Că (aproape) orice orășean
mutat la sat vrea o salcie în curte, nu? Punem salcie, trec anii și, făcând
comparație cu merii și cireșul, ajungem să ne întrebăm: ce facem noi cu astă
dihanie care nu produce decât frunze multe ce trebuie măturate?
Eh, e bună și-o salcie la
casa omului, fixează solul, filtrează apa freatică, dă o umbră tocmai bună
pentru locul de relaxare din curte, vara. Din curte, nu din grădină, că e avidă
după apă și suge tot, și nici de lângă casă – că-și întinde rădăcinile după
umezeală (bine, e posibil să ne scape de apa din beci, dar e riscant).
Bun, și cum ne folosim de ea?
Ca plantă medicinală. Literatura de specialitate
spune că salcia e utilă la tratarea multor chestii (migrene și reumatism, răni
și ulcerații, gută și dureri de gât, acnee și inflamații cronice), că are
efecte analgezice, tonice, hemostatice, sedative etc. (Salcia conține, printre
altele, salicilină, acid salicilic – remember aspirina, acid acetilsalicilic -,
auxin și acid indolebutiric, dar nu facem chimie, nu?)
Ce recoltăm? Coaja tânără
și mâțișorii. Când? Primăvara devreme, până la începutul verii. Ce facem cu
ele? Curățăm crengile de frunze, le tăiem (pe crengi, că frunzele le aruncăm) în
bucăți de 5 cm, le uscăm și apoi le păstrăm ca pe orice altă plantă medicinală.
Eu folosesc coaja de salcie
pentru febră și nevralgii: decoct de 20 de minute din două linguri de scoarță
fiartă în 250 ml de apă (se iau câte 2-3 linguri de 4-6 ori pe zi).
Ajutor la grădinărit. Mai utilizez salcia pentru
înrădăcinarea butașilor: culeg crenguțe tinere de salcie (gălbui, nu maro), le
curăț de frunze (pe care le arunc), le tai la 1-5 cm, le pun într-un vas care
să aibă capac și le acopăr cu apă clocotită (apa să depășească cu vreo 20%
nivelul salciei), acopăr vasul și-l las 24-48 de ore. Apoi strecor apa (storc
bine și crenguțele) și pun butașii în ea o zi, înainte de plantare (îi despic
delicat în partea de jos înainte; n-am încercat cu frunze, nu știu dacă merge).
După plantarea butașilor, se pot uda cu apa de înrădăcinare. Apa de salcie se
poate păstra în sticlă închisă, în frigider, și două luni.
Materie
primă pentru DIY. Lemnul de salcie e ușor,
elastic și de esență foarte moale, așa că din el se pot ciopli diverse (linguri,
boluri, rame, tocătoare); din
crengi se pot face împletituri – ronduri, coșuri, gărdulețe - în exterior; nu
rezistă mult, dar înglobează manoperă nu prea multă, e din belșug, gratis, și
ne oferă șansa să ne experimentăm pornirile artistice.
Conexe. Iepurii și găinile apreciază când sunt tratați cu o
mână de crenguțe de salcie pline de frunze. Ceaiul de coajă de salcie dă o frumoasă
culoare galbenă țesăturilor, în caz că vrem să le vopsim (dacă le vopsim
accidental, nici că mai iese culoarea). Lemnul de salcie nu prea arde, mai mult
fumegă și încurcă, dar crengile tocate pot deveni mulci eficient pe potecile
din grădină (doar că se alunecă rău pe el când e ud), iar trunchiurile mai
groase pot fi folosite ca praguri, borduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu