Ce scriam acum opt ani, tot
pe 25 noiembrie: Schimb confort urban pelibertate rurală (72). Constatări alandala.
Și ce s-a schimbat între timp.
* Alternanţa de oraş-sat ne
dărâmă, ziua inspir aer mândru poluat de buricul târgului, acasă aerul e curat
şi asta mă năuceşte; cu cât stau mai mult la birou, cu atât durerea de cap de
seară e mai pregnantă.
M-am obișnuit, doar după concediu ce mai apar durerile de
cap.
* Nu mă mai deranjează să
am mâinile pline de pământ iar dacă nu am mânuşi în preajmă uneori nici nu mă
duc să-mi iau; mă miră şi mă bucură faptul, dar nu-mi place că fără mânuşi fac
băşici pe palme de la cozile uneltelor.
Acum am deja bătături, însă îmi apar degerături foarte
repede.
* Am învăţat să mă bucur de
legume, fructe crescute de noi, îmi tremura inima a bucurie când le luam din
grădină. Acum încerc un sentiment straniu de mândrie când desfac borcanele de
conserve făcute din producţia proprie.
Da, mă bucuram? Acum mi se pare firesc.
* Încă mă mai întreb, când
aud hidroforul pornind, „am dat drumul la apă caldă?”; sunetul lui seamănă cu
pornitul centralei pe gaz de la apartament.
Am schimbat hidroforul cu pompă submersibilă și vas de
expansiune, e mult mai silențios.
* Am scăpat de multe de
„isme” - festivisme, primitivisme, manelisme – şi de musafiri care-şi umpleau
timpul trecând pe la noi neanunţaţi sau care sunau cu zece minute înainte (şi
zău că murătură am fost toată viaţa cu astfel de exemplare).
Fix la fel, doar că mai sociopată.
* Sunt în continuare
„doamna” pentru vecini şi lumea încă se miră de cât de mari ne sunt fetele.
Domnul meu îmi pare uneori că a aparţinut locului mereu, prin firescul,
dezinvoltura şi gradul de adaptare pe care le posedă.
Hm, cred că ne-am obișnuit, și eu cu vecinii, și ei cu
mine.
* Nu mă orientez la stelele
de pe cerul parţial înnorat nici cu mama hărţii; am făcut-o A3 – degeaba, poate
la vară, eventual după nişte aprofundir pe temă dată despre cum e cu hărţile
cereşti şi cum se citesc ele. Dar stând cu harta în mână în mijlocul curţii mă
învăluie de câteva seri mirosul de ger.
Nu mai stau cu harta în mâini, oricum ilumitatul stradal
asigură o poluare luminoasă grație căreia se mai văd urme fine de stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu