt nesimțit-obraznice, indignate că ținem ușile închise. Șobolani avem mult mai puțini, pentru că o parte dintre ei s-au mutat la F., noul nostru vecin.

# Au apărut plante noi în peisaj - trandafiri (doi Hocus Pocus, un alt Sacsengruss, un Akito, un Schwartz Madonna), viță-de-vie (Coarnă neagră, Centennial, Tămâioasă românească, Ceasla) și un măr Granny Smith -, am scos rosele damascene și tot calculez și planific ce și unde mutăm; ce scoatem; ce păstrăm; ce dăm.

# Am demarat pregătitul grădinii, însă mai e mult până departe, nu am pus semințe sau bulbili/arpagic, nu am strâns nucile și moșmoanele; mă cam oftică lipsa merelor, darrr murăturile românești au ieșit geniale. J Și avem gemuri, dulcețuri, compoturi de anul trecut.

# Avem doi pomi uscați care trebuie tăiați, via trebuie curățată, trandafirii – pregătiți pentru iarnă; mai trebuie o ultimă coasă în livadă și în fața casei, aș vrea să reamenajăm stratul înălțat și straturile lasagna, încă nu mă uit în cutiile cu semințe, întâi trebuie să-mi așez în cap arbuștii.

# Pomii cer ceva tăieri speciale, arbuștii cer și ei atenție, clar vom renunța complet la zmeura moștenită; culturile în câmp devin, de la an la an, mai improbabile, pentru legume e musai solar, mă tem că până îl vom face voi cultiva urme fine, în jardiniere. Prognozez un an de reamenajări.

# Iar am strâns oboseală, iar sunt în urmă cu to do-urile, iar..., da-mi trece, știu eu, deja mă gândesc la cadourile de Crăciun. Și, ca de obicei, când e vreme de alegeri politice, mă aprind și devin frecvent toxică, așa că am evitat în mare socializările extinse; e mai sănătos.

Octombrie, mai pe final

# Must dulce-toamnă și pădure colorată măiestru, viță sălbatică și măceșe roșii; vreau să plouă, seceta asta prelungită deja mă-nervează, e cald, prea cald - toamna năucă a unui an meteo-buimac.

# Când joi după-amiază auzi muzică-n sat, știi că sâmbătă va fi nuntă; la poartă va apărea Bine ați venit! înconjurat de crengi de brad, crengi ce se vor regăsi și pe porțile vecinilor care vor caza nuntași.

# Pentru c-am fost neatentă, iar au evadat câinii, iar Urma, grație talentului nativ, a venit plină de ciulini și turiță; iar am tuns la ea la greu, i-am descâlcit bretonul prins ca-n agrafe, așa că acum arată crunt v. 2.0.

# Am trandafiri noi – Caprice de Meilland, Yellow Spray, White Symphonie și încă un Sacsengruss (oare unde l-oi pune?) - și o Lippia citriodora (Aloysia citriodora, Verbena odorosa) - lămâiță, citronelă -, știți uleiul esențial de verbena? Ăla e mirosul.

# Din livada de vizavi au rămas vreo 20 de pruni din sute, pe uliță mai jos mai cresc două case pe repede înainte, dispensarul din sat e gata și în parcul școlii au apărut aparate de fitness.

# Am atacat iarăși magazia, am restructurat-o (anul ăsta cred c-a fost cam obsesie), prilej cu care am renunțat la geamurile și cercevelele moștenite (nu ne-au trebuit atâția ani, clar nu ne mai trebuie.)

# La capitolul și adulții se joacă, nu-i așa?, am un ciubăr pentru plante - cam 3 l capacitate, lemn de fag uscat cu cercuri din fier -, un suport pentru carte/partituri verde, din fonta și o piatra pictata cu bufniță.

V-am spus oare că abia aștept să revenim la ora de iarnă?

Perseverență

Raport de octombrie cald

# Scade ziua, scade iară, soarele răsare după ce plecăm noi și apune la puțină vreme după ce ajungem acasă; e cald încă, lumina de octombrie – incredibilă, galben-lăptoasă, domoală, caldă, cum numai în octombrie poate fi - mă înnebunește și abia aștept ora de iarnă.

# Pădurea se colorează de la zi la zi, urmele fine de ploi au fost o binecuvântare pentru pământul crăpat, mirosul aerului s-a schimbat, pe drum trec căruțe cu lemne, în curți cresc grămezi de lemne, lumea încă nu a eliberat grădinile de vegetale - mai e până la iarnă.

# Dihăniile moșiei sunt ok, găinile sunt grase și au cam luat pauză la ouat, pisicile revin în casă pe timp de noapte, ziua ne ceartă că-s ușile închise, Jinx îmbătrânește pe repede înainte, câinii trec la ținuta de iarnă și-au început să mănânce mai mult, Pepsi și Urma, în duet, au mai rezolvat un gard ca să poată evada.

# Grădina e aproximativ goală (am strâns cam toate roadele până-n 3 octombrie), moșmoane și ceva plante aromatice ce mai sunt, plus un ardei iute care se încăpățănează să rodească. Am început să strângem strugurii, gutuile cad cu spor (sunt locuite), trandafirii înfloresc cu elan, chiar dacă nu le mai tai florile, ca să știe și ei că vine iarna.

# Tot pe 3 octombrie (când ploua) am făcut primul foc în sobă (în bibliotecă, nu c-ar fi fost nevoie, ci de drag – mi-era dor de flăcări jucând pe pereți), între timp facem măcar un foc zilnic, chiar dacă s-a încălzit, că nopțile sunt deja reci (prima brumă a căzut pe 9 octombrie) și cer geacă și pantofi.  

# Pentru prima dată, am avut tigri de platan – am scuturat compulsiv rufele uscate -, avem și ceva ploșnițe urât mirositoare, revin șobolanii de pe coclauri, doar că acum merg și la F., noul nostru vecin, nu vin doar la noi; am băgat ghivecele în casă de vreo săptămână, am pus protecțiile la geamuri și covoarele, aștept cu interes ceva ploi să pot demara operațiunea mutat a n-a oară plante, după care să strângem unelte băncuțe șezlonguri și alte cele de pe moșie.

 # În casă ard bețe parfumate și e miros de mosc, avem gutui pe pervaz în locul de masă - toamnă la purtător -, pe coșurile caselor din sat ies fumuri parțial paralele, aleea din față e plină mereu de frunze de viță: călcăm toamna în picioare la propriu.

V-am spus cât iubesc luna octombrie?

Raport de activitate pe final de august

# Numai mâine nu-i poimâine și gata vara care parcă nici n-a fost vară; gata și musafiriada ediția 2019, în grădină au apărut zone goale, în așteptarea toamnei. Ziua scade constant, încep frunzele să cadă, mirosul s-a schimbat ușor din pământ ars în pădure spre galben; chiar dacă au fost două săptămâni de arșiță, tot a fost rouă în fiecare dimineață și vântul a adiat continuu.

# Am curățat responsabil trandafirii (în niciun an nu au mai fost atât de afectați, pătarea neagră e ticăloasă rău, chiar și după două stropiri), am rărit tufele de toate crengile din interior, am tăiat toate frunzele afectate – i-am cam chelit, cu alte cuvinte; a fost prea cald să butășesc ceva din ei, rămâne pe noiembrie.

# Fructe avem doar urme fine, nu m-am hărnicit să folosesc deshidratorul vara asta,  strugurii virează în mov, aroniile s-au copt, zmeura și murul încă rodesc, dar fructele sunt mai mici în lipsa ploilor. Încă mai sunt roșii, ardeii iuți se dezvoltă frumos, dovleceii îmbătrânesc înainte să crească, nici urmă de castravete; arbuști și vie, pomi și iarbă suferă de secetă, dar leușteanul a crescut iarăși frumușel, iar fasolea pusă acum cam o lună e harnică și se avântă cu spor.

# Am făcut sosul iute fără fierbere (iuțică, după rețeta lui Vasi), am pus trei borcane de ardei iuți la oțet, ceva pungi cu roșii, dovlecei, vinete (și verdețuri) la congelator și strâng/bibilesc semințe; nu în cantități industriale, doar urme fine pentru uz personal, e mult mai simplu acum, plus că nu le mai aleg/vântur gospodărește, le trântesc vrac în pungi zip.

# Pe drum trec căruțe cu fân și remorci cu baloți din paie, încă nu am cumpărat  lemne, în sat miroase a zacuscă și oțet fiert, semn că se apropie începutul școlii. N-am energia pe care mi-aș dori să o am, vreau o perioadă fără vizite și umblat brambura, de fapt nici nu prea știu ce vreau. Știu însă că mi-e dor de mare.

Iuțica

Dare de seamă de sezon

# Floarea de colț n-o duce deloc bine, nu i-am mai pus calcar și văd că nu-i place, oricum e treaba ei de vrea sau nu să trăiască, n-o mai scarpin între cornițe, i-am dat ceva papa bun și o ud constant.

# Trandafirii încă se distrează cu pătarea neagră, chiar dacă i-am stropit de două ori, grădina e plină de păienjeni foarte variații, de cicade de toate culorile și de floră spontană viguros înflorită.

# Încă mai avem ceva roșii, ardeii iuți încep să se coloreze, se coc aronii și mure, în meri cred că avem vreo 10 fructe, zmeura rodește iarăși, cireșii și vișinii simt toamna-n frunze roșii.

# Găinile sunt tot grase și gălăgioase, nu mai sunt bântuite de instincte materne, dar fie nu vor ele să ouă, fie avem iarăși coțofene abonate la masă, probabil o vom muta pe Salmonela paznic la cuibare.

# Câinii mari îmi fac impresia că încep să treacă la ținuta de iarnă, cei mici și negri sunt obraznici, Urma arată în continuare crunt, grație coafurii drujbă style demarată de mine și neterminată.

# Pisicile nu mai umblă așa teleleu, frecvent stau numai în casă sau curte, Frida e ubicuă, Jinx doarme pe masa dinspre grădină, la soare, Mașa se eternizează pe combina frigorifică, iar Igor cere în camerele de la etaj.

# Motanul bicolor din vecini apare mai rar (am impresia ca doar când sunt turiști la pensiune), colorpointul vine, dar nu mai îndrăznește să se apropie, de când l-a bătut responsabil Frida când l-a prins în casă.

# A reușit domnul meu să dea fierul vechi unui tip, avem două mături din bețe noi, dihania cu ultrasunete pentru șobolani pare parțial utilă, tăiatul ieburilor cu trimmerul e o operațiune cronofagă de spate îndoitoare.  

Cujetarea zilei: bună vecinătate e atunci când știi că vecinul e “dezinhibat” după cum îi intuiești playlist-ul.

Ce-am mai făcut

# Vara se cam duce fără să fi fost vară, n-am avut pic de caniculă, nici măcar secetă, a fost luna lui cuptor cu microunde. Ziua scade pe repede înainte, cred că doar în vreo două dimineți nu am găsit rouă pe mașină. Deja am văzut frunze galbene de catalpa, cireșii se înroșesc, mirosul ierbii virează ușor spre toamnă.

# Culegem roșii (au început să se coacă în ultimele zile de iulie) și mure, aroniile sunt aproape coapte, ardeii iuți sunt frumoși foc. Am mai pus o tură de fasole fideluță, dovleceii se întrec în fuste galbene, știrul roșu concubinează cu mohorul și iar nu a ieșit mușețelul din semințe de plic.

# Trandafirii sunt tare generoși, au cicade albe, pătare neagră și păienjeni simultan, volbura-și deschide rochițe, coada șoricelului e spectaculoasă, niște flori galbene, ceva inule, tind să devină arbuști. Am gladiole în culori incredibile (de la Ilariana) și zău îmi sunt dragi, a înflorit rudbeckia mică, strugurii o duc bine, iar fructe avem doar nuci, gutui, moșmoane.

# Smulg, la perioade regulate, tarhon și oregano, că acaparează totul în preajmă, strâng doar urme fine de semințe, pentru uz personal și ceva rezerve, mai ud când și când, mai spăl câte un covor, mai fac planuri de reconfigurare a zonelor cu flori – iar o sa mut plante ca înecata.

# Am demarat operațiunea tuns Urma (drujbă style), am reușit să fac curățenia de vară în bibliotecă, inclusiv în cutiile (proprii) cu cabluri și șuruburi; m-au disperat niște păienjeni (mă gândesc serios să dăm cu acaricid prin casă și în zonele frecvent utilizate) și, ca bonus, e invazie de puf de pălămidă.

# Găinile sunt cam grase, dar ouă, n-au făcut nicio râie anul ăsta, nici păduchi, Jinx e plin de hachițe ca un bătrân urâcios, pisicile încep să doarmă în casă, câinii sunt haită imprevizibilă, numai bună de schimbat decorul curții zi de zi, în funcție de cu ce se joacă.

# Ambrozia de pe marginea drumului național s-a înmulțit exponențial, a apărut și în lizieră, în spatele gardului nostru (o execută domnul meu constant), pe drum trec căruțe cu fân și dubițe cu pepeni, vinete, ardei, varză, roșii aveeemmm, și, chiar dacă nu simt miros de zacuscă, bulion și magiun, drumul spre toamnă e deja clar. Încep să mă gândesc la lemnele pentru iarnă.