Libertate

 

Găini

Găini

Incompatibilitate

La casă la poartă/i-o găină moartă.

De când s-a încălzit un pic, domnul meu le-a dat drumul găinilor în grădină; în prima zi n-au vrut să iasă din curte decât cointeresate, în a doua a reușit Pepsi să se prelingă pe lângă o poartă și să ajungă în grădină, unde le-a asigurat un jogging responsabil. Au fost speriate doamnele găini câteva zile, n-au mai vrut să iasă, dar și-au revenit și vreo două au evadat nesilite de nimeni.

Vineri dimineață, sub bolta de vie, o găină roșcată, moartă; toți câinii în curte, deci autorele nu poate fi decât domnul Hades (e singurul care are loc printre scândurile gardului). Hades care, cu o privire vinovată și cu o atitudine umilă, cum ne-a văzut, cum a tulit-o discret spre locul lui.

Găini în iarnă

Expoziție județeană de păsări și animale mici

Ca să știți ca faceți în week-end, să n-auzim discuții după, da? :)

Toamna pe uliță cu cocoș evadat

Găini și dovezi

Raport periodic despre animale

Găinile sunt bine, au început să se dezbrace și au slăbit, nu mai sunt obeze; ouă constant, avem supraproducție, se scaldă în cenușă și se bucură de belșugul de verde; în curtea lor nu mai e scandal de când am împuținat cocoșii.

Pisicile fac băi uscate în praf sau cenușă și apoi vor în dormitor, vegetează dimineața pe mâțodrom, în soare, după-amiaza în spatele casei, pe o bucată de tablă, tot la soare. Jinx e plin de hachițe, mofturos la mâncare, cam strănută – îl suspectez că de la polen, că prea stă prin pomi. Când vine în casă, se bagă sub husa canapelei, care arată ca elefantul înghițit de șarpe din Micul prinț. Mașa e războinică tare, scuipă ca apucata tot ce prinde, de la câini la puii ei; năpârlește în formă continuată, umblă teleleu, dar n-a mai lipsit de acasă, mai mult de câteva ore, de anul trecut. Igor nu (prea) mai aduce căpușe, nu se mai bate cu motanii din sat (nu mai urcă ei până la noi), doarme tolănit prin grădină, mai la soare, mai la umbră, mai pe blatul de la wc. Frida e mereu în picioarele noastre, umple totul de păr blonziu și moale, e gălăgioasă și cere foarte multă atenție; ea e singura care stă mai mult în casă, dar nu suportă uși închise.

Câinii sunt abuzați de-a dreptul, se odihnesc oftând mai la soare, mai la umbră, Zăvod și Urma mai fac câte o baie în lac, Hades și Pepsi se înșiră pe cerga de la lemne. Urma doarme pe rumegușul din zona de lângă atelier și apoi îl împrăștie duios prin toată curtea, Hades sapă pe sub garduri și iese la plimbare, Pepsi n-are în cap decât joacă, iar Zăvod îi educă pe toți când îl apucă. Nu mai legăm (mai) deloc câinii, nu mai ies bătălii nici măcar când le aducem oase mari (bine, Zăvod îi mai fură osul Urmei, se vaită tipa și nu renunță până nu și-l recuperează, însă n-o mai bate). Îi legăm doar uneori, când vin musafiri cu copii sau când trebuie să rămână deschise porțile mari mai multă vreme (vocația de haimana de maidan a Urmei nu se dezminte și o cam tulește dacă ne prinde neatenți, plus că surzește brusc și nu mai aude ce-i spunem).

Poze cu găini mișcătoare

Dihăniile moșiei pe final de (pseudo)iarnă

Cocoșii sunt prea mulți și-s belicoși, găinile sunt în continuare grase și au redus ritmul la ouat (am avut o zi cu cinci ouă, de când s-a mai răcit vremea fac cam două zilnic). Zăvod e la cură de calciu cu vitamine (iar a făcut o criză cu spasme musculare), Urma primește frecvent corecții de la ceilați trei câini (la cum se vaită, juri c-o bate cineva sălbatic), Pepsi e o ticăloasă șmecheră și Hades e de obicei în căsuța lui.

Pisicile sunt cam ubicue, e un du-te vino pe ușița dedicată încât mai că le-ar trebui un controlor de trafic; nu mai stau după noi să le deschidem ușa din față (decât când vin eu de la serviciu), dacă nu le-o deschidem pe cea de la bucătărie se sacrifică și merg singure la ușa din față (plecând agale pe ansamblul lor nou amenajat pe terasă). Se întâmplă și accidente soldate cu scuipături posedate, ba o pisică admiră exteriorul din casă și o alta, intrând în viteză, generează un carambol, ba pe treapta pusă afară (era diferență de nivel mai mare de 15 cm și domnul meu le-a pus un fel de tăpșan pe ușă) una bucată mâță meditează profund, timp în care din casă iese o alta cu elan și se-ntâmplă niște tumbe.

Jinx e la antibiotic de mai bine de o săptămână (cu ceva steroizi) și îl așteaptă un detartraj serios, cu anestezie generală – bătrânețea pisicilor vine la pachet cu boli asociate -, ne urăște că-i dăm pastile de două ori pe zi, dar asta nu-l împiedică să ceară hotărât papa-bun (de-ar fi după el, doar carne crudă). Duminică s-a întâmplat o minune minunată: i-am găsit pe Igor și pe Mașa dormind simultan pe același fotoliu, fără să iasă bătăi, și în plus n-a ieșit niciun conflict între ei toată ziua. Cred că-s bolnavi.

De câteva zile, prin zonă apar doi motani, unul majoritar alb cu ceva pete negre, celălalt – portocaliu cu dungi și ceva alb. Probabil e vreo mândră în călduri prin sat, că urcă spre noi cu vaiete și ambalări, așa că ies bătălii prin livezile din preajmă: Jinx și Igor apără arealul, uneori fac și echipă, timp în care Pepsi sare pe gard de zici că-l dărâmă.

Complementar, când nu se bat cu intrușii, nu vânează, nu se bat între ele, nu stau continuu în picioarele noastre, pisicile noastre înfloresc în pomi.

Găini în februarie

Să ne lăudăm așadar

Adevărul scrie despre creșterea găinilor la sol, în perioada de iarnă, și ilustrează articolul cu o fotografie de pe blogul meu, citând sursa. M-a mirat că n-au făcut/găsit poză adecvată (găinile noastre sunt crescute cam spre free range) și m-a bucurat citarea sursei. Știu, ajungem să lăudăm normalitatea. 

Printul de la Adevărul:

Poza sursă - aici. Textul - aici. (Informație obținută de la George Toma.)

Poze cu găini

Ce mai fac dihăniile moșiei

De la bine în sus, spre foarte bine chiar, le-am deparazitat intern/extern pentru ultima dată în ăst an.

Câinii sunt fericiți că au iarăși acces în grădină, aleargă haotic în combinații aleatorii, adulmecă disperați, calcă totul în picioare, sperie mâțe, citesc mărunt pernele din chioșc și folia de la căpița de fân. Pepsi nu mai are cum să evadeze, așa că încearcă să se strecoare pe poartă, pe lângă noi, Urma s-a făcut cât malul cu flori, Hades doarme fericit pe cerga lui, iar Zăvod e nefiresc de cuminte. S-au îmblănit frumos, sunt lucioși și arată într-un mare fel – dacă nu plouă; că, dacă plouă, câinii albi arată ca niște oi ud-murdare și miros cam la fel.

Pisicile au trecut la ținuta de iarnă, încep să se obișnuiască cu ideea că ușile trebuie să stea închise și dorm mai mult în casă. Sunt cam supărate de aspiratorul industrial cumpărat în vară de domnul meu; când nu-l folosim, trec circumspecte pe lângă el, gata să se ferească eficient în caz că le atacă arătarea galben-neagră, iar dacă-l ducem cumva în vreo cameră e semn clar că ele trebuie să iasă; din casă, chiar.

Mașa nu prea mai pleacă (și nu-i bolnavă!), s-a lățit bine și e neagră-mătase, “concediile” ei din vară i-au scăzut autoritatea și acum nu prea pricepe de ce toate celelalte trei pisici îi aplică sancțiuni când sare peste cal. Jinx e în continuare un ticălos notoriu, speculativ și dictatorial, el nu cere, el își ia ce și când vrea, e dreptul lui și privilegiul nostru să-l slujim, Igor și Frida petrec mult timp împreună, fie în preumblări, fie pe-același fotoliu, fie în dispute scuipat-directe. Și, cum s-a deschis sezonul de foc în sobă, iarăși împărțim patul din dormitor cu două mâțe negre.

Găinile nu prea știu ce fac, doar văd prin gard că încă sunt indecent despănate și știu că uneori ne mai răsfață cu ceva ouă.

Chiar dacă nu-s animale din fauna premeditată, ci din cea spontană, șobolanii sunt bine, sănătoși, de-a dreptul altoiți și se vede că nu-i abuzăm: nu-s impresionați de prezența noastră și uneori ispita de-a ajunge la castronul cu crănțănele de pisici e atât de mare încât încearcă să ne ignore. Domnul meu le pune curse frecvent, cred că a prins peste 10 în ultima vreme, plus ce-au vânat câinii. Împărțim același areal și ca atare nu putem decât să încercăm să limităm numărul lor.

După garduri suntem noi

Poze cu găini