Start în iunie în curte şi grădină. Plus Roger

S-a deschis oficial sezonul de vară, cu amiază leneşă în hamac, soare-n ochi şi pahare brumate, e cald chiar dacă încă plouă, când zilnic, când din două-n trei, şi vegetaţia e explodat-luxuriant-junglă. Curtea e invadată de verde ascendent în stadii diferite, motocoasa face şi ea ce poate - dar se pare că e necesar şi-un trimmer -, grădina de flori e colorată în fel şi chip, cu primadonele trandafiri dominând detaşat (a apărut o marcă nouă de miozot, o fi din zonă, o fi pusă de mine şi nu-mi amintesc...).

În grădină, parcă începe să se mişte ceva şi-n materie de plante folositoare omului (flora spontană o duce minunant), roşiile încep să-şi revină, ceapa şi usturoiul o iau uşor din loc, cartofii şi bobul cresc hărnicuţe (ardeii iuţi sunt încă încremeniţi a plastic, dar sper să se regăsească şi să se întoarcă la gânduri mai bune) şi în ansamblu grădina râde în galben și portocaliu de la gălbenelele autoînsămânțate (cele plantate în primăvară sunt încă mici). Cu plantatul m-am cam liniştit, iar n-avem loc să punem ce mai e prin ghivece, am pus dovleceii, fasolea și – new entry – porumbul de floricele, am completat sfecla roșie, că nu ieșiseră decât patru plante, şi am pus experimental pătrunjel cu sare la borcan.

Am cules recolta de 6 cireşe de mai, căpșunele se încăpățânează să rodească, așa, ignorate, că drăgălite n-au vrut – tare-mi place să merg printre ele și să mânânc fructele la fața locului -, am făcut dulceaţă de trandafiri în două etape – prima, eşec total, a ieşit dulceaţă de caramel, a doua – succes zic eu, mi se pare cam bună; sunt în probă acum siropul de trandafiri şi trandafirata (pe model socată), vedem ce va ieşi. Notă suplimentară: după ce ani de zile am tânjit la o Rosa damascena, trandafirul de dulceaţă Mme Isac Pereire (Sacsengruss) mi-a pus capac: are florile mari, cu multe petale şi înfloreşte ca nebunul, şi des, şi abundent (scot cam 200 g de petale din două în două zile), de parcă n-aş avea altceva de făcut decât să mă ocup de el. Şi teoretic abia din anul ce vine intră bine pe rod. Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se întâmple.

În rest - afidele se zbenguiesc fără rușine, combinația umezeală-căldură le priește, fungi şi alte minuni cotropesc tot ce pot, stropim anti diverse şi-apoi plouă – cu alte cuvinte, avem mereu ocupaţie, nu cumva să ne plictisim.

Zilele trecute mi-am amintit că în copilărie aveam un clovn plin cu paie, îl chema Roger; trupul îi era îmbrăcat într-o pânză cu romburi albastre şi roşii, avea pe cap o tentativă de căciulă sub formă de corn, cu moţ, iar chipul îi era ceramic, pictat hidos, şi pe ici, pe colo cu bucăţele ciobite. Nu l-am iubit, apreciam însă că era destul de mare şi cald – doar când intram înfrigurată în pat îi acordam atenţie.

Cred că e timpul de vacanţă - mai e nici o lună, abia aștept.