S-a dus Mașa (3?.07.2011-20.05.2026). Neașteptat, fără suferință sau vreun semn prevestitor, pe pernița de pe canapea. Acum își doarme somnul alături de Jinx, lângă trandafiri, cu flori și-un con de molid puse pentru ea de E.
Nu mai găsesc carpetele persane răvășite – zilnic le scărpina responsabil băgându-se sub ele -, fotoliile însărcinate cu o mâță neagră – se băga sub huse -, nu mai am asistență la calculator – se culca pe unitatea de sub birou de fiecare dată -, nu mai trebuie să șterg urme de lăbuțe pe dulapuri și de năsucuri pe geam în locul de masă – doar ea se eterniza acolo -, încă o văd prin grădină.
E greu, doare și tare-mi lipsești tu, fetiță-weveriță, mereu cu doamna coadă flamură, mergând în fața mea pe poteca spre casă...
(pe final de aprilie, când verifica ce semințe am pus eu acolo)
