La mulţi ani !

Scurt pe 27

Final de an, cu timp agitat şi drumuri, vizite restante şi promisiuni de onorat, curăţenie şi aprovizionare. Cadouri spre şi dinspre Italia, cupil acasă o săptămână, împodobit casă şi curte – molidul albastru are şi instalaţie, şi beteală, iar bucătăria de vară clipoceşte pentru prima dată, spre mirarea neprecupeţită a lui Zăvod. Vreme caldă ca de aprilie, noroi, cratere, Crăciun noroios, Crăciun noroios – pe melodia de la Feliz Navidad.

Socializare pe Skype, calendar personalizat de la Luminiţa şi pentru grădină de la Adina, mulţumesc frumos, dragelor, terapie prin shopping de prostiuţe – sosuri de 5 feluri pe criteriul vai ce borcănele simpatice, condimente pentru cafea, fructe, multe fructe, şi mai multe fructe. Vin fiert şi plăcintă cu mere, miros de scorţişoară în casă, vecin mort în Ajun, masă de Crăciun în deplasare continuată cu o cafea şi fructe la bunici.

Văzut centrul Piteştiului pe seară, cu bolta luminoasă cu tot, mers ulterior în Mioveni întru comparaţii – acolo parcă ar fi explodat o supernovă-, apoi, dacă tot a fost să vedem luminiţe, luat şi tot satul la rând. Artificii faine prin vecini, nu tocmai aproape, fără petarde pentru moment – şi e de bine -, parodii pe youtube, dulciuri, multe dulciuri în coşul cu ştergar argeşean, foc arzând în soba metalică şi umbre dansând pe pereţi.

Tastatură şi mouse wireless, mânuşi cu flis şi căciuliţe, ciorapi îmblăniţi, nivelă cu laser, căşti de telefon, maşină de tuns – cam bun Moşul, cam prea bun. Probleme cu netul pe 26 seara, degustare de parmezan şi camembert cu sosuri asortate, de dimineaţă – curentul picat; aprins lampă cu drag – ieeee, n-avem curent -, ninge-ninge, ninge-ninge, niiinge. 20 de cm de zăpadă, Zăvod fericit în nămeţi, pisici înflorind prin pomi, poze, poze, Feliz Navidad, Feliz Navidad...

Alei şi poteci, sensuri giratorii şi maldăre de zăpadă, lopată roşie în acţiune, curăţat maşină şi scos din curte – pa, roşcato, să ai grijă de tine până reuşeşti iarăşi să urci acasă! Şi tu, cupil, să ai grijă de tine, ne vedem la anul, drum bun!

În Ajun

Crăciun fericit, oameni buni!

Noutăţi

* Am găsit gaz lampant, avem două lămpi pregătite, una pentru masă, una de pus pe perete, acum numai curentul să cadă. Mirosul de lampă aprinsă m-a dus cu gândul înapoi în alte vremuri şi paradoxal m-a înfiorat.

* S-au oprit ploile, apa s-a retras, tranșeele sunt încă foarte prezente, peste ele tronând, ici-colo, europaleți pe care dorm în soare, leneș, câinii.

* Găinile revin la intenții mai bune, au făcut deja un ou, acțiune ce mă face să sper că de sărbători nu vom cumpăra chiar toate ouăle de la magazin.

* Zăvod a mai stat o noapte legat pentru că a cules oareșce lenjerie de pat întinsă la uscat în chioșc și a citit-o mărunt; știa că n-are voie, ca dovadă atitudinea lui vinovată când am ajuns acasă (la mine se uita vinovat, nu la domnul meu).

* Merele din beci mă miră: se strică din interior, din căsuța seminală, unde apare întâi un vag mucegai.

* Trec printr-o perioadă agitată - probabil voi posta pe blog mai rar spre deloc -, ajung acasă rar pe lumină, vin sărbătorile și odată cu ele vacanța. Ieee!

Colinde, colinde, e vremea colindelor

Ca să-mi mai treacă de-atâta ler și Hrușcă...

Cu miros de "atunci"

Brad, zăpadă, sarmale - Ada Milea style

Dicţionar ilustrat - noroi

În curte.

Gala 2014, capitolul roșii

Miruna mirabila sămânţă propune o gală a anului 2014, cu accent pe roşii (tomate, nu comunişti), un top 10 best of. (La ce culturi vaste de roșii avem noi, mai repede m-ar fi aranjat un top 3, hai 5, dar regula e top 10, facem top 10!) Să purcedem aşadar:

   Soiul / Gust/ Productivitate / Rezistența la boli / Atractivitate

1 Cherry / variat / bună / bună  / chiar decorative

2 Paul Robeson / dulcele / cam zgârcite / rezon / drăguţe

3 Roşii sălbatice / uşor acid / generoase /  imune cred / operă de artă

4 Kumato / savuroase / medie / medie / dau bine în peisaj

5 Roma / banal / bună / bună / sunt pentru uscat la soare

6 Inimă de bou / buuun / bunuţă / jalnică / frumuşele

7 Costoluto Genovesse / savuroase / slabă / cam mimoze / decor de-a dreptul

8 Grushovska / banal / medie / bunuță / banale

9 Românești fără arac / acriu / maaare / bună / banale

10 Prekos / de piaţă / bună  / cer chimicale / banale

(Pe ultimele trei le-am trecut ca să le fac de râs.)

În afara acestor zece mărci de roșii, am mai încercat încă vreo zece, dintre care unele n-au rodit (în mare parte, din vina noastră), altele au fost banale, dar merită menționate încă trei, nu știu cum le cheamă, așa că le-am botezat în funcție de sursa de proveniență:

   Soiul / Gust / Productivitate / Rezistența la boli / Atractivitate

1 Uriașe oltean / genial / mică / bună / frumoase

2 Negre mari Adina / buuune / medie spre mică / bunuţă / frumoase foc

3 Diforme Armeria via Iulian / bune / bună / bună / mă fac să zâmbesc când le văd.

Aştept cu interes opiniile voastre.

Chestionarul lui Proust

Te spui prea mult, îmi zice într-o zi cu drag ea. Dai prea mult din casă, mă dojenește domol el. Nu mă spun, nu dau din casă; spun unele lucruri când fie mi se pare că au relevanță, fie că se leagă de altceva ce merita spus, răspund zâmbind cald.

Ai curaj să pui chestionarul lui Proust? Dar completat pe bune. (el) Nu-i curaj, pot s-o fac. (eu) Fă-o! (ea)

Chestionarul l-am completat în două etape și n-am mai modificat nimic. Ca să-l postez a luat însă ceva vreme.

1. Principala mea trăsătură – spontaneitatea

2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat - onestitatea

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie - puterea

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei - corectitudinea

5. Principalul meu defect - cinismul

6. Îndeletnicirea mea preferată - calculatoritul

7. Fericirea pe care mi-o visez - autarhia

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire – pierderea unuia dintre cei mai dragi

9. Locul unde aş vrea să trăiesc - acasă

10. Culoarea mea preferată - albastru

11. Floarea care-mi place - trandafirul

12. Pasărea mea preferată - vulturul

13. Prozatorii mei preferaţi - Borges, Agârbiceanu, Dostoievski

14. Poeţii mei preferaţi – Baudelaire, Esenin, Poe

15. Eroii preferaţi din literatură – Don Quijote, Micul Prinţ, Svejk

16. Eroinele preferate din literatură – Mary Poppins, Doamna T., Alice

17. Compozitorii mei preferaţi - Rachmaninov, Freddie Mercury, Bob Dylan

18. Pictorii mei preferaţi – Van Gogh, Picasso, Dali

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală - Solomon Marcus, Alan Turning, Bill Gates

20. Ce urăsc cel mai mult – veleitarismul 

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere - empatia

22. Cum aş vrea să mor - împlinită

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă – cele plecate din premise eronate

24. Deviza mea – Mai bine să regreți că ai făcut un lucru decât că nu l-ai făcut. (M. Twain)

Care mai dorește, care mai poftește să facă și el chestionarul? :)

Efectele apei în decembrie

Pe fugă

• Animalele de pe moşie sunt în principiu bine, găinile sunt îmbrăcate, nu fac ouă, dar se plimbă fericite prin zonă; pisicile sunt grase şi împânzesc casa cu urme de lăbuţe, Zăvod a mai crescut, pare slab şi e mereu crunt de murdar. Hades mai are un pic şi hibernează, lui Castor nu-i place deloc frigul, domnul Morcov cred că ar cam vrea să se mute cu totul la noi..
• Plantele au intrat în repaos vegetal, nu mai e nimic verde în zonă cu excepţia coniferelor, şi pătrunjelul a cedat - Zăvod nu suportă niciun fel de folie, pet, apărători nicăieri.
• Noroiul e atoputernic şi omniprezent, în tot restul vieţii mele n-am avut parte de atâta ca în ultima lună, deasupra şanţurilor pământul se lasă şi asigură bălţi cu margini paralele.
• Sunt bine în principiu, mulţumesc de întrebări, am strâns iarăşi oboseală la greu, am probleme cu fonturile şi-am pierdut oareşce texte şi idei - a crăpat definitiv documentul. 
• Mi-e dor de soare şi de concediu.

Bucurii de sezon

Cado/schimb de la o minune de om de pe facebook, Tika trade mark.

Empiric. Ce face un orăşean proaspăt mutat la sat

Îşi pune cutie poştală, sonerie şi număr, eventual auriu.

Plantează thuia şi brazi, magnolie şi forsiţie, de preferință una la umbra celeilalte.

Îşi cumpără steag şi hamac, balansoar şi umbrelă de soare, lămpi solare și reflectoare cu senzor de prezență.

Se înzestreză cu unelte indispensabile: trimmer și electro/motocoasă, foarfecă de gard viu, aspersoare și derulatoare de furtun.

Merge în hipermaket și alege sapă, greblă, roabă, lopată pe criteriul hai că asta-i mai frumoasă.

Se dotează cu pălării și mânuși, crocși și șepci, veste și pelerine, cizme de cauciuc, de care apoi uită.

Grătare. Multe grătare. Grătare iarăși. De la pește la pui, trecând prin porc și organe, cârnați și mici, până ajunge la ciuperci, vinete, ardei. 

Defect? Ediția 2014

* garofiţele de mai au avut doar urme fine de flori şi sunt cuprinse de trifoi alb

* narcisele albe şi lăcrămioarele n-au înflorit, au avut frunze viguroase-stuf şi-atât

* armeria, macii şi margaretele au dispărut cu desăvârşire, n-am nicio idee de ce

* muşcatele din jardinieră n-au trecut iarna în beci

* a murit iarba decorativă din cauciucul de sub măr, la fel şi cea colorată

* cârciumăresele și eșolțiile n-au apărut deloc, crăiţe doar pe ici-colo, din seminţele de zorele căţărătoare au ieşit nişte chestii mai mici ca zorelele pitice

* călțunașii de plic nu fac niciun fel de semințe

* ardeii graşi şi gogoşarii au stat în nemişcare statică până prin august, când i-a apucat înfloritul şi roditul – am cules fructele mici, ca să nu le prindă bruma. 

Dragă doamnă de oraș... volumul II

Ei, la țară fiind, scutiți mulți bani, mai o roșie, un cartof, un măr acolo...

Roșia, mărul și cartoful cer și timp, și bani, nu cresc singure ca bălăriile, nu muncești, nu ai, nu investești, nu produci.

Ce bine e când ai tu oul tău, acolo, alt gust, și nici nu-i greu să crești găini.

Greu nu e abia după ce le ai deja și te prinzi ce le trebuie, hrana o cumperi, îngrijirea implică muncă și timp, nici oul nu pică din cer.

Trei câini?, ooo, ce mi-ar plăcea și mie, așa, liberi în curte daaa, eu n-am timp nici să-l scot pe-ăsta micu', mai mereu face în hol. Plus că n-ai idee cât mă costă.

Am idee, în afara faptului c-am avut mai bine de zece ani câini în apartament, și câinii noștri din curte sunt deparazitați, vaccinați, îngrijiți; și ei iau vitamine, calciu, antiinflamatoare, antibiotice – tot ce zice vetul că le trebuie -, în plus nu vor crănțănele, așa că zi de zi trebuie să le pregătim mâncarea (și mănâncă aproape o găleată odată).

Trei pisici? Vaaaai ce mă bucur, aveam și eu una, am luat-o din parcare, numai că acum are o boală de piele și pute, așa c-am dat-o afară.

Pisicile noastre sunt patru și sunt tratate când sunt bolnave, ni le asumăm indiferent de cum au ajuns la noi. (Apropo, și asta costă.)

Speli geamurile mai rar și oricum nu se face la fel de multă mizerie ca la apartament, ai mai mult timp.

Răspuns greșit, pământul în preajmă aduce praf ce se depune pe geamuri instant, iar curățenia în casă se face mai greu – sunt și mai mulți metri pătrați, intri și direct de-afară, fără să ai tampon casa scărilor. În plus, aleile nu-s măturate de femeia de serviciu, florile și iarba nu-s îngrijite de omul plătit de administrator, ci trebuie făcute cu mânuța personală, fix la momentul oportun, indiferent de chef. Și da, asta înghite timp.

Dacă nu mai stați în oraș, nici nu vă mai trebuie așa de multe haine, încălțăminte.

Ne trebuie considerabil mai multe; haine de oraș – câinii te mângâie cu labele pline de noroi, ei nu fac legătura între udătura de pe jos și blugii tăi curați -, haine de curte – uneori schimbi și 2-3 rânduri pe zi -, apoi pelerine, geci suplimentare, pălării, șepci, mânuși. La capitolul încălțăminte apar în decor cizme, saboți, papuci, mulți papuci.

Hai, că nu mai speli așa des, prin grădină nu trebuie să ai hainele sterilizate!

Nu mai spăl așa des, ci mult mai des, vezi mai sus.

Dacă la prima postare credeam c-am epuizat subiectul, acum sunt convinsă că va urma.

Crâmpei – decembrie, joi

Plouă mocănește, e ud totul și parcă respir apă; picioarele se afundă în pământul fluid – urmele fine de iarbă nu mai fac față după zăpada zilelor trecute -, înaintez cu greu și mă gândesc de două ori dacă să ies sau nu în lizieră.

Din nucul nordic, o veveriță mă privește; așteaptă să vadă dacă intru cu ea în competiție pe hrană, face un calcul sumar și, cu nuca în gură, pleacă. Îl strig pe Jinx ca să-i distrag atenția - n-ar fi prima dată când vânează o veveriță și-ar fi păcat, pentru el nu e hrană, doar pradă-joc.

Plouă mocănește și-n livada de-alături trei căprioare se scurg ca ploaia spre sat; e-o ceață-paravan și privirea se proptește-n ea ca-n zid, e totul ud, și hainele îmi par murate.

În casă-i cald și geamurile-s aburite; desenez pe ele ca-n copilărie şi privesc afară prin dâre – un câine alb-murdar și-o jucărie albastră trec simultan pe sub bara de covoare.

E ciudat cum nu ne putem aminti unele întâmplări teoretic importante, iar pe altele nu avem cum să le uităm – am în stomac dorinţa de mai bine şi-n minte imaginea ultimului răsărit la Gura Portiţei.

E început de decembrie și până la sărbători mai e.

Camuflaj

Culori diferite

P.-ii aveau un teren pe care și-au construit o casă dinainte să ne mutăm noi; fundație, bolțari, cărămidă, bca, cameră, cameră, cameră, hol; acum încearcă să ridice o altă cameră – cam 1 m înălțime, pe una din laturi, din cărămidă recuperată. Au uși și geamuri de dimensiuni și materiale diferite, curtea e împrejmuită parțial – pe latura dinspre drum a fost o plasă prinsă între salcâmi, fără poartă, între timp au mai scos din ea – le-a crescut o Dacie break și n-aveau pe unde s-o bage lângă casă.

Un câine are 2 m de lanț și pe post de cușcă un tub de fântână, celălalt e brac (glumesc, e liber); de la o vreme plâng sfâșietor doi cățeluși – îi au de curând și cred că sunt frecvent legați. Apa o iau de la o pompa manuală săpată la vreo 2 m adâncime, capra și găinile sunt free range și grație lor demarajul mașinii se duce instant. Copilul cel mare (4-5 ani) superviza singurel zona când erau făcute săpăturile la canalizare – șanțuri mai adânci de 2 m, acolo unde pământul se dărâma.

Terenul lor are o ordine a cărei logică nu pot s-o prind; nu îngrijesc drumul, n-au șanțuri, nu dau o lopată de zăpadă nici de la ei din curte. Într-o primăvară m-au făcut să zâmbesc larg când au săpat pe lângă o foaie de gard din scânduri care era sprijinită pe gardul lor din plasă de sârmă, în loc s-o ia de acolo. Cotețele sunt o enumerare de uși și de cartoane, prinse cu sârmă. Acum își fac parțial termosistem, iar sacii goi de la adeziv zburdă liber în peisajul comun, gardul e frecvent sârmă de uscat rufele. Li se pare firesc să le aduci plicurile de la poștă, să-i duci în oraș cu mașina, să le împrumuți diverse, să le fii la dispoziție când vin să te solicite.

Nu-i iubesc, recunosc, iar manelele lor ocazionale nu-mi vor schimba sentimentele în mai bine, nu-i înțeleg nici pe tată, nici pe cei doi fii, nici pe noră (ea lucrează constant), nu-s vecinii pe care mi i-aș dori și știu că nu am dreptate. Au altă cultură, ceea ce pentru mine e firesc pentru ei e nedrept – cum să ții câinii închiși în curte când lor le place liberi? - și reciproc. Avem standarde și etaloane, nevoi și aspirații divergente.

Culori diferite pe paleta unui sat al României secolului XXI.

De 1 Decembrie

Concentrare vs plictiseală

 

Ce-am mai făcut

Am intrat în decembrie, temperaturile diurne sunt uşor negative, mai o burniţă, mai un strop de ceaţă, o ploaie înghețată, ninsoare; socializăm cu lopata de zăpadă, geamurile maşinii trebuie râcâite dimineaţa, pe întuneric, lăzile cu lemne decorează iarăşi extinderea, în casă-i cald parţial uniform şi miroase a scorţişoară, brad, a ce-avem chef. N-am reuşit să arăm – nenea cu calul a spus întâi că-i pământul prea ud, apoi că-i parțial înghețat -, dar grădina e pregătită integral de iarnă, la fel şi zonele cu flori.

Curtea e deprimantă, săpăturile şi nivelările ulterioare au făcut ca la suprafaţă să nu mai fie pământul negru, fărâmicios, ci o argilă maronie, lipicioasă şi udă, care asigură o clisă constantă şi ţine apa. Aleile sunt inundate de noroi (e prezent constant sub zăpada firavă), trebuie să scutur, să mătur şi să spăl gresia de o mie de ori pe zi, să descopăr încălţările în cărămizile de lut în care sunt frecvent încastrate; pisicile mă ajută şi ele, îmi asigură lăbuţe maro peste tot, de la maşina de spălat şi cadă la braţele fotoliilor şi şezlongurile de pe terasă. Singurul zbenghi colorat în astă mare brună e capacul pus deasupra clapetei unic sens: e de-un albastru aproape electric, rotund şi cu găurele pe margine. 

Domnul meu a golit instalaţia de apă din curte, a făcut cei 7,5 l de ţuică (de care presupun că-i mândru, doar e ţuica lui, mai ales că toţi cei 8 l de vin sunt acri şi cu un gust ciudat); eu “ling” sute de cduri și dvduri în căutare de poze et comp, fac arhive și selecții, inventariez pozele din albume și cutii, le reașez pe alte criterii.

Timp domol şi aşezat – acasă, că profesional vorbind perioada e agitată. Dar trece, ştiu eu, şi vin sărbătorile. Dap.

Fiara

Ilustrată cu salcâm, cer şi pisică neagră

La mulți ani, Românie, oriunde te-ai afla!