Schimb confort urban pe libertate rurală (184). Hm!

Constat neutru că s-a dat startul la sărbători, ornamentele de Crăciun au împânzit case, pomi, garduri, foișoare și alte construcții pe lângă care trecem zi de zi; unele mai frumoase, altele mai zorzon, vizual vorbind au impact dar pe mine una nu mă fac să intru în aerul de sărbători.
Curățenie generală n-am făcut și nici nu fac (am în plan doar spălatul geamurilor anul ăsta), decoratul de Crăciun o să-l facem pe 23-24 decembrie, iar acum stau cu ochii pe cer în speranța că sâmbătă voi putea să mai transfer, mut, reamenajez oareșce chestii printre flori, că seceta mi-a dat peste cap toate planificările. Dacă am timp; și chef. Dacă nu, toamna viitoare.
Ca să nu treacă vremea fără urme prin curte și grădină – ce fain e când după un week-end liber decorul se schimbă în bine - am aranjat zona de lângă nuc, asta după ce-am ars minuni uscate recuperate de pe moșie. Am nivelat pământul, am strâns sub formă de grămadă lemnele ce fuseseră programate pentru țuica domnului meu – își făcuse omul rezerve strategice, dar n-a avut nevoie nici de un sfert din câte strânsese -, am dus butoiul de-acolo și zona arată liberă și îngrijită iar mie mi-e tare drag de ea. Satisfacerea instinctelor piromane (cam șase ore am tot ars minuni, de-a trebuit seara să duc patru găleți cu apă ca să sting jarul) a fost bonus. Am strâns și pus la adăpost uneltele agricole, am făcut prin curte ordinea de dinaintea zăpezii, prilej cu care l-am supărat pe Grasul, că nu mai are în zonă bolovani, iar jucăriile s-au împuținat considerabil.
Timpul trece când prea repede, când prea greu, fac și refac planuri cu semințele de flori, altfel - sunt cam sucită. Anul care se pregătește să plece a fost unul straniu, neobișnuit și nu tocmai ușor. Vreau altul. Mai bun.