N-o să vă povestesc ceea ce puteți găsi în orice pliant/blog/site turistic, ci doar ce mi s-a părut special.
# A fost frig (și 1 gr), a
plouat aproape continuu, a și nins la vreo 15 km de Praid; vremea e cu măcar două
săptămâni întârziată față de zona noastră - erau lalele, magnolii, meri, pruni în plină
floare. În curți și în fața lor, stive de lemne de foc – zona nu are gaze
naturale și casele trebuie încălzite opt luni pe an.
# Praidul pare mai oraș
decât multe pe care le știu, chiar dacă nu are blocuri (are peste 7000 de
locuitori); peste tot sunt tamaricși, flori pe fâșii înguste la porți, curți
mici tot cu flori, doar ca excepție câte o grădiniță de legume unde se cultivă
cartofi, fasole, ceapă, verdețuri – pământul e mai mult piatră decât pământ, nu
e deloc generos.
# Prin tradiție, localnicii
s-au ocupat cu sarea și lemnul (de la exploatarea lui la obiecte de artă),
munci cu valoare adăugată, și au făcut schimburi cu cei care cultivă legume. Și
cresc vite.
# Salina din Praid e foarte
vie, copii cu triciclete și trotinete, oameni dormind pe bănci, adolescenți în
parcul de aventură, ping-pong, badminton, gimnastică în grup cu profesor
specializat, cafenele, gustări, magazine – un mic orășel subteran.
# Cade verdele de
pretutindeni, un verde incredibil de verde.
# Comuna are și o librărie
cu cărți, nu doar papetărie. Am fost la piața săptămânală, mi s-au părut foarte
interesante rumoarea și târguiala în limba maghiară, am văzut tarhon la găleată,
tije de rubarbă la fel.
# Porțile secuiești sunt o
încântare; în Praid încă există sculptori de porți, poarta spune povestea proprietarului,
cele vechi au cam 1,5-1,6 m înălțime, cele noi – peste 2 m și pe ele este
sculptată câte o unealtă – furcă, greblă, sapă – cu ce vin oamenii în caz de
incendiu.
# La unele porți erau
brăduți împodobiți, ca la nuntă, în zona noastră. E tradiție ca de Sf. Gheorghe
acei brazi să fie puși la porțile fetițelor ce intră în pubertate, ca omagiu,
de către aspiranții viitori socri; cu cât fata e mai avută, părinții mai
sus-puși, cu atât mai mulți pretendenți există și, implicit, brazi împodobiți la
poarta fetei.
# La pensiunea unde am stat
a fost dincolo de cuvinte, și de voiam nu reușeam să găsesc niște oameni atât
de compatibili cu noi, plus că patru zile am fost singurii turiști de acolo
(musafiri, nu turiști, că așa se spune în zonă). Doi câini și pisici fără număr,
curte mare și verde cu foișor, pădure peste tot, Târnava Mică peste drum,
plante perene în gădină fix ca la noi.
# Domnul B. de la pensiune
ne-a oferit în două seri degustare de distilate de la distilerii celebre ungare:
palinka de mere, pere Williams roșii, mure, zmeură, coarne, afine, gutui,
coacăze negre, vișine, plus tescovină și distilat de bere (nici nu știam că
există). După cum nu știam ce e whiskyul până când dl. S. nu mi-a arătat ce înseamnă
(începând cu Lagavulin), pot spune că până acum nu am știut ce înseamnă
palinca.
# Repere ale zonei: apa se
aduce de la izvorul de la 13 km, berea se cumpără de la magazinul de la 16 case.
J
# Canionul de sare l-am
văzut parțial color, pentru că făceam patinaj artistic pe noroiul sărat, dar
m-a bucurat că am reușit să vedem ieșirea minei Iosif (cea din punctul de
belvedere din salină), unde sarea începe de la mai puțin de un metru adâncime. Toate
izvoarele sărate care dau un peisaj selenar vara erau noroi generos, canionul –
pustiu, liniștea fiind un magnet pentru urșii din zonă.
# Ștrandul era închis, de
wellness n-am avut chef, așa că avem motive să revenim.
2 comentarii:
Buna dimineata, o imagine ceva, sa ne clatim si noi ochii sau macar sa simtim... atmosfera sarata. O zi buna va doresc
@Vasile - o sa postez poze in fiecare zi, la 11 si la 13.
Trimiteți un comentariu