Like?:)

luni, 31 martie 2014

Asortat

Seară caldă de primăvară, cu lună, stele, lumină filtrată şi lămpi solare colorate; adie un vânt domol, e linişte, cicadele încă dorm, păsărelele s-au retras, doar discuţii amicale ce se aud între câinii din sat.
Lângă vie, Jinx vânează fluturi la o lampă solară roşie; Maşa, ca o asistentă veritabilă, îl însoţeşte. Din grădină, vine în viteză Igor; cere să-i deschid uşa – n-am chef – apoi pleacă agitat după colţul casei; sub boltă, Frida e ocupată: descântă o şopârlă mică, bej-alburie. Maşa merge curioasă către Igor; motanul se zbârleşte tot, mârâie agresiv, scuipă – are şi el prada lui, un şoarece gri.
În liniştea cu lumini colorate a nopţii de primăvară, două pisici negre aleargă fluturi de noapte şi două pisici, una alburie, una gri, se joacă fiecare cu prada ei, asortată.

Primăvară în mov şi galben








sâmbătă, 29 martie 2014

Ora pământului - rămâne cum am stabilit

De anul trecut până acum, prea puține s-au schimbat:
- am redescoperit mătura clasică, așa că cea electrică e folosită foarte rar spre deloc;
- cantitatea de gunoi pe care-l ducem la conteiner am redus-o la un sac de 35 l (cel clasic de găleată) la șase luni.
Ora Pământului e un strigăt de ajutor, dar nu-i de-ajuns să acționezi "eco" o oră pe an ca să salvezi planeta.  

(sursă foto)

marți, 25 martie 2014

După echinocțiu

Of, rău e când afară e vreme rea, rău când îţi mârâie indignate toate oasele, articulaţiile, muşchii... Grădinari de week-end cum suntem noi, facem tururi de forţă ce ne asigură mişcări de roboţel, cu oftat adânc la ridicarea din pat/de pe scaun, cu şale susţinute în palme octogenar style. Ştiu că un ţăran veritabil s-ar uita la mine zâmbind înţelept, ştiu că s-ar distra maxim văzându-mă cum sap eu, cu ustensilele de floricultură şi mânuşi în mâini, dar... asta e. Aşa pot, aşa fac; până la urmă, bine că nu lăsăm pământul în mărăcini, cum văd frecvent pe drumul spre casă.
Am demarat operaţiunile coafat trandafiri (doar a înflorit forsiţia, deci e timpul), domnul meu a tuns via şi a legat-o parţial, se joacă printre picături cu tuns şi văruit pomi (şi e drăguţ stropit tot cu picăţele albe); gata cu cele trei mărci de ceapă (usturoiul e în stand by, că munca e repetitiv-plictisitoare tare) cu pus şi repus arpagic (posesorii de pisici știu de ce), am plantat deja morcovii şi sfecla roşie. La capitolul seminţe împământate direct în grădină – mărar şi leuştean, iar în răsadniţa rece – estragon rusesc, salată, spanac, limba mielului, usturoi de tuns, ceapă roşie şi încă vreo două chestii, dar am uitat ce (ca măsură de precauţie, am lăsat plicurile acolo).
Stropirea albastră am sărit-o în astă primăvară, le fel greblatul lucernei, au înflorit forsiţia, hepatica, zambilele şi urme fine de narcise (oare de ce narcisele mele nu fac flori?) şi a apărut leurda sub măr. În sat înfloresc zarzării şi caişii, în merii noştri – pisicile ce trec uşor la ţinuta de vară şi-şi abandonează generoase pletele pe unde apucă; găinile doboară record după record, ultimul – 12 ouă într-o zi -, eu spăl la greu geci şi protecţii de iarnă (plus „scutecele” mâţelor din chioşc şi magazie) şi fac rocada la încălţăminte; abia aștept să scot covoarele din casă, să fie uși și geamuri deschise zi lumină, să..., să.
Piaţa imobiliară din România începe să-şi revină: s-a mai vândut un teren în preajmă unde va creşte o altă casă, pe 700 mp. Trei case şi toate trei vor crește în peisaj anul acesta.

Pământ






vineri, 21 martie 2014

A-nflorit forsiția!

Ani la rând, primăvară însemna pentru mine momentul în care înflorea forsiţia; era primul semn în griul urban, înainte de mugurii pomilor, de colţul ierbii. Sfârşitul lui februarie aducea ghiocei în pieţe, ziua femeii – zambile la pahar, dar ele erau venite din altă lume, nu le vedeam crescând, nu le simţeam ca fiind primăvară. În fiecare an, când vedeam forsiţia înflorită îmi sunam surorile să le spun A-nflorit forsiţia! Era modul în care mă bucuram plenar de venirea primăverii, era dorinţa de împărtăşi bucuria verdelui, fie el și galben, vertical. Nu-mi amintesc de unde vine acest a-nflorit forsiţia (cred că de la sor'mea D. și prietena ei totuşi), dar o viaţă a fost semnul meu de primăvară.
Până anul trecut le-am tot dat vestea celor două surori ale mele, anul acesta n-o s-o mai fac; primăvara e deja venită când forsiţiile înfloresc în oraș (la noi sunt întârziate cu vreo două săptămâni), mi-o aduc iasomia de iarnă, primulele, ghioceii şi brânduşele, narcisele și zambilele ce stau și ele să înflorească. Ele sunt în curte, în astă lume, între pământ și cer, și le văd de la stadiul de punct verzuliu.
A-nflorit foriția, dar ea nu-mi mai aduce primăvara, doar o confirmă.
(poza e de anul trecut, din aprilie)

joi, 20 martie 2014

Anii 2000

Fabrici închise, șomaj și salarii compensatorii, sindicate, hoții, hoții, școala vedetelor, inundații, retrocedări, Afganistan, greaua moștenire, amintirile mă chinuiesc, Iliescu redivivus, prăbușirea FNI, 11 septembrie atentate, șaorma cu de toate, maidanezi și Brigitte Bardot, căpșunari în Spania, creștere economică, dicționar moldovenesc-român, euro, promovabilitate scăzută la bac.
NATO, viitorul sună bine, credit cu buletinul, boala vacii nebune, supermarketuri, Alice Cooper, Marilyn Manson, Deep Purple, Judas Priest în România, şi marmota împacheta ciocolata în staniol, manele, mașini germane sh, spor demografic negativ, mirajul loto, verde-nrourat, pedofili, grevă la metrou, accident ecologic, secetă, concediu la bulgari, batman-batman, bani pe card.
OTV, Elodia, UE, politici sociale, socializare la mall, net pe fibră optică, ne mișcăm și noi mai cu talent?, modificări climatice, cornul și laptele, Codul lui Da Vinci, TVA 24%, all inclusive, gripă porcină, raw vegan, Mihaela, dragostea mea, Becali și Steaua, austeritate, Spiru Haret la distanță, restructurare economică, ăla negru' de respira greu, disponibilizări, înzăpeziţi, cutremure.
Dragostea din tei, autostrăzi licitate, Grecia, petiție, criză, agricultură ecologică, piață de desfacere, inimioare Maggy, programul Rabla, dormi în pace națiune/că prezentul nu se pune, 25% reducere salarială, downshifting, made in China, prima casă, demisia, deceniul pierdut, proiecte europene, pensii private, autocrație, 2% din impozit, sistem Bologna, reciclare.

miercuri, 19 martie 2014

Deschidere de sezon: primăvara 2014

Iarăşi am o perioadă mai aglomerată de cât mi-aş dori (fără a lua în calcul grădina) şi, contracronometru fiind, parcă n-am timpul, chemarea şi dispoziţia să mă bucur de schimbările zilnice ale naturii. Nu mă bucur cum mi-aş dori, dar fac rondurile uzuale întru inspecţie, observ evoluţia verde verticală, focurile purificatoare din sat, terenurile deja greblate, pomii şi viile în curs de coafare.
În grădină au înflorit păpădii, menta, roiniţa şi urzicile au ieşit curajoase, ceapa, usturoiul, pătrunjelul şi ţelina se-nverzesc pe zi ce trece. În zona de flori, trandafirii au deja frunzuţe (îmi fac curaj să-i tund), brânduşele şi ultimele două primule (sunt mici-mici) au înflorit, iasomia deja se scutură, o narcisă galbenă ciufulită şi numeroase zambile mov ameninţă să înflorească, au apărut în roşu închis bujorii (nu şi leuşteanul), iar rodonelul face şi el ce poate - în cazul dat pete maronii de la oareşce fungi.
Albine şi ceva fluturi, copii de limax şi de melci cu cochilie, miriapozi, păienjeni şi alte gâze vor să ne colonizeze spaţiul vital, apa din sol vrea în beci, lacul e încă plin. Am plantat crinii și hosta, am pus ceva răsaduri de roșii și de ardei iuți, două straturi de ceapă, urme fine de morcovi, mărar şi trifoiul alb în locul gazonului; am extins zona vincăi, am greblat mare parte din viitoarea zonă de culturi, domnul meu a îmbăiat pomii, le-a curăţat zona găinilor, a refăcut legăturile de apă prin curte şi amândoi am repus în funcţiune bucătăria de vară. Dacă e să citesc câte am făcut, mă cam mir – de la o vreme bate un vânt ticălos care dărâmă tot ce poate, umple cu pungi şi hârtii drumul şi livezile şi nu-i prea uşor să stăm pe-afară.
Casa din lizieră creşte ca din apă - proprietarii vor până în vară să se mute acolo -, terenul de lângă noi se pare că va fi vândut, domnul venit în acest scop pare un tip liniştit şi aşezat (apud domnul meu) şi-ar vrea să-şi construiască o casă unde să se retragă la pensie. Dinainte să ne mutăm ne-am asumat ca-n zece ani să fim înconjuraţi de case, dar n-aş zice că mă foarte bucur de perspectivă.
M-am gândit eu bine şi gata, nu mai aştept nicio ninsoare, nu mai vreau niciun pui de ger, iau de bune promisiunile primăverii. S-au dus negura şi ceaţa, aerul mai cald a îngălbenit luminile din peisaj – iarna sunt alb-albăstrii -, am des părul plin de diverse, buzele arse de vânt, pământ în trecări şi mânuşi şi, cum e şi firesc, febră musculară. Şi m-am tuns; singură; cam prea scurt; dar măcar n-am plătit pe altcineva ca să mă facă să arăt ca o capră ciufulită.
Se vede c-a dat primăvara.

Printre nori, ediţia de martie




:-D