Blogul Simonei: iulie 2018

marți, 31 iulie 2018

Aproape că am intrat în ultima lună a verii, cam repede au trecut zilele parcă, și ziua începe să se scurteze ușor: soarele răsare în felii peste dealuri și apune brusc în coama pădurii. Nu e prea cald, iulie se termină cu cea mai mare temperatură 29 de grade și zău nu-mi displace, nici gând de caniculă, dar să vedem de-acum înainte.

Grădina. E verde-luxuriant grație stropelilor, că ploi nu le prea pot numi, zilnice sau la două zile, stropeli urmate de soare arzător care transformă picăturile de apă în lentile; flora cultivată o duce cam rău, dar cea spontană râde-n soare și crește pe repede înainte, de parcă ar fi la tropice.

Legumele sunt dezastru, nici nu mă mai uit la ele, ce să le mai și îngrijesc, ceapa și usturoiul parcă s-au topit, roșiile au colecții de fungi, dintre ardeii iuți doar Jaranda ce rodesc abundent, chiar dacă sunt mici plantele - Cornul caprei și cei de ghiveci sunt parcă stupefiați în nemișcare, nici nu mai sper să vrea să crească de-acum încolo. Avem plante medicinale și aromatice (mai puțin busuioc, că l-au mâncat limacșii, așa că avem urme fine), dovleci crescuți spontan pe bălegarul cumpărat în primăvară, dovleci Styrian (două fire pe rod), anghinare, sfeclă roșie, ceapă de tuns, usturoi peren, urme fine de dovlecei și castraveți și cam atât.

Fructele însă o duc bine, e un an incredibil; în afara faptului că-s multe cum nu credeam că ar putea fi (dar sunt afectați și pomii de boli și dăunători), sunt și foarte gustoase. De când au început să se coacă cireșele, în fiecare săptămână am mâncat fructe la locul faptei: vișine, corcodușe, prune de vară, renclod verde, mere Romus 3, zmeură. În viitorul apropiat se coc merele Prima, perele Williams și prunele Stanley, așa că până în toamnă vom avea fructe continuu.

Flori. Trandafirii, afectați de n boli și dăunători, încep iarăși să înflorească, chiar dacă mai slab ca în alți ani, florile perene o duc bine, cele anuale însă sunt o mare dezamăgire. Am pus multe din semințele primite, din cinci feluri de cârciumărese au ieșit doar cele din semințele mele, din cinci soiuri de crăițe, maci și călțunași au ieșit doar câte două soiuri (dintre care unul era al meu), așa că avem foarte puține, să-mi fie învățătură de minte.

În rest, smulg constant plante de tarhon, că au năpădit zona de flori, jumulesc flora spontană apărută între plăcile de ciment și în șanțurile de scurgere, tai frunze afectate de fungi și tot fac planuri de reconfigurare a zonei de unde am scos gardurile (între casă și grădină), că iar vor trebui mutate plante.

În liniștea serii

Ploaie domoală.

luni, 30 iulie 2018

Roade atipice

Aronii, dovleac Styrian, anghinare, crizantemă comestibilă, știr roșu.

Mândrie în formă continuată

Atipice amintiri din copilărie*

De mâncat: lipiciul la borcan, cu linguriţă; cavit; siropul de tuse; ascolecitina; aluatul de chec de pe castronul golit; sucul de roşii; morcovul ras pregătit pentru ciorbă; rădăcina de ţelină; brânza dulce cu ciocolată amară; eugeniile, întâi desfăcute, râcâitul cremei oribile cu dinții, apoi mâncatul resemnat al biscuiților; cireșele la legătură/chită și vata pe băț, roz, de 1 Iunie; dudele de la blocul 39.

Activităţi: linsul pereţilor de var; colecţiile de pietre frumoase găsite pe drumuri; ferma de insecte, prinse cu aţă de florile mamei din balcon; urcatul pe scările de incendiu, mai ales pe sala de sport din curtea școlii; mormolocii pe care-i aduceam acasă vii, în buzunare; excursiile cu liftul din blocurile turn din preajmă; verificatul cuiburilor de păsări, de la depunerea primului ou la zborul puilor.

Nostalgii: Ciocolățelele cu scufița roșie, lupul, vânătorul, bunica, din a căror hârtie de ambalaj ne făceam ceasuri; trufele de ciocolată ambalte sclipicios - desfăceam bomboana agale, aproape senzual, și prelungeam cât puteam de mult momentul savurării ei, iar staniolul îl întindeam cu unghia și-l puneam la colecția de poleială; unghiile făcute cu petale de cosmos (mărărițe).

Decoruri. Tigăile din cupru, cu spatele acoperit de scene preponderent domestice, realizate – probabil – prin metaloplastie; pendulele și ceasurile cu cuc; seturile persane de pe fotolii, canapea, masă; găleata emailată cu apă, cu capac, din orice bucătărie de apartament; suvenirurile pirogravate aduse de la băi; iluminatul holurilor cu beculețe de instalație de pom prinse cu sârme roșii.

* Astăzi e ziua ei, împlinește o vârstă rotundă.
Ea, care avea în sufragerie un ceas cu cuc și făcea colecție de cărți poștale cu actori.
Ea, alături de care am exprimentat multe.
La mulți ani,C.!

vineri, 27 iulie 2018

Savori rurale

Stop-cadre cu pisici

Frida se distrează: merge tiptil până în apropierea căprioarelor, apoi sare pe neașteptate între ele și se uită lung cum se îndepărtează spre pădure.

Mașa, foarte interesată, se uită la un port-fard căzut în bibliotecă, pe covor; se apropie cu grijă, îl adulmecă de la distanță, apoi ii trage o corecție rapidă cu labele și-l scuipă prelung.

În magazia cu ușa deschisă, un șobolan prins în cușcă chițăie; pe terasă, patru pisici arcuite a omega privesc, de la distanță, interesate.

Jinx se eternizează în dreptul câte unei uși; nu pot să-l sar, are trebui să fac un pas mult prea mare peste prag, așa că-l împing ușor; se întoarce, mă scuipă, mă prinde cu labele a amenițare: data viitoare te zgârii.

Igor la curse: intră în viteză în casă, aranjează husa de pe canapea, strânge sul mocheta, face o excursie rapidă pe sub fotolii, ajunge în locul de masă și se expandează brusc pe gresie, fix în mijloc.

La intrarea în casă, o cutie de carton goală – măr al discordiei pentru cele patru pisici care vor s-o mobileze simultan.

joi, 26 iulie 2018

Evadare

După vacanță

Ciudat iulie, cu ploi la câteva zile, cu temperaturi sub 30 de grade și mânecă lungă seara, nici gând de-o plită, d-apoi de cuptor.

Cum a fost? Liniște și pace. Întâi cinci zile home alone – domnul meu a fost puțin la mare – în care am refuzat să vorbesc (la unele telefoane am răspuns prin mesaje, pe restul le-am ignorat), cu documentare noaptea și somn la prânz în hamac cu cartea pe piept, cu sudoku pe terasă și fără calculator deloc, cu plimbat câini și cântat desculță în ploaie – recuperare, terapie de-a dreptul.

N-am făcut nimic notabil, mai prin curte, mai prin grădină, mai prin casă: iar chioșc, magazie, bucătărie de vară (praf păienjeni gărgăuni șobolani), curățenia de vară în casă, o bălărie, un ardei, un snop de leuștean, cules și uscat plante, strâns ceva semințe. Am spălat cam tot ce-am putut, de la pături, cuverturi, perne, pilote, fleece-uri, geci la găleți, ligheane, mături, mopuri (cred că vecinii s-au gândit că am o manie și fur chestii de la oameni ca să le spăl), geamuri geamuri geamuri, covoare și iar covoare (cine-o mai umple casa de covoare la iarnă!).

Domnul meu s-a luptat cu verdele agresiv ascendent și cu o motocoasă care s-a încăpățânat să moară (Ruris, puțin dai, puțin face) – acum are alta, nouă și roșie –, și-a înlocuit nu știu ce tobă la mașină, le-a declarat război șobolanilor și le-a stricat și inundat metodic galeriile, a zugravit dormitorul și a refăcut capacul la sobă.

Grădina e varză; flora cultivată o duce foarte prost spre dezastruos, flora spontană tinde spre ceruri, avem fungi de toate soiurile, afide de toate mărcile și păienjeni de toate modelele, dimenisunile și culorile, omizi frumoase, cu sau fără păr, mă gândesc serios ce să (nu) mai cultivăm de anul viitor. Roșiile sunt dezastru cu mană, gutuii au foc bacterian, piersicul – bășicarea frunzelor (probabil îi vom tăia în toamnă).

Fructele, însă, sunt spectaculoase. Zmeura Polka e o minune, merele de vară (din mărul meu, pe care am aflat că-l cheamă Romus 3) s-au copt cu măcar două săptămâni mai devreme, toate crengile pomilor ajung la pământ de atâta rod. Nuci, alune, prune, mere, pere, moșmoane, gutui, mure, scorușe – tare drag îmi e de ele.

Mi-a fost dor de serviciu; ca de obicei, reîntoarcerea în oraș îmi dă dureri de cap și urmează o perioadă agitată. Experiența anilor trecuți îmi spune însă că vor trece repede.

Bine v-am regăsit!