Acum opt ani

 

Spre est

2014

 2020

15 mai, în alți ani

În 2010 aveam trei motani. 

Jinx arăta atât de bine în 2011... 

În 2012 vremea era mai grăbită, deja se scuturau salcâmii și înfloreau teii, iar eu aveam orteză. 

În 2013, Frida și Igor aveau trei săptămâni, un ghemotoc alb, unul negru, fiecare cu ochișori bleu tulbure. 

În 2014, intra în scenă Zăvod. 

În 2015, Frida și Igor dormind frățește pe aceeași pernă. 

În 2016 – curcubeu. 

2017 cu Fericiri. 

2018: mândră de cepșoara mea. 

Anul trecut eram la Praid. 

Poza e de miercuri, Frida și Igor - frați.

Azi, în alți ani

În 2019 erau țurțuri la streșini și zăpadă, în 2018 a nins zile-n șir, în 2017 mergeam la Buzău. 

În 2016 eram cu capu-n nori, 2015 ne răsfăța cu lucrări de infrastructură, în 2014 premiam niște câștigători.

În 2013 ploua și demaram anul de grădinărit, în 2012 eram în ghips, în 2010 scoteam hamacul la soare pentru prima dată-n an.

Azi zumzăie albine, păsărele gureșe se agită aparent fără rost, aerul și-a schimbat textura, pământul e altfel și, în ciuda vântului nesuferit, deja miroase a primăvară.

Eu merg prin grădină cu patru mâțe și-un câine mic și negru după mine, cânt și dirijez Vivaldi, ceea ce vă doresc și vouă.

19 trandafiri

Când viața îți dă lămâi, faci limonadă; când vremea e tristă, îți amintești de trandafirii din vară și te bucuri de imaginea lor.

19 trandafiri (de la Eliade citire), atâtea soiuri am.

Pun și linkurile către soiuri - denumire, descriere.

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-i-black-baccara.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-ii-grand-mogul.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-iii-holsteinperle_21.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-iv-claude-brasseur_21.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-v-glorious.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-vi-erotika.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-vii-monika.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-viii-queen-elizabeth.html

https:https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-ix-virgo.html https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-x-sissi.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xi-carina.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xii-hocus-pocus.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xiii-abracadabra.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xiv-foc-de-tabara.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xv-m-me-isac-pereire.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xvi-rosa-damascena.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xvii-rose-de-rescht.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xviii-red-intuition.html

https://fusaru.blogspot.com/2019/06/rosecoholic-xix-rose-gaujard-sau-john.html

Tot azi, dar în alte vremuri

Acum șapte ani era mai puțin toamnă.

În 2013 mă bucuram de fier.

Acum cinci ani vedeam negru în fața ochilor, la propriu.

În 2015, trioul molid Bubu, rodonel, tuie – ce mici erau! 

Trece timpul și zău de-mi pare rău.

După opt ani

Ce scriam acum opt ani, tot pe 25 noiembrie: Schimb confort urban pelibertate rurală (72). Constatări alandala.

Și ce s-a schimbat între timp.

* Alternanţa de oraş-sat ne dărâmă, ziua inspir aer mândru poluat de buricul târgului, acasă aerul e curat şi asta mă năuceşte; cu cât stau mai mult la birou, cu atât durerea de cap de seară e mai pregnantă.

M-am obișnuit, doar după concediu ce mai apar durerile de cap.

* Nu mă mai deranjează să am mâinile pline de pământ iar dacă nu am mânuşi în preajmă uneori nici nu mă duc să-mi iau; mă miră şi mă bucură faptul, dar nu-mi place că fără mânuşi fac băşici pe palme de la cozile uneltelor.

Acum am deja bătături, însă îmi apar degerături foarte repede.

* Am învăţat să mă bucur de legume, fructe crescute de noi, îmi tremura inima a bucurie când le luam din grădină. Acum încerc un sentiment straniu de mândrie când desfac borcanele de conserve făcute din producţia proprie.

Da, mă bucuram? Acum mi se pare firesc.

* Încă mă mai întreb, când aud hidroforul pornind, „am dat drumul la apă caldă?”; sunetul lui seamănă cu pornitul centralei pe gaz de la apartament.

Am schimbat hidroforul cu pompă submersibilă și vas de expansiune, e mult mai silențios.

* Am scăpat de multe de „isme” - festivisme, primitivisme, manelisme – şi de musafiri care-şi umpleau timpul trecând pe la noi neanunţaţi sau care sunau cu zece minute înainte (şi zău că murătură am fost toată viaţa cu astfel de exemplare).

Fix la fel, doar că mai sociopată.

* Sunt în continuare „doamna” pentru vecini şi lumea încă se miră de cât de mari ne sunt fetele. Domnul meu îmi pare uneori că a aparţinut locului mereu, prin firescul, dezinvoltura şi gradul de adaptare pe care le posedă.

Hm, cred că ne-am obișnuit, și eu cu vecinii, și ei cu mine.

* Nu mă orientez la stelele de pe cerul parţial înnorat nici cu mama hărţii; am făcut-o A3 – degeaba, poate la vară, eventual după nişte aprofundir pe temă dată despre cum e cu hărţile cereşti şi cum se citesc ele. Dar stând cu harta în mână în mijlocul curţii mă învăluie de câteva seri mirosul de ger.

Nu mai stau cu harta în mâini, oricum ilumitatul stradal asigură o poluare luminoasă grație căreia se mai văd urme fine de stele.

După ani și ani...

2010

2019

Început de decembrie în alți ani, pe blog

2010 – ploua și plantam bulbi cu verdele-n sus. 

2011 – ploua, ardeam frunze de nuc și mă întrebam de ce orneaza oamenii casele așa devreme. 

2012- domnul meu făcea țuică. :)

2013 – imortalizam răsăritul. 

2014 – ploaie, fericirea stă în detalii, căprioare. 

2015 – ”Când intri pe partea descendentă a vieţii, relaţiile interumane se filtrează, priorităţile se schimbă. Simţi că trebuie să faci ce-ţi place, nu ce trebuie, că ai nevoie detimp cu şi pentru tine, ai tăi, cei dragi, ai nevoie de răgaz.”

2016 – admiram o mâță abuzată :)  

2017 – vedeam căprioare. 

Iarnă, Vivaldi și rock:

9 ani

Era toamnă când am hotărât că această casă va fi acasă, lângă pădure, fără vecini, în margine de nicăieri cu căprioare, vulpi și păsări ale cerului, cu drum impracticabil pe ploaie sau zăpadă. Am cumpărat casa înainte să putem intra cu mașina în curte, dar știam că-n zece ani vom avea apă curentă și asfalt, canalizare și fibră optică, iluminat stradal. Ne-am asumat și să crească multe case în preajmă.  

În vara următoare, a început să crească o casă în curbă (C1). Și înspre nord a apărut un containăr verde de construcții, iar proprietarii au început să vină în fiecare week-end. Drum blocat la casa crescândă de mai jos, casă crescând lângă containărul verde (C2), drum stricat de camioane, grămezi de pământ sau tractoare eșuate-n drum, mașini mari, betoniere, gard rupt, căderi frecvente de curent.  

Apoi casa de lângă containăr a devenit pensiune și cineva locuia continuu acolo, apoi lângă ea a început să crească încă o pensiune (C3). Zeci de betoniere pe zi, timpi imprevizibili de așteptare să putem ajunge cu mașina în curte, tractoare cu fier-beton, drum varză, crengi de pom rupte, fire de curent agățate, muncitori hăituind căprioare, peturi și ambalaje aruncate pe drum.

Într-o zi, vine F., vede liziera și hotărăște că acolo vrea el să trăiască. Ia un teren, face o casă (C4); mai ia un teren, vinde prima casă, mai face încă una lângă (C5). La casa din curbă se mută rezidenți permanenți. Termină F. a doua casă, se mută în ea, mai construiește o casă în curbă (C6); apoi încă una pe terenul de lângă noi (casa care ne-a rupt priveliștea spre sat – C7); acum, fix în fața porții noastre, F. mai construiește una (C8). Și, fix în marginea pădurii, un excavator nivela luni pământul pentru o cabană.

Avem apă curentă și asfalt, canale colectoare de ape pluviale, canalizare și fibră optică, rețea electrică nouă și iluminat stradal, gunoiul este luat de la poartă, iar colectarea se face selectiv. Curentul pică mai rar ca în oraș, semnalul la telefon nu mai cade, netul e pe 4G sau wireless, avem vulpi, căprioare și păsări ale cerului, iar marginea nicăieriului devine zonă rezidențială.

După fix nouă ani. Azi, 1 noiembrie 2018. Mulțumesc.

C1

C1 + C7

C4+C5

C6+C5

C6

C7

C8

11 ani

Peste 4000 de postări. Peste 960.000 de vizualizări. Peste 100 de persoane interesate. Peste 700 de aprecieri ale paginii blogului. Peste 300 de urmăritori. Peste 7 ani de pagină facebook. Peste 400 de ore de muncă (= 50 de zile; egal peste două luni de “serviciu”).

11 ani de blog.

Mulțumesc.

2013

Ce-am realizat? Net pe fibră optică. Schimbat sistemul de alimentare cu apă din hidrofor de 30 în pompă de adâncime cu vas de expansiune de 50 plus presostat etc. Schimbat scurgerea de la bucătărie. Schimbat ochelari. Schimbat telefon. Becuri economice pe întreaga moșie. Dus domnul meu la pneumolog. Pus punct unei relaţii nesănătoase. Sterilizat două mâțe. Nimicuri aducătoare de bucurie.

Ce-am învățat?

- să văd: cerul, răsăritul, apusul, zborul păsărilor; 

- să aud – ploaia, vulpile în lizieră, greieri;

- să miros: iarbă proaspăt cosită, floare de fân, pământ reavăn;

- să gust: roșie ruptă din grădină, măr șters pe pantaloni și mușcat cu savoare, măcriș umed; 

- să simt: pământ înierbat sub tălpi, apropierea ploii, ziua caniculară;

- să respir: adânc, cu plăcere, ca o vină neștiută.

- să mă bucur: de oamenii dragi, de nimicurile ce ies din mâinile mele, de sămânța devenită plantă cu rod, de aplicele montate în extindere, de infiniturile gravate de pisici printre picioarele noastre, de joaca spiralată a câinilor.

Simt timpul altfel, curge, nu mai aleargă, trecutul a fost treapta pe care am urcat în drumul spre viitor. Prezentul e locul de-acum.