* Mutarea la sat costă, şi costă
neimaginat de mult, chiar şi atunci când moşteneşti o casă cu
terenul aferent, după cum spunea Radu, urbanizarea a costat,
ruralizarea costă şi ea.
* O gospodărie implică oareşce
investiţii la care orăşeanul nu se aşteaptă: de la lopată şi
topor la fântână şi pompă, de la pomi şi vie la nisipul care nu
trebuie să-ţi lipsească din curte, de la investiţia în găini la
cea în folie, găleţi, ligheane, făraşe, mături de-o mie de
feluri.
* Trebuie timp şi cap deschis spre
învăţare, timp pentru întreţinerea curţii şi-a casei, timp
pentru reparaţii săptămânale – un gard trebuie îndreptat
înainte să cadă, burlanul trebuie repus pe poziţii imediat -,
timp pentru animale, pentru plante. Sună bine ideea de mâncare eco,
dar producerea ei costă, nu atât bani, cât timp şi muncă; și-s
multe pierderi.
* Hrană pentru câini, pisici,
eventual și găini – dacă nu-ţi produci singur grânele -,
cosmetice şi produse pentru curăţenie pe
stoc, sare vrac de preferinţă la sac, zahăr, oţet, făină, ulei
deoparte, ia și niște drojdie, că nu se știe. Și benzină; în
rezorvor, în canistră.
* Rezerve de lac, grund şi vopsea,
medicamente pentru animale, ciment, tablă, fier-beton, cornier,
sârme de toate dimensiunile, sfori de cânepă, scânduri, popi –
cum, n-ai smoală în curte? Trebuie să ai de toate în curte!
Asta când nu aspiri la next
level, cu drujbă şi aparat de sudură, polidisc şi circular,
motocoasă şi pendular, rindea electrică și rotopercutantă,
mașină de tocat legume-fructe și tocător de crengi. Care-s toate
incredibil de bune dacă ştii să le foloseşti, iar dacă nu știi
musai să înveți, că la sat sunt mai mulți heirupiști decât
meseriași; măcar te consolezi cu ideea că, și de arată aiurea,
n-ai plătit pentru asta și, în plus, e făcut cu mâna ta.
