Pregătiri pentru duminică

Iubesc tinerii zilelor noastre

Mă pregătesc să trec pe trecerea de pietoni; un Audi alb, cât un vapor, vine și se oprește diagonal pe o parte a trecerii.

- Ce faci, frate, nu vezi că ești pe zebră?, și-i arăt cu degetul marcajul.

Coboară geamul.

- Nu stau decât două minute.

Și-n timp ce mă pregăteam să-i spun ceva de permisul lui de la Pitești, din spate, un tânăr la vreo 16 ani:

- Mută autobuuuzul, mută autobuuuzul!

Motive de zâmbet

Fragmentar

*

-         Are sâmbătă fie-mea botez, nu mă duc.

-         Cum nu vă duceți?

-         Nu mă duc, că vine fost nevastă cu manichinul ei. La nuntă îmi venea să-l bat și pe el, și pe ea. Că a luat pe unul sfrijit, mi-e și rușine, cu soră-sa am trăit eu în tinerețe.  Și când i-am văzut și pe ei, și pe aia cu bărbac-su... Cum să mă duc?

*

Doamna S.: De ce să-mi văd dosarul de la Securitate? N-am știut cum să scap mai repede de vremurile alea, să redevin captivă în ele? Nu, nu mi-ar fi folosit la nimic, mai mult rău îmi făcea.

Fix așa

Plata cu cardul

Am fost iarăși cu autobuzul pe cea mai lungă linie de autobuz a orașului – 2 -, după vreo șase ani; am cumpărat un bilet cu două călătorii de la casă și, când am urcat în autobuz, am văzut dihania de plată cu cardul; nu m-am putut abține, așa că am un bilet intact. J 

Cald, curat și mirosind a primăvară, un puști, cu ambele căști în urechi, cânta în legea lui, o tânără cu doi copii sub 5 ani le povestea domol ce bine va fi la grădi. Semafoare cu buton, mașini bară la bară, în fața unei școli: (1 mașină + 1 mămică + 1 copil ) x n = blocaj în trafic.

Pitești, final de noiembrie 2019.

Liniște matinală

Tot azi, dar în alte vremuri

Acum șapte ani era mai puțin toamnă.

În 2013 mă bucuram de fier.

Acum cinci ani vedeam negru în fața ochilor, la propriu.

În 2015, trioul molid Bubu, rodonel, tuie – ce mici erau! 

Trece timpul și zău de-mi pare rău.

După opt ani

Ce scriam acum opt ani, tot pe 25 noiembrie: Schimb confort urban pelibertate rurală (72). Constatări alandala.

Și ce s-a schimbat între timp.

* Alternanţa de oraş-sat ne dărâmă, ziua inspir aer mândru poluat de buricul târgului, acasă aerul e curat şi asta mă năuceşte; cu cât stau mai mult la birou, cu atât durerea de cap de seară e mai pregnantă.

M-am obișnuit, doar după concediu ce mai apar durerile de cap.

* Nu mă mai deranjează să am mâinile pline de pământ iar dacă nu am mânuşi în preajmă uneori nici nu mă duc să-mi iau; mă miră şi mă bucură faptul, dar nu-mi place că fără mânuşi fac băşici pe palme de la cozile uneltelor.

Acum am deja bătături, însă îmi apar degerături foarte repede.

* Am învăţat să mă bucur de legume, fructe crescute de noi, îmi tremura inima a bucurie când le luam din grădină. Acum încerc un sentiment straniu de mândrie când desfac borcanele de conserve făcute din producţia proprie.

Da, mă bucuram? Acum mi se pare firesc.

* Încă mă mai întreb, când aud hidroforul pornind, „am dat drumul la apă caldă?”; sunetul lui seamănă cu pornitul centralei pe gaz de la apartament.

Am schimbat hidroforul cu pompă submersibilă și vas de expansiune, e mult mai silențios.

* Am scăpat de multe de „isme” - festivisme, primitivisme, manelisme – şi de musafiri care-şi umpleau timpul trecând pe la noi neanunţaţi sau care sunau cu zece minute înainte (şi zău că murătură am fost toată viaţa cu astfel de exemplare).

Fix la fel, doar că mai sociopată.

* Sunt în continuare „doamna” pentru vecini şi lumea încă se miră de cât de mari ne sunt fetele. Domnul meu îmi pare uneori că a aparţinut locului mereu, prin firescul, dezinvoltura şi gradul de adaptare pe care le posedă.

Hm, cred că ne-am obișnuit, și eu cu vecinii, și ei cu mine.

* Nu mă orientez la stelele de pe cerul parţial înnorat nici cu mama hărţii; am făcut-o A3 – degeaba, poate la vară, eventual după nişte aprofundir pe temă dată despre cum e cu hărţile cereşti şi cum se citesc ele. Dar stând cu harta în mână în mijlocul curţii mă învăluie de câteva seri mirosul de ger.

Nu mai stau cu harta în mâini, oricum ilumitatul stradal asigură o poluare luminoasă grație căreia se mai văd urme fine de stele.

Ce-am mai făcut, varianta după Ovidenie

# A plouat un pic și frunzele au cam căzut din pomi, pădurea a început să bată în maro trist; e ceață și ușor mai rece, am văzut vineri și o urmă fină de zăpadă, încă nu temperaturi negative; e totuși toamnă târzie.

# În grădină mai pregătim un strat înălțat, mai mutăm niște arbuști, mai protejăm plantele tinere pentru iarnă; am început să strângem șezlonguri, unelte și găleți din zona betonată, măturăm alei de frunze, frunze, frunze.

# În sat ard focuri prin grădini, curțile se golesc de scaune și mese, de umbrele și piscine; nu mai sunt copii pe drum, nici vecini la terasă, se-ntunecă repede iar oamenii intră în case mai devreme.

# Îmi plac serile fără griji (când nu mă enervează că n-am avut timp să fac mai nimic), mi-e drag să facem focuri și îmi place căldura domoală din casă; pisicile dorm pe fotolii sau canapea, câinii mari – în fața terasei, chiar dacă plouă pe ei.

# Timp agitat cu alegeri prezidențiale, cu draci și iar răul cel mai mic, cu bucurie pentru prezența la vot, bravo diasporei #ăștia; e parcă mai curat aerul pe wall-ul de facebook, și secțiunea de prieteni e mai aerisită.

# După 30 de ani, pentru prima dată nu mai văd roșu în fața ochilor: comuna e galbenă, orașele sunt galbene, județul tot e galben. Noiembrie, ultimul bal. (Nu, n-am uitat de USL, n-am cum să uit.)

# Contradicție în termeni: militar de carieră misogin votând anti-neamț (Cum vă imaginați că ar conduce această doamnă ședințele CSAT?), preot xenofob care nu vrea un neamț (Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.), monarhist declarat care face apel să votăm un român de-al nostru (Hă?).

Viitorul începe azi

PERICLE, general atenian: „Doar pentru că nu te interesează deloc politica, acest lucru nu înseamnă că politica nu va fi interesată de tine”.

Nu uitați. #colectiv
Nu tolerați. #OUG 13
Nu credeți că e în zadar. #coruptiaucide 
Ieșiți din casă dacă vă pasă. #ăștia

(sursa foto)

Votați. #unitisalvam

Pregătiri de iarnă

Cromatică-n ton

Gutui spre iarnă

Moșmon în noiembrie

Foc de tabără

Frumuseți

Jucărele

Și e neagră, vai de noi...

Noutăți

Ce-am mai făcut

# Straniu ăst noiembrie, mai cald ca un octombrie obișnuit, 17 gr dimineața, cu pădure multicoloră și gâze încă încercând să intre la iernat în casă, cu pisici stând mai toată ziua pe-afară, cu câini leșinați în soare, fără ploaie. Tot anul a fost năuc, dar toamna a depășit orice previziune.

# Îmi sunt tare dragi tufănelele, așa colorate, și trandafirii, perseverenți, cum sunt, îmi plac mirosul pământului și frunzele-n vânt vânate de pisici, serile lungi și liniștite, trosnetul focului în sobă și flăcările dansând pe pereți, căprioarele dezinvolte din livada de-alături și cearta câinilor noștri, prin gard, cu cei ai lui F.

# Boilerele cele noi ne-au crescut considerabil confortul, cel electric are 80 l (cel vechi avea 40), cel pe lemne – 120 l (cel vechi avea 80 l); domnul meu a refăcut scara din beci și se bucură de mers la cumpărături cu bicicleta (a crescut aproape un magazin nou, unde au și cordon bleu, gin, kinley etc.).

# Ca jucării noi am: o triolă, ca în copilărie (era a tatălui meu, de fapt), o tablă de scris făcută fin felie de ardezie, nu din sticlă vopsită (am și cretă!), și o ramă metalică ce va conține ceva, încă nu știu ce - m-ar bate gândul să fac “tablou”, cum aveau tăranii în camera de bună, cu poze mici alb-negru puse una lângă alta.

# De mai bine de-o lună tușesc responsabil; a fost întâi o răceală (pentru care am muncit cinstit), tuse, apoi probabil am agățat un virus, iar tuse, așa că am ajuns să fac colecție de antitusive ineficiente; și febră musculară de la tuse; și laringită. (Nu am încercat cu ceaiuri; și nici n-am chef s-o fac.)

# Am bifat prima (din acest sezon) inundare serioasă a casei cu fum (de la soba din dormitor), din motiv de gestionare neatentă a focului, încă nu am pus protecțiile de uși, nici n-am strâns perdelele antiinsecte, dar am avut musafiri cu grătar, boxă activă și râsete în chioșc.

# În 2014 avem curtea tot un șanț și-o grămadă de pământ, ploua și escavatorul mic săpa pentru țevile de apă și de canalizare, în 2015 aplasam leagănul în funcție de priveliște (acum fix în priveliște a crescut o casă), în 2016 prindeam doi șobolani, simultan, în aceeași cursă mecanică și drumul era în curs de asfaltare, în 2018 eu mergeam la degustare de fructe, domnul meu făcea rachiu de mere și deja căzuse prima zăpadă.

La vreme de votare

Culori de sezon

Raport periodic despre animale și moșie

# Animalele moșiei sunt în parametri legali, găinile sunt grase și nu ouă, câinii sunt și ei grași (nu, nici ei nu ouă, dar rostul le e altul), pisicile sunt nesimțit-obraznice, indignate că ținem ușile închise. Șobolani avem mult mai puțini, pentru că o parte dintre ei s-au mutat la F., noul nostru vecin.

# Au apărut plante noi în peisaj - trandafiri (doi Hocus Pocus, un alt Sacsengruss, un Akito, un Schwartz Madonna), viță-de-vie (Coarnă neagră, Centennial, Tămâioasă românească, Ceasla) și un măr Granny Smith -, am scos rosele damascene și tot calculez și planific ce și unde mutăm; ce scoatem; ce păstrăm; ce dăm.

# Am demarat pregătitul grădinii, însă mai e mult până departe, nu am pus semințe sau bulbili/arpagic, nu am strâns nucile și moșmoanele; mă cam oftică lipsa merelor, darrr murăturile românești au ieșit geniale. J Și avem gemuri, dulcețuri, compoturi de anul trecut.

# Avem doi pomi uscați care trebuie tăiați, via trebuie curățată, trandafirii – pregătiți pentru iarnă; mai trebuie o ultimă coasă în livadă și în fața casei, aș vrea să reamenajăm stratul înălțat și straturile lasagna, încă nu mă uit în cutiile cu semințe, întâi trebuie să-mi așez în cap arbuștii.

# Pomii cer ceva tăieri speciale, arbuștii cer și ei atenție, clar vom renunța complet la zmeura moștenită; culturile în câmp devin, de la an la an, mai improbabile, pentru legume e musai solar, mă tem că până îl vom face voi cultiva urme fine, în jardiniere. Prognozez un an de reamenajări.

# Iar am strâns oboseală, iar sunt în urmă cu to do-urile, iar..., da-mi trece, știu eu, deja mă gândesc la cadourile de Crăciun. Și, ca de obicei, când e vreme de alegeri politice, mă aprind și devin frecvent toxică, așa că am evitat în mare socializările extinse; e mai sănătos.

Bună dimineața!

Câteva zile n-o să mai scriu pe blog. Sunt bine. Timp nu am.

Spre sat

Frunze, pe unde vor ele