Introducere.
Pre
numele ei oficial Aronia melanocarpa, zisă și scoruș negru de
poporul nostru (de fapt n-are nicio treabă cu scorușul, un pic la
aspectul buchetului de fructe poate să aducă, că de fapt e mai
rudă cu mărul), aronia e cotată ca panaceu: imunitate, tensiune,
bun pentru diabetici, antibacterian, cancer, alea-alea, le are pe
toate, mai ceva ca o chia altoită, bonus: resteverol – ză
antioxidantul modern, echivalentul oțetului balsamic în Evul Mediu.
E un arbust tare cumințel, nu cere nimic special, nici măcar apă,
nu are dăunători, nu crește mare, în plus are frunze lucioase,
drăguțe, care se colorează în rosu, iar plin cu fructe e de-a
dreptul frumos.
Cuprins.
Dacă
tot ai producție de aronia, musai să găsești soluții să o
folosești.
#
Mâncate crude
– să fie la ei, gustul e jalnic, astringente, gură pungă,
înțepat după urechi. Mâncate crude
după congelare
– mda, ceva mai bine, dar nu de-ajuns. Fresh
–
simplu, exclus; în combinație cu mere – banal, mai ales că n-are
deloc aromă.
Așa că am purces la
preparări diverse:
Puse
în salată
de fructe
cu iaurt – da, dau gust interesant, astringența chiar aduce un
plus, dar ca proporție trebuie puse urme fine de aronia în salată.
Dulceață:
1
kg fructe, 0,8 kg zahăr (în fapt, am pus tot 1 kg, dar a ieșit
prea dulce), 0,25 l apă, zeama de la o lămâie și jumătate (se
duc toată astringența, acrimea, a fost obligatoriu) și 2 bucăți
de anason stelat, că nici urmă de aromă, e inodoră, insipidă,
bine măcar că are o culoare grena-mov foarte faină. Am încercat
și cardamom, e moale (scorțișoara e și mai moale, deci nu). E ok,
chiar suprinzătoare, una lume zice că e genială la clătite.
Sirop
1:
am fiert fructele în apă – cam de 4 ori mai multă apă decât
fructele, că scade bine; am lăsat să se răcească, am stors
fructele (grijă mare, că pătează tot ireversibil), am adăugat
1,25 kg zahăr la litrul de lichid, 1,5 lămâi sub formă de zeamă,
2 buc. anason stelat. Fiert vreo 20 de minute (m-a mirat că nu prea
face spumă), tras la sticle, termostatat. Sirop
2.
Am făcut pectină și în ea am fiert fructele ținute anterior
câteva zile la frigider (erau mai umane la gust); a fost nevoie de
ceva adaos de zahăr și de lămâie, după gust; am pus cuișoare –
experiment nereușit, promit să nu mai fac, rămân la anason stelat
(înainte însă vreau să probez și nucșoara).
Încheiere.
Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple, cum
ar fi să cumperi ceea ce speri tu să fie, nu ceea ce este în mod
real. Partea bună: niciodată nu mai cumpăr vreo plantă până nu
o adulmec, nu o gust, că și cu moșmonul am făcut la fel și doar
nu l-oi tăia pentru că nu-s fan al fructelor lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu