Fugiți de-acasă. 1. Spre Harghita

În drumurile noastre prin țară, cu concedii de 1100-2400 de km, au fost zone pe care le-am ratat de-a dreptul, în sensul că am trecut cu mașina, dar nu am stat să gustăm zona și oamenii ei și ne-am propus noi să remediem aste scăpări. Printre zonele ratate - Ținutul Secuiesc; așa că am ales pentru o evadare de o săptămână județul Harghita, cu accent pe Praid, unde rezervasem din timp cazarea.

Am plecat pe Câmpulung, Rucăr-Bran, Brașov și până în nordul județului n-am văzut mare lucru din drum – și că-l mai făcusem de câteva ori, și că era nerăbdarea să ajungem -, am remarcat doar câteva sate săsești locuite acum de comunități rome (unde era o sărăcie lucie) și că monumentele istorice sunt complet nesemnalizate, dacă nu știi că sunt acolo le ratezi garantat.

Waze a ales drumuri lungi, gps-ul alegea drumuri ciudate, așa că am optat pentru google maps - când am avut net, că semnalul Digi era frecvent varză - când nu, am folosit sfânta hartă rutieră, că de-aia sunt copilot. (Tipa de la google: peste 300 de metri virați pe digei 13A.). În peregrinările noastre în zonă, pe mai bine de 500 km (din nordul Brașovului până în Valea Strâmbă) nu am văzut niciun wazer. Primul a fost un ilfovean, mai jos de Gheorgheni.

De la Sânpaul însă s-a schimbat radical decorul; verde copleșitor, zeci de cuiburi de berze în stâlpi de tensiune succesivi, copaci cu sfere de vâsc, mesteceni albi pe marginea drumului, dar și suprafețe invadate de fallopia japonica (iulișcă, troscot japonez), de la Sovata până după Tușnad, chiar și în mijlocul nicăieriului (la Înlăceni și Atid).

Și am ajuns în Praid...