A trecut un week-end plin şi agitat în
care, paradoxal, ziua a avut mai multe ore decât de obicei, cu
simfonie şi copil student acasă, cu drumuri şi plantări, cu pus
seminţe şi amenajat diverse pe unde ne-a tunat. Pe rând, despre
fiecare.
A trecut simfonia cu ispitele ei cu
tot, mi-s mândră de mine că n-am cumpărat mai nimic, după cum
programasem (aşa, de poftă, o Tradescantia alb-bleu, o Heuchera cu
frunze roşii şi-o ciclamă de grădină – de la Anthesis -, plus
oareşce seminţe profesionale de ardei iuţi – Mme Jeannette,
Jalapeno, Groene curry –, ceva usturoi la metru şi-o marcă de
spanac, că le-am pus gând rău căpşunelor). Tot la simfonie m-am
întâlnit face to face cu Phlox şi Maria Nice, deci se poate spune
c-am trecut din virtual în real life.
Copilul student a făcut ce ştie el,
dar de astă dată a fost şi util, mai o vizită la bunici, mai
(încă) un drum la simfonie şi-n rest – grădină, curte, rupt de
oase, care unde, când şi dacă a vrut.
La categoria campania agricolă de
primăvară, în echipă, am terminat de amenajat trandafirii şi
de plantat cartofii, am pus două mărci de ardei iuţi, ridiche
neagră, muşeţel, hibiscus, nalbă, monardă şi zău de-mi mai
amintesc ce prin grădină (stocul de plicuri s-a aproape
înjumătăţit), am mobilat jardinierele restante şi ca bonus doi
bocanci, am pus seminţe în ghivece şi în răsadniţă şi am mai
pus de-o tură de răsaduri de legume în casă. Printre picături,
am tuns tufişul şi arţarul canadian, am coafat joardele de la baza
sălciilor şi am făcut un inventar obiectiv al evoluţiei
vegetalelor din dotarea personală: merii şi viţa au bumbi roşcaţi,
prunii văratici se scutură la orice duş, au înflorit vişinii
şi, inedit, avem pentru prima dată flori roz in grădină:
piersicul autohton s-a adaptat fără mofturi şi creşte cu elan.
Rodonelul se face bilă tot roz, au înflorit şi primele lalele, cum
m-aşteptam, fix de simfonie, miozotul bleu e tare mândru de el, cel
roz se pregăteşte să înflorească, iar cel alb e cam anemic bine;
o tufă de leuştean dintre trandafiri a dispărut, au răsărit
coriandrul, morcovii şi zorelele, „supriza” de la Armeria are
frunzuţe deja şi cred că-i pelin alb.
La capitolul animale, câinii
mari sunt la cura antireumatică de primăvară, găinile se îmbracă
de Paște cu pene noi, Maşa umblă ca năuca, Jinx a slăbit cam
tare și nu înțeleg de ce, iar Zombie lipseşte de-o săptămână
şi, oricâte asigurări cu „aşa fac motanii când umblă după
mândre” am primi, suntem tare îngrijoraţi, până acum n-a
lipsit niciodată mai mult de trei zile. Nici întrebările prin
vecini n-au avut vreun rezultat, pentru ei fiind doar una din multele
pisici negre pe care le avem pe care, oricum, nu le pot deosebi între
ele.
A fost un week-end cu stat afară
zi-lumină şi ars de soare pe zona între tricou şi blugi, cu rupt
de unghii şi două dușuri pe zi, cu febră musculară cruntă şi
usturimi de palme, cu nenumărate maşini de rufe uscate singure pe
culmea din curte, cu limonadă cu mentă proaspătă şi berea de
seară.
De dimineaţă eram roboţel
radioghidat şi m-am trezit gândind cu bucurie că e luni şi nu voi
avea timp de grădină; iar mâine e Sfântul Gheorghe – două zile
de recuperare fizică. Apoi - primăvară-n păr, fără miros de
măr, dar cu agitaţie plină de viaţă: gâze, păsări, şopârliţe
şi brotaci, găini la sfat, câini la tală, pisici alergăcioase –
aprilie sonor.
