2019

În prag de An Nou, vă urez să vă fie bine, oameni buni! 
La mulți ani!

De Crăciun

Timp de liniște, timp pentru familie, timp de zâmbet, de bine, timp. Vacanță.
Crăciun fericit, oamenilor!
La mulți ani, copil!
Să ne vedem cu bine după sărbători.
Aveți grijă de voi.

Aproape de solstițiu

Că tot vine noaptea cea mai lungă.

B&W

Scurt, spre sărbători

# Final de an cu timp condensat, cu tic-tac-uri și toate trebuie să fie gata ieri după-amiază, cu motan bătrân și plin de hachițe la antibiotic și vitamine, că iar a agățat un pui de gripă.

# Parastas de doi ani la bisericuța din sat; înăuntru, câțiva oameni cu glugi și blănițe, miros de lumânări curate, de esență de rom și de ger; pe pereți - sfinți zâmbitori, cu fețe rotunde, ochi pădureți și sprâncene mirate; afară - alb imaculat, liniște și-o ninsoare domol-responsabilă.

# Am făcut febră musculară la prima strigare: vreo 40 m de poteci în zăpadă, plus curățat la porți (și scuturat brazii, că zăpada era udă și grea). Lăzi cu lemne, castroane cu dulciuri și fructe în extindere, nuci în locul de masă, uleiuri esențiale în bibliotecă – promo pentru sărbători.

# Ieri-dimineață, când am plecat, ningea ca-n povești; fumuri domoale pe coșurile caselor, cușme albe la acoperișuri, un aer tare de plămâni dilatatoriu, când și când un lătrat mirat, fără ecou. Pe uliță, zăpada era imaculată (nici cu 4x4 nu s-ar fi putut urca în curbă), DJ și DN curățate și date cu nisip.
# Ieri a nins toată ziua, pomii sunt albi, s-au strans vreo 30 cm de zăpadă; de dimineață a trecut plugul pe uliță, drumurile au fost ok, plus că nu e frig.

# Vreau - chiar vreau! - vacanță.

29

Ce-și face omul cu mâna lui

Suporturi pentru lemne.

Suport de încălțăminterotativ.

Hamac din lemn.

Ușă cu rafturi.

Scară exterioară.

Leagăn de grădină.

O recomandare pentru super-sobe.

Și ceva de fundal:

Lapidar

• Plouă ușor și umezeala-mi intră-n oase; nu-i frig, dar nici peste 5 gr nu sunt (pentru îmbăierea albastră la pomi), câinii albi arată lamentabil plini de noroi, pisicile decorează cu lăbuțe casa. Dar nu e rău.
• Mă uit pe blog la postările din astă perioadă a anilor trecuți și găsesc poze cu Bubulețul – avea 30 cm și acum a depășit 2m, în șase ani -, nu, n-aș accepta să moară pentru a fi câteva zile pom de Crăciun.
• Drumurile comunei se lățesc și capătă trotuare și borduri, în sat se fac canale betonate pentru apa pluvială, drumul național e plin de luminițe, casele clipesc în culori felurite și-au apărut decorurile de Crăciun în peisajul rural.
• Bucurii de sezon: pâine cu semințe de la Valentina, portocale la birou și-n dormitor, steag fluturând în curte, munți înzăpeziți la orizont, perspectiva de filme la greu pe Netflix în perioada de sărbători.

Da, și eu ascult colinde din Tales from the crypt. Christmas Mood.

Din copilărie

Mama

Nu-i semăn, nici fizic, nici ca fire, cu toate c-aș fi vrut să am din calitățile ei; îi plăceau animalele și copiii, plimbările la pas și discuțiile lungi la o cafea, nu suporta zgomotul - îi plăceau canțonetele, romanțele și muzica domoală în general.
Asta scriam acum șapte ani; nu s-a schimbat nimic cu trecerea timpului.
Azi ar fi împlinit 81 de ani.  Gând cald și bun spre tine, mamă.

Cer de decembrie

Remember nostalgic

# Serile din prima iarnă când ne-am mutat, când domnul meu spărgea lemne pentru foc, eu citeam de pe foi listate diverse chestii mișto și fetele se prăpădeau de râs.

# Pixurile Parker cu minele lor grăsane și dop albastru din plastic jos, pastele de pix de la librărie pentru pixurile mai speciale cu țac-țac.

# Mirosul ziarelor, când încă se tipăreau pe plumb, al scărilor de bloc în perioada în care se puneau conserve de iarnă.

# Striptisul făcut de Miruna în biblioteca plină de cutii nedesfăcute, în fața sobei, când își arăta galeș piciorul echipat în colanți groși, de sub geaca lungă și grea a lui taică-su.

# Vorbitul la telefonul fix, cordonul creț și sunetul scos de discul întorcându-se  - îmi amintesc atunci când mobilul e la încărcat.

# Mirarea continuă cu care admiram cu Ana, prin grădină, cum merele cresc în sus și atenția cu care verificam unde e verdele ca să plantez bulbii cu verdele-n sus.

Și sunetul de conexiune de la dial-up.  :)

Pe culori

Pitici în așteptare

Când ridici privirea

Dacă s-ar întâlni cererea și oferta

Niciodată nu mi-am propus să ne producem integral în gospodărie hrana. În afara faptului că suprafața de pământ e prea mică pentru asta (cerealele cer suprafețe rezonabile), nu vad de ce să lucrez împotriva naturii cultivând cartofi, ceapă și țelină de rădăcină, când terenul e lutos, sau afini pe pământ doar vag acid. Cum iarăși nu mă văd crescând animale exotice precum vaca, porcul, oaia, capra.

Așa că întotdeauna va trebui să cumpărăm produse alimentare, pe care, evident, le-aș vrea de la producătorul lor direct. Eu cumpărător/cerere. Avem de unde să luăm din sat făină, mălai, brânză, legume, fructe, miere (nu și pâine, ulei, dulcețuri, zacuscă), dar pentru fiecare produs trebuie să mergem la altă casă; cu mașina, că-s distanțe rezon, și găsim după baftă, că oamenii mai sunt și prin grădini sau cu alte treburi. Și-atunci parcă e mai simplu să le iei pe toate odată de la La doi pași, că-n sat sunt două.

Eu producător/ofertă. În fiecare an avem prea multe mere și prune, care cam ajung la țuică (curând vom avea la fel și pere și cireșe), mereu avem prea multe plante aromatice. Uneori avem supraproducție de ouă pe care o dăruim. Alteori lăsăm vișine în pomi pentru păsările cerului, pentru că una lume de oraș nu vrea să vină să-și culeagă gratis, vrea să-i fie aduse, tot gratis, acasă, când are timp de ele. Mereu avem în beci mai multe borcane cu dulcegării decât ne trebuie, mereu avem surplus de plante medicinale și aromatice uscate.

Cu livrările la ușa clientului, la sat, e mai greu; că nici producătorul nu merită să facă drumul degeaba, nici cumpărătorului nu-i convine să plătească transport pentru 3 kg de roșii și unul de ardei, plus două mâini de ierburi, în condițiile în care și el mai cultivă una-alta.

Dar undeva cererea și oferta ar trebui să se întâlnească. Cum văd eu soluția cea mai simplă? Fiecare primărie să organizeze piețe săptămânale în curtea școlilor din sate. Spațiul să fie pus la dispoziție gratuit, gestionat de primărie, unde localnicii să poată veni cu produse proprii, fiecare aduce ce are în plus, fiecare cumpără ce îi lipsește.

Visez, știu.

Fericirea stă în lucrurile mici

* Pantaloni de casă portocalii cu pisici negre, geacă-butoi, cu blană la glugă, lanternă frontală cu baterii de ceas.

* Compot cu pișcoturi/lapte cu biscuiți – meniu de iarnă la început -, am ars miresme-otrăvitoare/în trepieduri de argint – bețe Hem: mosc, cuișoare, scorțișoară.

* Natura statică din locul de masă: mere, nuci și dovleci - miros și culori de toamnă plină și de rod, la început de iarnă. Luna-seceră peste magazie, cu stele și satelit infatuat.

* Câinii mâncând preocupați nucile cadou, două mâțe negre explorând simultan aceeași cutie de carton, patru pisici în bibliotecă, foc jucând în sobă și umbre pe pereți.

* Mâini reci și nas curgătoriu, parbriz înflorat dimineața, rufe-carton întinse afară, castroane cu portocale spaniole și dulciuri, papuci de casă cu blană.

Sărbătorile vin, sărbătorile vin... (Cântat în gând.)

Vocile din capul meu

Cum continuă mintea mea reclamele:

Bate fierul cât e cald / și copiii cât sunt mici, dar nu cu aceleași unelte.

(Europa Fm) Cea mai bună muzică de când s-a inventat salamul (ton, frazare).

La crama Ceptura, soarele strălucește cu 14 zile mai mult decât luna pe timp de zi.

Și din alte vremi:

Început de decembrie în alți ani, pe blog

2010 – ploua și plantam bulbi cu verdele-n sus. 

2011 – ploua, ardeam frunze de nuc și mă întrebam de ce orneaza oamenii casele așa devreme. 

2012- domnul meu făcea țuică. :)

2013 – imortalizam răsăritul. 

2014 – ploaie, fericirea stă în detalii, căprioare. 

2015 – ”Când intri pe partea descendentă a vieţii, relaţiile interumane se filtrează, priorităţile se schimbă. Simţi că trebuie să faci ce-ţi place, nu ce trebuie, că ai nevoie detimp cu şi pentru tine, ai tăi, cei dragi, ai nevoie de răgaz.”

2016 – admiram o mâță abuzată :)  

2017 – vedeam căprioare. 

Iarnă, Vivaldi și rock:

Bună dimineața!

Dacă e soare

Timp

De-ar fi să prind peștișorul auriu sau să găsesc un duh într-o lampă, aș cere timp-timp-timp, cu riscul de-a părea bâlbâită. N-am timp.

A nins frumos, au fost temperaturi și diurne negative - clanțe exterioare lipindu-se de mâini ude, grilaje agățându-se de tălpi, chiciură și spirt pe parbriz -, iar ambientul cu soare, zăpadă și mere în pomi ca niște globuri roșii cu cușme albe, cu brazi ninși de-mi venea să-i împodobesc m-au făcut să-mi zboare gândul la proiector și ornamente de Crăciun; nu, încă nu, mai am răbdare, dar am demarat operațiunea cadouri de Crăciun.

Pregătirile pentru iarnă sunt cam spre final, am pus protecțiile antifrig la uși și țesături de lână pe pernele de pe terasă (și zău se simt diferențele), am strâns băncuțele din curte, am curățat găleți, dușuri și unelte, le-am pus la adăpost până în primăvară, am atacat prin spălare sculilii lui Dănilă Mulder (uneltele de floricultură pe care le țin într-o cutie de scule), urmează să le și uleieze/cremuiască domnul meu.

Bucătăria de vară e și ea pregătită, apa e oprită în curte, s-a deschis sezonul la spart gheața în apa câinilor și seara și dimineața, mândra mea (avem vase de schimb, să fie mai simplu), am băgat ghivecele cu crini și indrușaim în beci - să vedem cum se vor comporta, că e cam umezeală acolo. Prunele n-au apucat să fermenteze așa că țuica mai așteaptă (spre dezamăgirea domnului meu), murăturile cu ardei iute sunt faine foc; și ne mai trebuie lemne pentru foc.

Negociez cu mine și cu timpul lipsă o curățenie mai responsabilă în așteptarea Crăciunului - iar avem prea multe cărți, iar va trebui să dau din ele -, n-am apucat să pregătesc trandafirii înainte de frig, încă mai sunt frunze prin pomi, așa că zilele astea ar cam fi ultima strigare la stropirea albastră de toamnă.

Am sortat merele din beci: Florina au devenit deja făinoase, cele Golden sunt cam amare, Starkrimson sunt jalnice (nu degeaba nu-mi plac), cele Domnești sunt ok, Ionagold și Ionatan ce se comportă relativ bine. Inventarul la plante uscate arată, ca în fiecare an, un surplus; în schimb, avem prea puțin sirop de vișine și prea puțină dulceață de trandafiri (bine, și insuficiente roșii uscate) - notă pentru anul viitor.

În rest, liste, liste, liste, perioadă agitată la serviciu, chestii nenumărate de făcut acasă, drumuri; schimb litere între ele și când scriu de mână și asta mă enervează, mă enervează și frâna de mână de la mașină, că nu ține, mă enervează și șobolanii, mă enervează și colindele care se aud prea devreme și prea peste tot, mă enervează și că n-am timp. Vreau vacanță.

Bucurii

Motive să-mi cânte colinde-n cap

Poze cu câini

Cearta cu dușmanul

În cazul de față, un Mallinoise; cu cei doi ciobănești germani se mai obișnuise (câini aduși în curtea alăturată de o perioadă).

De 1 Decembrie

La mulți ani, române, oriunde te-ai afla!

Peste gard

Bruno.

Flori, cât încă mai sunt

E-al meu!

Pitici și jardiniere. Sau invers

Am pus bucăți de trandafiri ca să le stric domnilor câini distracția: așa nu mai pot cloci jardinierele.

Perseverență

Cromatică de final de noiembrie

Bucurii de sezon

* Cafeaua la terasă cu un om drag pe care nu-l vazusem de ani și bârfa aferentă.

* Salcâmul ca o gravură în fața porții, cu norii ca un fundal abstract.

* Trei pisici colorate diferit dormind pe aceeași pernă, în bibliotecă, în miros de mosc alb.

* Zâmbetul doamnei în vârstă căreia i-am oferit pe stradă un buchet de crizanteme.

* Garnitura de tren plecând de la Mioveni, pe care o văd din curte: trece trenul cu Logane.

* Zăpada de mijloc de noiembrie, blugii căptușiți cu flis subțire, compotul de vișine cald.

Pomologie, fructe, degustare II

Soiuri de măr: Golden Delicious aș zice clasic, nicio surpriză -, Delicios (de Voinești) - (crocant, suculent, cam tare la aromă pentru mine), Remar (de Voinești), Cezar (de Voinești) – mere gustoase, corecte, dar nimic în mod special ca gust.

Surprizele au fost:

Golden Delicious Cl. Rugină, o clonă de Golden cu coaja rugoasă (acoperită cu rugină), cu un gust surpinzător: dulceața specială a Goldenului, zemos cam spre Florina, plus crocant cam ca Renet. Apoi HP 05 R1 P6  - o combinație între Romus 4 și Florina, adică între două din merele mele preferate, clar mi-a plăcut -, Rustic, bun-bun, cu gust de măr rece din piață, din copilărie

Soiuri de păr: Pandora – nu m-a dat pe spate – și Isadora – soi de iarnă, o combinație cu para chinezească, gust bun, surprinzător de bun.

Soiuri de gutui: Adonia și Cedonia – fructe mai mici, fără puf generos și muuult mai moi ca gutuile uzuale, nu sunt înecăcioase, nu au parte dură lângă casa seminală, ușor acide, cu gust de copilărie.

Reportajul de la eveniment: