Start în 2022

 

Chiar dacă profesional a fost un an bun, 2021 a fost ciudat, năuc, frate bun cu 2020, când normalul s-a schimbat frecvent și rutina s-a dus cu totul. Cu mască sau fără mască în spații deschise, cu mască și glugă în bancă – cine-ar fi crezut cu ani în urmă că va fi firesc? -, uite regula, nu e regula. Finalul de an a fost și el în ton, nu prea am simțit că au fost sărbători, ci doar două week-end-uri consecutive. N-a nins, de două ori am văzut urme fine de fulgi, noroc c-am fost atentă, că n-a durat decât câteva minute, și o singură dată a mirosit a iarnă - în rest, cam a primăvară.

De Crăciun am primit un soi de lupă pentru mobil (tocmai bună la filme pe netflix) și-un suport metalic, tot pentru telefon, sănătos și stabil; timp dilatat cu filme ușurele, fără vizite, că am făcut IACRS, cu antibiotic și fără glas pe 31 decembrie. De revelion am avut ținută de gală (pijamalele noi cu bluză roșie și model de sărbători, plus halat negru cu glugă), am reinterpretat tradiții culinare (sarmalele au fost platou cu brânzeturi și legume, șampania – vin alb de Cornari, strugurii – mandarine); am stat amândoi, acasă, cu tihnă și zen.

Față de alți ani, au fost mult mai puține artificii și petarde mai deloc, pisicile au stat captive în casă, câinuțele - pe terasă, iar Zăvod a alergat continuu, lătrând indignat; pe 1 ianuarie se auzeau păsărele vesele, în alți ani trei-patru zile nu se auzeau deloc. Astăzi e Boboteaza, iar faimosul ger a însemnat 0 gr de dimineață, brumă și-un soare filtrat.

Bine v-am găsit în 2022.

De Sărbători

Cum e anul, și colindul. :)

Sărbători fericite, să fiți sănătoși, veseli, cu cei dragi lângă voi și să ne vedem cu bine în 2022.

Sărbătorile vin...

 

Prelungind starea de sărbători

 

Start în 2021

 # Vremea a fost năucă, zile de toamnă târzie alternând cu zile de primăvară timpurie, sărbătorile au fost cu noroi, nu cu zăpadă, a plouat diluvian – prilej cu care a intrat apă în beci -, dar temperaturile pozitive mi-au furat mie zăpada de trei metri pe care-o așteptam. Curtea tinde spre mlaștină frământată de labe harnice, iar poteca din grădină spre patinoar lutos, motiv pentru care am pus covoare pe calea de acces: pot spune că pășesc pe covorul roșu când intru în grădină din lizieră.

# De Crăciun iar n-au venit colindătorii, dar ne-a colindat memory-stick-ul, de revelion (revelion în patru, zen, cu boxă activă și play-list-uri imprevizibile) iar au fost artificii, e drept că mai puține considerabil, dar câinii tot s-au speriat și eu i-am binecuvântat în gând pe piromani. La început de an am fost în plimbare la Curtea de Argeș, de Bobotează aveam ghiocei răsăriți, o floricică de primulă mov și au venit niște tineri cu Iordanul; iar vineri a început să ningă, a mai plouat, a mai stat, acum ninge frumos și-i totul alb.

#  Încă-i aud pașii lui Hades pe beton, încă m-aștept să vină după mine prin grădină, încă-l caut cu privirea. Pepsi prinde șobolani, Urma arată crunt udă și plină de noroi - i-am pieptănat bretonul și zona capului ca s-arate și ea a câine -, Zăvod e cât ursul și în toată perioada de sărbători a înjurat cu spor artificiile.

# Igor a apărat vigilent moșia și-a venit ușor bătut - a dormit lemn vreo 14 ore și a șchiopătat vreo trei zile -, pisicile în general s-au eternizat în casă, cu excepția motanului-musafir, avid de bântuială, delicios când vine ud-baie și se șterge pe pantalonii noștri. Găinile sunt vii și nu ouă, căprioarele stau mai mult prin livezi decât prin pădure, păsărele gureșe se cred în primăvară..

Dacă în alți ani mă bucuram de izolarea socială din timpul sărbătorilor, de astă dată mi s-a părut firesc, e dreptul meu și obligația universului; și mă joc cu binoclul primit de la Moș Crăciun: urmăresc păsări, iepuri, nori, lună, avioane.

# Scade numărul cazurilor de covid la nivel național, județean, local, se relaxează măsurile de prevenție și-n mod paradoxal crește numărul cunoscuților mei care trec prin boală – trei au murit.

# În mod straniu, scriu 2021 din prima, nu am lag-ul altor ani, când mă obișnuiam abia pe final de ianuarie. 

Bine v-am regăsit.

Decembrie, mai pe la mijloc

# După Moș Nicolae au reapărut în decor coșul cu dulciuri și castronul cu mandarine, pe 8 decembrie a nins prima dată: mărunt, așezat, pe temperaturi vag pozitive, nu s-a prea depus, dar m-a bucurat nespus. Priveam pe geam albul de afară, ascultam Tales from the crypt și Fără zahăr, în casă ardeau domol focul în sobă și bățul Hem de scorțișoară în suportul specializat, semn clar că vin sărbătorile.

# Sunt ușierul-șef al pisicilor, încă supărate că ușile nu mai stau mereu deschise, mi-e drag când vine câte una de-afară zbârlită toată și mirosind a ger; sunt îmblănite bine, grăsuțe – Igor e cam tanc chiar. (Jinx s-a împuținat și în afară de masă și somn la căldură nu-l mai interesează altceva; mănâncă puțin și selectiv, frecvent îl încerc cu câte 2-3 feluri din mâncarea lui preferată doar să-mi facă hatârul să mănânce ceva.)

# Încă îl caut pe Hades cu privirea, mi se pare că îl aud lătrând sau țoc-țoc pășind pe alei; i-am schimbat castronul lui Pepsi (aveau amândoi la fel – e aiurea să fie trei castroane de mâncare, nu patru), am desființat locul unde mânca el suplimentar și zona mi se pare goală. Câinii mari sunt uzi și crunt de murdari – a tot plouat, pământul se bucură, nu și pardoselile din casa noastră.

# Găinile sunt bine mersi - toate pentru moment, până mai tăiem din ele -, grădina e tristă cu accente încă verzi, pădurea e ternă, în beci s-a infiltrat apă din pământul mustind – de multă vreme n-a mai fost atâta apă în sol; e perioada din an când natura arată crunt, depresiv aproape.

# Am cam cumpărat cadourile de Crăciun, m-am nărăvit la comenzi cu livrare la domiciliu (am în agendă telefoanele curierilor), mi-am croit azimuturile pentru 2021, casa e aproape pregătită pentru sărbători (decorarea – mai spre Crăciun) și, ca de obicei pe final de an, sunt în concediu. Să fiți bine, ne revedem în 2021.

Semn că se-apropie. II

Semn că se-apropie. I

 

Pe locuri, fiți gata, start 20 20

Bine v-am regăsit, mai târziu, așa, că anul acesta se pare că am timp de reacție mai lung, fapt care mă miră și va deveni subiect de cercetare (cum e să te miști în reluare și efectele benefice ale acestei operațiuni).

Anul s-a terminat cam pe repede înainte, n-aș spune c-am avut prea mult timp liber, dar cert e că am avut un Crăciun liniștit, cu cupil capitalist acasă mai multe zile, fără abuzuri alimentare și cu canastă, cu decoruri puține (că așa mi-a plăcut) și daruri surpinzătoare: două cântare de bucătărie electronice, un tocător electric de legume, chestii alimentare de experimentat de la cupilul de departe, bombonici în borcănele-advent - 7 zile până la Crăciun -, cutii-decor din carton tare interesante.

Am fumat tradiționala țigară de foi în bibliotecă, am avut activități solicitante, cum ar fi văzut filme de Crăciun ușurele, pe care le uiți cum s-au terminat, făcut foc prelung în bilibiotecă cu urmărit flăcările prin geamul sobei, slalom printre pisici parcate exahustiv pe  căile de acces spre uși, toate - în miros de brad, portocale și scorțișoară. (Bine, am urmărit și Recorder - 30 de ani de democrație, Petreanu – Revoluția mea, TVR – 1989 – Decembrie roșu, cu revoltele și indignările aferente, că ce-ar fi viața doar cu nuanțe de roz? - n-am mai recunoaște fericirea.)

A fost primul an, de când mă știu, când nu am avut zăpadă în decembrie; n-au fost temperaturi prea joase, cu toate astea am resimțit un frig nebănuit, aerul a fost clar (vedeam lejer luminițele din sat și din Mioveni, catedrala arătând ca o brioșă sclipicoasă) și cam soare (motiv să nu pot sta în casă și să mă hărnicesc pe afară, greblat curte, aranjat chestii etc.).

Am pășit altcum în noul an, home alone, binecuvântând niște tineri giboni-musafiri de la o casă alăturată care aruncau cu petarde (mă scuzați, avertizoare sonore) (și) la noi în curte, că-i deranja lătratul lui Zăvod (îi înjura aprig, ridicat pe gard) și sunat la poliție. Giboni care m-au surprins grav, până în acel moment nu văzusem așa hal de comportament abrutizat (dovadă că bula mea e foarte mică): manele cu grohăieli, răgete, vulgarități la microfon, înjurături, urlete animalice; ce mă îngrijorează e că au și drept de vot. Am stat cu câinii până pe la 1,30 (Urma a fost foarte speriată, n-a vrut nici în casă, doar în magazie s-a mai liniștit), timp în care am remarcat că n-are lumea bani deloc în zonă, dovadă fiind artificiile mari care au durat mai bine de-o oră.

Singură de revelion, (aproape) singură și-n ziua de Anul nou, cercetare reușită, clar nu mai vreau. Bun venit 20 20.

2020. Restanțe

Că ce-ar fi Sfântul Ion fără poze de la Crăciun? :) Bine v-am regăsit.

Time out

Timpul se comprimă pe final de an, listele cu "de făcut" tot cresc, peste tot e aglomerație și parcă nimeni nu mai are răbdare.
Vă las cu bine, oameni buni.
Ne vedem în 2020.
Să fiți fericiți de sărbători.
La mulți ani!

Ziua Națională în sat

Pe drumul județean din sat, la 2-3 stâlpi, câte trei steaguri: al UE, al comunei, al țării. 

În curți, pe case, la porți, steaguri ale României.

Mărăcineni, Argeș, A.D. 2019.

Mândră de consătenii mei.

De Paște, ediția 2019

# Săptămâna de dinainte: întâi frig și brumă, apoi 20 gr și iarba a sărit brusc de 20 cm; a înflorit liliacul, spre bucuria mamei domnului meu, care-l adoră, a dat grindină în seara de sâmbătă, apoi a cam plouat până marți inclusiv, alternând cu soare.

# De Paște: timp lejer și casa plină, ouă sidefate cu decorațiuni 3D, canastă cu râsete până la ore mici din noapte, audiții pe terasă cu trei DJ-i; revedere în neam luni (14 persoane)– i-am umplut sor’mii curtea, spre bucuria ei -, drumuri în cimitire și-o plimbare prin păduri, peste dealuri - am văzut din spate literele luminoase cu Mioveni pe care le vedem din curte pe dealul de vizavi.

# La capitolul dihănii din dotare, le-am deparazitat pe toate intern/extern, câinii sunt obraznici, pisicile au fost periate responsabil; motanul colorpoint a intrat în casă după mine - l-am văzut cu coada ochiului, dar am crezut că e Frida, așa că s-a gândit băiatul să scoată sunete ca să mă uit la el, apoi, mulțumit, a plecat; motanul bicolorul mai nou știe să utilizeze ușița de pisici.

# În grădină, sunt foarte multe flori avortate la pomi – din lipsa polenizării, a fost frig și albinele n-au mai ieșit -, s-au scuturat merii, e invazie de păpădii și de melci cu cochilie, s-au format cireșele la doi pomi (unul însă e aproape chel), lucerna are peste 40 cm și au dat afidele deja. Încă nu am pus fasole dovleci et comp., de răsaduri nici nu vorbim, e încă prea frig (am mai pus pătrunjel doar).

# În alveole sunt plăntuțe simpatice, au binevoit să germineze și mimozele de cucurbitacee - le-am pus în miniseră, minisera în raftul solar, dar se pare că a fost prea pe frig pentru ele - ceapa pusă în primăvara trecută a dormit un an sub brazdă și acum ne-a asigurat trufandale din producție proprie.

# La capitolul flori, au înflorit mixandrele, trei lalele albe și ceva narcise; albăstreaua montană se dă în spectacol, trandafirii de dulceață au făcut boboci, iar culorile pe moșie le asigură liliacul, lăcrămioarele, miozotul – bleu, alb, roz -, lilicele, phloxul pitic - lila, roz, magenta -, muscarii – bleu și albaștri -, vinca, bănuțeii, lilicele, unica panseluță (portocalie), tamarixul și încă două flori primite pe care nu știu cum le cheamă și locuiesc în coșul de răchită.

# Curtea s-a înverzit cu pete, coniferele au mugurași, chioșcul are look de vară cu hamac cu tot, casa de vizavi crește accelerat și se pare că va fi urâtă cu spume. Nu s-au auzit muzici din sat, doar ceva artificii, nu au fost turiști la pensiune sau la grătar, în lizieră. A fost cam bine.

Promisiuni

Pace și zâmbet, senin și oameni dragi lângă voi, belșug, sănătate și mult verde, lumină, gând bun.

Sărbători liniștite și ne vedem în mai, oameni buni. 

Chiar așa

Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă II

După Crăciun am făcut o tură rapidă de cumpărături fără aglomerație nici în trafic, nici în magazin, un drum scurt în oraș pe 31 dimineața, iar în rest n-am ieșit din curte. Am privit cerul și am zâmbit văzând cum Mașa locuiește în chiuveta din baie și Jinx – pe marginea căzii, m-am jucat cu câinii, mi-am umplut ochii de albul zăpezii și plămânii de aerul rece de iarnă, am făcut focul în soba cu geam ziua întreagă: pentru căldură, pentru că-s ușor piromană, pentru că e fascinant jocul flăcărilor.

Și am atacat cutiile cu semințe spre inventar, spre dăruit, spre programări de plantare pe care oricum știu – grație experiențelor din ani precedenți – că nu le voi respecta.

Revelion 2019 și după

La ora 12, în noaptea de revelion, potoleam câinii și înjuram cu spor maxim petardații care au vrut musai bum-bum prelungit (inclusiv în lizieră); și, după ce că se antrenaseră zile-n șir înainte, au mai bubuit și pe 1 și 2 ianuarie, că nu terminaseră muniția și doar de-aia o cumpăraseră, iar concediul se termina.

I-am binecuvântat la fiecare bubuitură, le-am urat de bine și de foarte bine, prilej cu care am constatat mirată cât de multe înjurături știu și că modul în care reacționez în trafic la ore aglomerate e de-a dreptul blând.

Pisicile au stat doar în casă, ridicau capul mirate, clar nu le plăcea, dar nu cred că s-au speriat; au fost circumspecte câteva zile, au ieșit doar minimal pe-afară, dar deja pe 3 ianuarie nu mai aveau niciun stres.

Însă câinii... Pepsi a dispărut de-a dreptul, degeaba am strigat-o, ea știe unde s-a ascuns (probabil în chioșc), Hades s-a băgat la locul lui Igor, pe terasă, pe Urma am obligat-o să stea la ea în căsuță – deja nu mai auzea ce-i spuneam, n-o mai interesau mângâierile, nu voia s-o ținem în brațe -, iar Zăvod i-a certat continuu pe toți: cum auzea un zgomot, cum alerga spre zona respectivă și lătra în formă continuată, așa că pe 1 dimineața era deja răgușit și cred c-avea și-un pui de febră musculară.

Tare mi-aș dori ca focurile de artificii să le poată organiza doar persoane specializate, în locuri proprii și cu aprobări anterioare. Vrei artificii? Mergi în centrul orașului/la barul care are în program. Că tu consideri că, lasă, nu mor câinii, nici ai mei, o zi, așa a fost întotdeauna, e alegerea ta, omule, dar eu nu vreau să-mi sperii câinii! Mergi în locuri dedicate, dă cu ele la tine în casă, cum vrei. (Apropo, ați văzut câți au mers la focuri de artificii cu câinii în lesă?)

Până pe 4 ianuarie nu s-a auzit pasăre ciripind, n-am văzut una măcar; cum nici până acum n-am văzut coborând vreun iepure sau vreo căprioară.

Restanțe. Piteștiul în sărbători

Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă I

• În săptămâna anterioară Crăciunului a nins generos, zile-n șir a fost totul curat, cu acoperișuri de case albe și fumuri de coș ridicându-se lin, cu coțofene alb-negre pe cabluri electrice ninse, ca un portativ cu note ici-colo. Decembrie cu pomi înzăpeziți și brazi ca ornați de sărbători, cu steag înghețat rotit și flori de ger pe geamuri, cu țurțuri la streașini și clanțe lipicios-înghețate, cu câini zburdând în zăpadă precum mieii scoși prima dată la iarbă și găini nedumerite de recele alb. N-am apucat să fac poze, în fiecare zi am plecat și m-am întors pe întuneric.
• Două săptămâni de vacanță și white christmas (și acum avem zăpadă), cu copil capitalist acasă vreo 5 zile, timp relaxat, somn de prânz, foc prelung și țigări de foi în bibliotecă, cu citrice și ciocolată, cu filme soft și netflix, cu prea multe din de toate. Vizite prin vecini și Crăciun în oraș (plus canastă și colind copilăresc de departe via net), casă luminată de proiector cu barbiduci roșii și verzi, mere-glob în livada de-alături, cu două mâțe negre-n dormitor simultan și două colorate pe toate cele două fotolii din bibliotecă.
• Domnul meu a primit cadouri mai speciale de Crăciun: șurubelniță cu multe capete și lanternă, lupă cu suport și cu iluminare led, portofel de tutun și ceva ulei pentru mentolat țigările. Mie moșul mi-a adus chestii care m-au surprins: coș din cânepă, tablouri cu iepure stilizat și pisică roșu-cubistă, un coș cu fructe, brichete bic mici cu modele tradiționale românești, mânuși de touch, o oglindă (de geantă, că dacă îmi mai cere cineva vreodată!) cu simon’s cat și o incredibilă perie de păr. O cheamă Tangle Teezer, nu agață părul, nu-l rupe, îl descurcă impecabil (inclusiv zonele împâslite sau cu fire înnodate), merge super și pe părul ud, asta în condițiile în care eu am destul păr, și mai e și ondulat spre creț. Să nu mai spun că nu mă trage de păr și pieptănatul nu doare. (Uitați aici un video cu o negresă, n-am făcut chiar așa, dar mirarea mi-a fost similară). Și domnul meu, care are barbă și mai nou iar își lasă plete, e încântat de minune (și, da, există și teezer-e bărbătești).
• La capitolul nu, iar n-au venit colindători (am prins o Capră prin vecini), ce-i drept, nici nu-i mai așteptam, nici preoții, n-am împodobit brazii din curte (ca să nu-i chinuiască onor câinii harnici despodobindu-i), n-am cumpărat deloc artificii, nici nu le-am urmărit pe cele din sat (de furie), n-am ascultat colinde, că de la 1 decembrie am tot auzit peste tot, n-am primit fieca-uri, nu am ținut telefonul după mine, n-am pornit calculatorul, n-am fost să vedem luminițele din centrele orașelor (Pitești și Mioveni). Și nu, n-am mai avut nicio problemă la mașină, n-a mai cedat nervos nicio baterie, n-au mai ros șobolanii niciun cablu electric.

Restanțe. Poze de la Crăciun

2019

În prag de An Nou, vă urez să vă fie bine, oameni buni! 
La mulți ani!