Like?:)
miercuri, 28 februarie 2018
Când ninge
Trezit la 5 a.m., -11 grade, cafeaua se răcește instantaneu, țigara are gust de ger, cu plămâni blocați și tuse seacă, bruscă.
Ia lopata - mmm, roșie sau neagră? -, fă potecă în fața terasei, apoi spre acareturi. Și pe aleea din față, și pe lângă casă. Eliberează la câini, că trebuie să le pui apă; și fă potecă spre curtea păsărilor. Apoi spre poartă, în fața porților mari, ieși și-n drum, că dacă trece plugul se fac casteluțe, nu contează că oricum nu ajungi cu mașina în curte, poate-poate...
Nas înghețat, mâini dureroase, patinaj involuntar, febră musculară.
Asta de dimineață, că nu mai curățasem tooocmai de aseară.
Peste 100 de metri, vreo 25 de cm de zăpadă proaspătă, afânată. Fitness, frate!
Bună dimineața! :)
marți, 27 februarie 2018
Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se-ntâmple
Am vrut iarnă, nas înghețat,
picioare și mâini degerate, pisici înfoiate mirosind a ger; na că am! Ninge de sâmbătă
și tare-mi place, bate un vânticel cam ticălos și viscolește zăpada, o duce
și-o aduce fix cum vrea el, nu contează că tocmai am făcut pârtii și poteci. Afară-i
frig, în casă ard focuri în sobe și bețe aromate în suporturi, pisicile uzurpă
fotolii și paturi, fac ordine prin deranjare la huse, covoare și rufe întinse
pe suport la uscat.
Câinii sunt fericiți în
zăpadă, Urma arată fix ca o oaie cu blana înghețată, Pepsi se tăvălește cu elan
și din neagră devine bicoloră, Zăvod doarme în mijlocul drumului și ninge pe el;
doar Hades ce se bucură de eficiența căsuței (i-am pus chestii călduroase în
ea).
I-am jignit pe domnii câini
cu crănțănele și pâine prăjită – dacă le pregăteam mâncare îngheța -, s-au
sacrificat, dar asta nu i-a împiedicat să se uite urât la mine, Jinx mă urăște
că-i dau cu un spray în gură de două ori pe zi, găinile s-au supărat din motiv
de frig și nu prea mai ouă, căprioarele nu mai dorm ca împăiate în livadă: se
deplasează agale și pasc, pe ici, pe colo, câte un smoc de iarbă de sub zăpadă.
Am pornit proiectorul cu
luminițe colorate, arată incredibil casa când ninge, țurțurii din sticlă sunt
minunați pe fundal alb înzăpezit (parc-ar merge și ceva colinde, dar mă abțin),
umblu în bocancii și cu geaca Quechua - faine foc (până acum mi-era cald în
ele).
În rest, ne așteaptă
temperaturi de -14/-17 grade, drumurile nu-s curățate, nici prin sat, nici în
oraș, doar pe DN ce s-a băgat plugul (mă îndoiesc că vom mai ajunge azi cu loganul
în curte), mai ales că până vineri avem coduri de diverse nunațe.
Pentru cei care au deschis
televizoarele mai târziu, breching nius-ul
e că domnul meu e musai să se distreze curând cu înlocuirea a oareșce cabluri
electrice la mașină – le-au puțin mâncat șobolani.
Ninge!
luni, 26 februarie 2018
13 motive să-ți iei o pisică neagră
1. Pentru că majoritatea oamenilor fug de ea, cică-i cu ghinion. Așa dovedești că tu nu crezi în superstiții, ești deștept, tolerant, înțelept, iar adolescenții vecinilor vor zice că ești supermișto.
vineri, 23 februarie 2018
joi, 22 februarie 2018
Stop-cadre pe fundal de zăpadă
În livada de-alături, două
vulpi alergându-se a joacă.
Țurțuri din sticlă pe fond alb
proaspăt nins.
În fața molidului albastru,
două pisici negre stând ca-n oglindă.
Iasomia de iarnă înflorind
în galben, pudrată cu zăpadă fină.
Două gaițe alb-negre stând
față-n față pe gardul vag nins.
În lumina led-palidă,
salcâmul solitar din fața porții.
Pe albul imaculat din
curtea păsărilor, urme delicate de pași de șobolan.
miercuri, 21 februarie 2018
Conexe pe final de (pseudo)iarnă
Cu toate că mai dă când o
ploaie, când o ninsoare, iar noaptea încă mai vedem temperaturi negative, deja
nu mai sper în (re)venirea iernii; probabil o să se mai încrunte ea, o să ne
strice planurile, dar nu văd cum ar mai putea să aibă putere. Zambile, lalele
și narcise își ițesc căpșoarele, ghioceii sunt înfloriți, iasomia de iarnă e
galbenă și plină de albine și de furnici cu aripi, muște, ploșnițe și gărgărițe
se trezesc, păsărelele și-au schimbat repertoriul. Încă nu-i vremea de intrat
în grădină, dar parcă mă tentează ideea.
Până atunci, ne concentrăm
pe chestii alternative: eu atac (cu așezare) plantele medicinale, semințele, rezervele
de alimente și condimentele, mai fac o tură de curățenie în magazie (cea de
primăvară, logic, am abordat ușor și chioșcul), domnul meu se distrează cu
polidiscul și lemne de foc (a cedat nervos circularul) sau scoate apa din beci
(e prima dată când a fost cazul, după mai bine de nouă luni, grație platformei
de ciment turnată în vară, cu pantă inversă). Și, ca să nu se plictisească grav
omul, se mai înfundă și canalizarea. O zi mutată scurgerea pe fosă (pe care
bine c-am păstrat-o, plus că a vrut R. musai acolo clapetă antiretur), o tentativă
de spălat conducta, nu e de la conductă, ci de la canalul personel din afara
curții. Canal unde erau oareșce zeci de centimetri de piatră, pusă acolo de la
când s-a asfaltat drumul, așa că e surprinzător că scurgerea a funcționat până acum.
Sunat cei cu canalul, venit prompt, rezolvat.
În rest, nu facem nimic (tot așa, doar că acum sunt altele dihăniile și a apărut netflixul în peisaj)
și asta ne ocupă tot timpul.
marți, 20 februarie 2018
Dihăniile moșiei pe final de (pseudo)iarnă
Cocoșii sunt prea mulți
și-s belicoși, găinile sunt în continuare grase și au redus ritmul la ouat (am
avut o zi cu cinci ouă, de când s-a mai răcit vremea fac cam două zilnic). Zăvod
e la cură de calciu cu vitamine (iar a făcut o criză cu spasme musculare), Urma
primește frecvent corecții de la ceilați trei câini (la cum se vaită, juri c-o
bate cineva sălbatic), Pepsi e o ticăloasă șmecheră și Hades e de obicei în
căsuța lui.
Pisicile sunt cam ubicue, e
un du-te vino pe ușița dedicată încât mai că le-ar trebui un controlor de
trafic; nu mai stau după noi să le deschidem ușa din față (decât când vin eu de
la serviciu), dacă nu le-o deschidem pe cea de la bucătărie se sacrifică și
merg singure la ușa din față (plecând agale pe ansamblul lor nou amenajat pe
terasă). Se întâmplă și accidente soldate cu scuipături posedate, ba o pisică
admiră exteriorul din casă și o alta, intrând în viteză, generează un carambol,
ba pe treapta pusă afară (era diferență de nivel mai mare de 15 cm și domnul
meu le-a pus un fel de tăpșan pe ușă) una bucată mâță meditează profund, timp
în care din casă iese o alta cu elan și se-ntâmplă niște tumbe.
Jinx e la antibiotic de mai
bine de o săptămână (cu ceva steroizi) și îl așteaptă un detartraj serios, cu anestezie
generală – bătrânețea pisicilor vine la pachet cu boli asociate -, ne urăște
că-i dăm pastile de două ori pe zi, dar asta nu-l împiedică să ceară hotărât
papa-bun (de-ar fi după el, doar carne crudă). Duminică s-a întâmplat o minune minunată:
i-am găsit pe Igor și pe Mașa dormind simultan pe același fotoliu, fără să iasă
bătăi, și în plus n-a ieșit niciun conflict între ei toată ziua. Cred că-s
bolnavi.
De câteva zile, prin zonă
apar doi motani, unul majoritar alb cu ceva pete negre, celălalt – portocaliu cu
dungi și ceva alb. Probabil e vreo mândră în călduri prin sat, că urcă spre noi
cu vaiete și ambalări, așa că ies bătălii prin livezile din preajmă: Jinx și
Igor apără arealul, uneori fac și echipă, timp în care Pepsi sare pe gard de
zici că-l dărâmă.
Complementar, când nu se
bat cu intrușii, nu vânează, nu se bat între ele, nu stau continuu în
picioarele noastre, pisicile noastre înfloresc în pomi.
luni, 19 februarie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)