S-a deschis oficial
sezonul de vară, cu amiază leneşă în hamac, soare-n ochi şi
pahare brumate, e cald chiar dacă încă plouă, când zilnic, când
din două-n trei, şi vegetaţia e explodat-luxuriant-junglă. Curtea
e invadată de verde ascendent în stadii diferite, motocoasa face şi
ea ce poate - dar se pare că e necesar şi-un trimmer -, grădina de
flori e colorată în fel şi chip, cu primadonele trandafiri
dominând detaşat (a apărut o marcă nouă de miozot, o fi din
zonă, o fi pusă de mine şi nu-mi amintesc...).
În grădină, parcă
începe să se mişte ceva şi-n materie de plante folositoare omului
(flora spontană o duce minunant), roşiile încep să-şi revină,
ceapa şi usturoiul o iau uşor din loc, cartofii şi bobul cresc
hărnicuţe (ardeii iuţi sunt încă încremeniţi a plastic, dar
sper să se regăsească şi să se întoarcă la gânduri mai bune)
şi în ansamblu grădina râde în galben și portocaliu de la
gălbenelele autoînsămânțate (cele plantate în primăvară sunt
încă mici). Cu plantatul m-am cam liniştit, iar n-avem loc să
punem ce mai e prin ghivece, am pus dovleceii, fasolea și – new
entry – porumbul de floricele, am completat sfecla roșie, că nu
ieșiseră decât patru plante, şi am pus experimental pătrunjel cu
sare la borcan.
Am cules recolta de 6
cireşe de mai, căpșunele se încăpățânează să rodească,
așa, ignorate, că drăgălite n-au vrut – tare-mi place să merg
printre ele și să mânânc fructele la fața locului -, am făcut
dulceaţă de trandafiri în două etape – prima, eşec total, a
ieşit dulceaţă de caramel, a doua – succes zic eu, mi se pare
cam bună; sunt în probă acum siropul de trandafiri şi
trandafirata (pe model socată), vedem ce va ieşi. Notă
suplimentară: după ce ani de zile am tânjit la o Rosa damascena,
trandafirul de dulceaţă Mme Isac Pereire (Sacsengruss) mi-a pus
capac: are florile mari, cu multe petale şi înfloreşte ca nebunul,
şi des, şi abundent (scot cam 200 g de petale din două în două
zile), de parcă n-aş avea altceva de făcut decât să mă ocup de
el. Şi teoretic abia din anul ce vine intră bine pe rod. Ai grijă
ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se întâmple.
În rest - afidele se
zbenguiesc fără rușine, combinația umezeală-căldură le
priește, fungi şi alte minuni cotropesc tot ce pot, stropim anti
diverse şi-apoi plouă – cu alte cuvinte, avem mereu ocupaţie, nu
cumva să ne plictisim.
Zilele trecute mi-am
amintit că în copilărie aveam un clovn plin cu paie, îl chema
Roger; trupul îi era îmbrăcat într-o pânză cu romburi albastre
şi roşii, avea pe cap o tentativă de căciulă sub formă de corn,
cu moţ, iar chipul îi era ceramic, pictat hidos, şi pe ici, pe
colo cu bucăţele ciobite. Nu l-am iubit, apreciam însă că era
destul de mare şi cald – doar când intram înfrigurată în pat
îi acordam atenţie.
Cred că e timpul de
vacanţă - mai e nici o lună, abia aștept.
3 comentarii:
Simona, ma bucur ca ai reusit sa faci dulceata de trandafir, eu si dupa atatia ani de facut tot mi se pare ca-mi iese de fiecare data altfel! Gradinile chiar sunt frumoase acum, s-au bucurat de ploi si soarele a fost bland, la mine chiar ar mai trebui ceva ploaie. Spor la treburi si o vara frumoasa!
Mi-ai amintit de soacra mea care punea ziare sub trandafirii de dulceata {intelegi de ce, nu?) si facea un suc racoritor gen socata. Sper sa descoperi reteta ideala.
@Reli - la noi tot ploua de vreo luna si jumatate, cu unele zile uscate doar. si rau e ca frecvent ploua cu soare, sunt frunzele pomilor ca arse.
@vax albina - ce culoare avea sucul? ca al nostru e acum ca o apa un pic tulbure.
Trimiteți un comentariu