Like?:)

luni, 30 iunie 2014

Vacanţă

În start de iulie cu vară ameninţând să vină, cu musafiri şi copii hoinari acasă, cu nepoţi şi cumnaţi, bunici şi naşi. Cu planuri şi drumuri programate, cu speranţă de somn excedentar şi creieraş odihnit.
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră! 

Eterogene

* Mi-e dor de gogoșile de-un leu ale copilăriei, luate din piață, de la magazinul cu geam mic, date prin zahăr grosier și servite în hârtie maro, de ambalaj.
* Farmaciile, cabinetele și magazinele cu hrană pentru animale nu respectă programul afișat pe ușă, cred că-i o lege nescrisă a lor, dovadă a profesionalismului.
* Ascult la radio câte o melodie dragă și după ce se termină încep să lălăi melodia ce urmează după ea în album; şi-apoi pe următoarea.
* Scările de bloc miros înțepător a urină de pisică, orașul tot e invadat de pisici – strângerea câinilor le-a făcut să apară fără frică -, am văzut zeci de puiuți explorând lumea. Şi nimeni nu se miră.
* Asfaltul încins udat de-o ploaie repezită mă face să-mi fremete nările a copilărie, cum cred că mirosul de iarbă proaspăt cosită îi face pe alții să fremete.
* În oraș sunt plopi și tei, salcâmi și sălcii, numai bune de alergii; ochi usturătorii și lăcrămoși, gust de guturai pe cerul gurii, nas curgătoriu și strănut. Oare pe ce criteriu sunt plantaţi?
* Mi-aş dori un tom în care tratamentele naturiste să fie ordonate în funcţie de afecţiuni, nu de plante. Şi un calendar al conservelor pentru iarnă.

miercuri, 25 iunie 2014

Cum mi-am petrecut solstiţiul de vară

Pe repede înainte; ceva săpături arheologice întru descoperirea cepei, întors cu dosul în sus dormitorul (m-a mușcat o dihanie de pleoapă, probabil păianjen, n-am găsit inculpatul), spălat, făcut mâncare (frecvent când fac mâncare am impresia că viața trece pe lângă mine), curățenie, strâns de prin curte decorurile mândre amenajate de musiu Zăvod, tuns trandafiri trecuți – chestii care nu se văd decât dacă nu le faci.
Domnul meu a motocosit în exteriorul gardului, a stropit cu ceva antiinsecte, a descântat vasul de expansiune cu o pompă de bicicletă, a curățat scurgerile de la chiuvetele bucătăriilor, a modificat un cârlig la o poartă (tot din motiv de Zăvod, învățase să o deschidă) – iarăși chestii care nu se prea văd, dar se simt.
Găinile sunt majoritar horror despuiate, puiuții cresc, iepurașii țipă dacă îi iei în mână, pisicile au deschis sezonul la adus turiţă şi ariste pe pelouri şi canapea. La capitolul câini, e mai liniște în curte, în sensul că Hades a început să se joace cu Zăvod, nu-l mai balaurește și nici nu mai sare să-l muște, spre bucuria lui Castor, că-l lasă bestioletta în pace să vegeteze cum, cât și unde vrea el.
Pe ardei iar îi mânăncă cineva, roșiile încep să facă urme fine de flori, trandafirii au florile ca arse, zmeura a început să se coacă, au înflorit zorelele, s-a închis sezonul la căpşune, iar merii care rămăseseră fără frunze sunt iarăşi verzi, cu urme fine de flori prin ei.
Am făcut planuri pe termen scurt, am avut musafir prietenă din copilărie, am băut sirop de roiniță; n-a mai plouat (dar acum cam plouă), a fost cald, cu uși și geamuri deschise, cu cântec de păsărele hărnicuţe și a intrat cerul cu vară cu tot în casă.
A fost cam bine, dar tot vreau vacanţă.

Când înfloresc bocancii






vineri, 20 iunie 2014

Pe fugă

* Plouă iar de câteva zile şi zău nu mi-era dor.
* Merii dau frunze noi, unii dintre ei au chiar și floricele, şi s-au copt fructele în încă un cireş: 4 buc., bogătani de-a dreptul.
* Au înflorit zorelele, negrilicele, albăstrelele și gălbenelele puse de mine, crăițe avem doar ici-colo, cu toate că am pus multe, iar cârciumăresele, isopul şi eşolţiile n-au ieşit deloc.
* A trebuit să răresc zorelele și regina nopții, am pus măghiran, oregano și busuioc lângă casă, ca măsură antiinsecte.
* Iepurașii și puiuții cresc repede, găinile încă sunt dezbrăcate, chiar dacă n-au păduchi, și le-a mai dat domnul meu și vitamine; pe trei dintre ele le-au apucat brusc instinctele materne – sunt puse la închisoare, să le treacă mai repede.
* Iarăși e ceva apă în lac, spre neprefăcuta bucurie a lui Zăvod, care se tăvălește în noroi precum un porc şi apoi vine să se lipească tandru de noi.
* E o inflaţie de limacşi şi melci cochilioşi cu n-am văzut vreodată, sunt fungi şi insecte pe plante la greu, iar curtea e bântuită de nenumărate coţofene, spre zece cred.
* Pentru cei care au deschis calculatoarele mai târziu, un cântec de sezon:

joi, 19 iunie 2014

Dragă doamnă de oraş...

Muncesc opt ore ca şi tine (ca hobby, lucrez și în plus), naveta înghite spre două, curăţenia îmi ia timp măcar dublu decât ție, spălatul rufelor la fel – uneori și câte trei rânduri de schimburi pe zi -, hrănesc animale şi mâncarea lor trebuie pregătită, le îngrijesc, și zău ia timp operațiunea, ud vegetale sau fac focuri, uneori mai fac și un strop de voluntariat. Chiar dacă nu poți să concepi, se întâmplă să n-am timp nici de vorbit la telefon; și-atunci prefer să nu-ți răspund.
Nu, nu pot rămâne cu tine la o cafea în mijlocul săptămânii (și nici nu vreau), nici peste noapte, să punem de-o băută dansantă între fete (miră-te, dar mie încă mi-e drag domnul meu și prefer să-mi fie în preajmă), nu mă atrage liveul în Hush cu Mărgineanu sau Brenciu (și, dacă ai vrea, ți-ai aminti că ei nu intră în preferințele mele, ci-n ale tale).
N-am nevoie de privirile cu „dar puteați să faceți asta în ATÂTA vreme”, la noi ziua de muncă are 10-12 ore, fie vară, fie iarnă, fie zi lucrătoare, fie zi liberă; grădinărim în week-end, că-n rest n-avem vreme, bricolăm tot atunci, din același motiv. Da, avem materiale pe stoc, da, am putea face mai multe, imediat, numai să facem rost de niște timp.
Am îmbătrânit în anii de când ne-am mutat, știu (accidental nu întinerim), am fire de păr alb (tu ești roșu-coafor, nu se vede), labă de gâscă la coada ochilor (dacă m-aș machia, știu, nu s-ar vedea așa de tare, ești un exemplu bun), iar mâinile mele nu mai sunt la fel de albe. Îți place vara bronzul meu-curte (e tractorist style, cu bretele, dar asta nu se vede), că e mai credibil ca cel de solar, și ți-ai dori și tu aer curat cer curte libertate, dar nu poți să renunți la oraș, că așa ești tu, ai nevoie de oameni. Eu n-am.
Nu vreau gazon și tuie, trandafiri și lalele, nici beton nu vreau, gardul viu nu-și găsește locul la noi și sfaturile tale peisagistice îmi sunt inutile; nu-mi trebuie perdele sclipicioase și mese din sticlă, jaluzele verticale (mie mi se par bune doar pentru birouri) și covoare de plastic, chiar dacă spălatul celor de lână e anevoios – știu, sunt defectă.
Nu, n-o să ne mutăm la etaj, iar biblioteca nu va deveni niciodată sufragerie, n-o să schimbăm curând Loganul obosit și nici în locul de masă nu va apărea vreodată vreo canapea (poate o sobă cu plită). Nu, nu regretăm că ne-am mutat și nici n-am plecat din urbe pentru că nu ne puteam permite să trăim în ea, viața (noastră) la țară e chiar mai scumpă.
Dragă doamnă de oraș... nu-mi mai da sfaturi, te rog, pot să greșesc și singură; și, dacă nu mă poți ajuta, încearcă măcar să nu mă încurci.

Astâmpăr


marți, 17 iunie 2014

Ilustrată cu molid albastru și trandafiri de iunie


Iunie, mai pe 17, așa

Plouă mărunt, e rece și se pare că până sâmbătă tot așa va fi - vreme de făcut planuri și de sciatică, de tras cu ochiul pe geam și de stresat mâțele care vor să doarmă pe fotolii. Plantelor însă le place - râd unui soare de ele știut, cresc ca nebunele -, la fel și melcilor care par să acapareze totul. Ne apropiem cu pași repezi de solstițiu, e vară-n urcare și clar miroase a vacanța pe care abia o aștept.
Pe scurt: am pus ardeii gras şi capia în statul lasagna – planificasem 24 de fire, dar olteanul prietenul meu nu le-a numărat, a luat aşa, din ochi, vreo 50, că până nu rămâne n-ajunge), am mai mutat din plantele din ghivece prin grădină - ţelină şi phisalys, tomatillo şi limba mielului, roșii și ardei iuți, vedea-vom care vrea să trăiască -, au înflorit crinii albi și limba mielului din jardiniera unde a murit kiwano-ul, cresc frumușel porumbul de floricele, fasolea și dovleceii.
Avem 20 de pui din 33 de ouă (unul a murit, 8 ouă n-au eclozat și 4 fie s-au evaporat, fie le-au furat extratereștrii), Zăvod e un mare ticălos, perioada în care a fost bolnav l-a făcut să nu mai vrea să asculte deloc, e de luptă la propriu cu el. Ultima jucărie a bestiei – o cameră de la roata de roabă, se pălmuieşte cu ea şi o educă prin mârâiala cruntă, de juri că rupe pe cineva în bucăţi.
Domnul meu şi-a reparat singurel motocoasa şi e tare fericit, le-a făcut doamnelor găini o cutie specializată întru scăldat în cenuşă; am mai făcut o tură de dulceață + sirop de trandafiri (să nu uităm nicicând/să iubim mâncăm trandafirii) și am mai pus la amenajat ceva sirop de roiniță – e fain și răcoritor cu-adevărat.
Și s-a deschis sezonul de musafiri; bilanț până acum – 4, dar e doar începutul.
Vreau vacanță.

:-D