Calm

Pentru o bună dimineață...

Asortat

Flutură în vânt

Pe fugă

* Mai sunt câteva zile până-n decembrie și lupt cu mine să nu-mi colinde sărbătorile prin cap; a nins frumos azi-noapte, s-au așezat vreo opt cm de zăpadă grea și udă, iar de dimineață nu-mi venea să mai plec de-acasă. Frida și Igor s-au dat în spectacol – e prima lor zăpadă – și ne-au asigurat râs și voie bună la prima oră.

* Pentru că-i ud, frig și cad diverse din cer, nu l-am mai pus pe Grasul în căruț; mai bine uscat, la adăpost, ieșind cu greu pentru una-alta, decât cu vreo pneumonie.

* Domnul meu a intrat în perioada de bibiliceală: aseară a desfăcut mașina de spălat, a curățat oareșceuri pe-acolo și a scos pompa de evacuare (făcea oareșce mofturi) în scopul de-a o convinge să funcționeze în parametri.

* De la o vreme, un motan portocaliu cu dungi și plete tot vine din sat pe la noi; adulmecă farfuria cu crânțănele – hm, uzuale, nu-mi plac -, caută castronul cu carne – iar nu e? -, se întoarce și, dezamăgit, mănâncă și crănțănele uzuale. Câinii și pisicile îl acceptă în curte și pe terasă (Mașa se mai înfoaie la el când o apucă și-l stuchiește), iar motanul-morcov privește cu interes de pe gard când mângâi vreo mâță de-a noastră. Nu'ș ce mă face să cred c-o să ne adopte și el ca Figaro.

* Ninge frumos şi aşezat, cânt uşurel, am zăpadă-n păr și-n gluga verde; pe drum, oameni cu umbrele calcă timid şi mătură cu privirea trotuarul, zgribuliți și gri. Singurătatea orăşeanului de cursă lungă.

Mofturi

Fier

Am întâlnit și căței fericiți

De decor

Final de noiembrie cu I feel good

A mai trecut un week-end, probabil ultimul aproape cald din ăst an; sâmbătă a fost fain și cam soare, așa că am robotit mai mult prin curte, cu căței pisici vrăbii pe lângă noi: strâns ultimul rumeguș, protejat lemne ultime și pătrunjel cu folie, ordine, dus diverse la loc – cred că vin singure, că în fiecare săptămână le tot ducem la locul lor. Duminică era programat un grătar cu oameni dragi; n-a fost să fie, burnița măruntă și vântul n-au fost de acord- vine iarna, deja se simte în aer.

Găini, pisici, iepuroaică, doi câini sunt bine. Grasul iarăși nu mai poate să meargă, așa că mai nou are căruț cu care se poate deplasa (l-am împrumutat), dar obosește foarte repede și se supără pe el; mai are și ham nou (să-l putem duce dintr-un loc în altul), mănâncă (de când nu i-am mai dat medicamente), se bucură când îl băgăm în seamă și n-are dureri.

Am demarat ușor ultima curățenie generală a anului, domnul meu a schimbat aplica de la intrare – cea actuală, în afară de faptul că merge cu bec economic, are o mare calitate – e invizibilă când nu e-n funcțiune; în rest – ritm lejer, timp dilatat, foc în sobe.

Smart „foen”-ul e un drăguț, dar mi-a bulversat lista de contacte, prilej să nu mai dau telefoane - „adresbucul e-n plin amoc”; l-am pus să sune cu „I feel good” și nu mă prind că el e, însă încep să cânt.

I feel good...

Lecție foto

Răgaz

Companie

Spre vest

Liniște

Găini

Pe final de toamnă calendaristică

A puțin venit frigul, dimineața uneori miroase a iarnă, iar zilele sunt din ce în ce mai scurte; vântul e-n sălcii și-n pădure, frunzele – pe jos, găinile – unde nu te aștepți (când nu-s pe fază, domnul meu le dă drumul), câinii – în mijlocul aleilor și pisicile în mărul unde e hrănitoarea pentru păsărelele din fauna spontană. Coboară zilnic căprioare și vulpi, se-aleargă iepuri prin livezi (și, după ei, bracul vecinilor); de la o vreme, pe terenul dinspre sat apar o vacă și-un cal la păscut, amândoi maro – încă mi se pare straniu, dar îmi place.

Curtea și grădina, chioșcul și acareturile sunt deja pe profil iarnă (liniile e apă din curte sunt deja golite), în casă au revenit protecțiile de jos de la uși (pe cele de geamuri nu le scoatem nici vara, sunt utile anti curent trântitor) și nenumăratele locuri de odihnă pentru pisici (perne, coșuri, păturici).

Miroase a pământ ud şi a rumeguş proaspăt, facem focuri zilnic, ne bucurăm de serile lungi, de net, de cărți, de documentare tv. Inventariez semințe, fac și refac planuri pentru primăvară, wish list-uri, proiecţii de viitor, ce-ar fi dacă. Și vreau să plouă.

Sus-jos

În registru tomnatic

Spre est

Policrom în noiembrie

Verde-n miez de noiembrie

Azi mă-nervează

* Faptul că nu-mi mai ajunge mâna să citesc sms-urile şi că tot mai des am nevoie de ochelari.

* Abundenţa plasticului pretutindeni, bunăstare de plastic şi polietilenă, prosperitate la tetrapac.

* Florile aflate la vânzare la magazinul de pâine şi nucile şi ţuica de la chioşcul de ziare.

* Bipurile de la numere necunoscute, apelurile cu număr ascuns, smsurile nesemnate de la numere pe care nu le am în agendă.

* Autoinvitaţiile la grătar, „trecem pe la voi, facem un grătar, vă mai relaxaţi”. Pe bune? Relaxare nu înseamnă pune-te masă, scoală-te masă, spală tone de vase; înseamnă linişte şi plimbare pe moşie, jucat cu câinii şi Radio România Actualităţi, ce avem noi chef atunci să facem (inclusiv săpat pământul, dacă asta vrem).

* Calendarele ortodoxe afişate în instituţiile statului constituţional laic (nu există religie de stat).

* Întrebarea „Tu unde mai lucrezi?”. Nu jobul ne defineşte, ci ceea ce suntem.

* Oamenii politici loviţi de cultul personalităţii şi de teoria conspiraţiei, înconjuraţi de ghiocei obedienţi ce ştiu să vină cu ideile proprii şi să plece cu ale şefului.

* Klingoniana cu accent englezesc cântată de “artiştii” români, fie ei consacraţi, fie în curs de devenire, via concursuri de talente.

Static