# De ce să mergi în Ținutul Secuiesc? Pentru că verde ireal, nerușinat de-a dreptul.
Lemn. Piatră. Apă. Peisaje. Pentru a gusta locurile, istoria, tradițiile -
culinare, economice. Pentru oameni. Muntele e dur, oamenii locului sunt și ei
duri. Nu irosesc muncă, timp, vorbe. Câtă vreme tu, turist, nu ai fițe și
mofturi și te adresezi frumos, ți se răspunde cu amabilitate și ești îndrumat
cu bucurie. Dacă strâmbi din nas daaar
sare cu rozmarin nu aveeeți?, se schimbă foaia. Nici urmă de experiență
neplăcută sau de nem tudom-ul de care
spun unii. Cum sunt secuii, pentru mine? Calzi. Eficienți. Amabili. Generoși.
Îmi spunea cineva că da, dar ei se cred
în altă țară. Sincer, și eu m-am simțit, între ei, în altă țară. Una mai
bună.
# Steagurile secuiești, ce-o
fi având una lume cu ele? Unii oameni se tatuează, alții își fac coafuri verzi
cu creastă, motocicliștilor le plac hainele din piele - e un mod de exprimare,
de a arăta apartenența la o comunitate, la ceva. Am văzut steaguri americane,
canadiene, italiene etc. în nenumărate curți, vin oamenii din țările adoptive
și arborează cu mândrie acel steag, cum acolo îl arborează și pe cel românesc când
se întorc; și nu se scandalizează nimeni (dar ia să apară vreun steag al
Ungariei sau unul secuiesc – pentru una lume: sunt diferite, să știți! -, că
iese scandal!). Drapelul secuiesc e albastrul cerului cu soarele și luna (cel
de luptă e cu negru și roșu, nu l-am văzut nicăieri arborat) și zău arată
foarte bine, fie singur, fie între steagul României și cel al Uniunii Europene,
cum frecvent l-am văzut în drumurile noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu