Bine
v-am regăsit, mai târziu, așa, că anul acesta se pare că am timp
de reacție mai lung, fapt care mă miră și va deveni subiect de
cercetare (cum e să te miști în reluare și efectele benefice ale
acestei operațiuni).
Anul
s-a terminat cam pe repede înainte, n-aș spune c-am avut prea mult
timp liber, dar cert e că am avut un Crăciun liniștit, cu cupil
capitalist acasă mai multe zile, fără abuzuri alimentare și cu
canastă, cu decoruri puține (că așa mi-a plăcut) și daruri
surpinzătoare: două cântare de bucătărie electronice, un tocător
electric de legume, chestii alimentare de experimentat de la cupilul
de departe, bombonici în borcănele-advent - 7 zile până la
Crăciun -, cutii-decor din carton tare interesante.
Am
fumat tradiționala țigară de foi în bibliotecă, am avut
activități solicitante, cum ar fi văzut filme de Crăciun ușurele,
pe care le uiți cum s-au terminat, făcut foc prelung în
bilibiotecă cu urmărit flăcările prin geamul sobei, slalom
printre pisici parcate exahustiv pe căile de acces spre uși,
toate - în miros de brad, portocale și scorțișoară. (Bine, am
urmărit și Recorder - 30 de ani de democrație, Petreanu –
Revoluția mea, TVR – 1989 – Decembrie roșu, cu
revoltele și indignările aferente, că ce-ar fi viața doar cu
nuanțe de roz? - n-am mai recunoaște fericirea.)
A fost
primul an, de când mă știu, când nu am avut zăpadă în
decembrie; n-au fost temperaturi prea joase, cu toate astea am
resimțit un frig nebănuit, aerul a fost clar (vedeam lejer
luminițele din sat și din Mioveni, catedrala arătând ca o brioșă
sclipicoasă) și cam soare (motiv să nu pot sta în casă și să
mă hărnicesc pe afară, greblat curte, aranjat chestii etc.).
Am
pășit altcum în noul an, home alone, binecuvântând niște
tineri giboni-musafiri de la o casă alăturată care aruncau cu
petarde (mă scuzați, avertizoare sonore) (și) la noi în curte,
că-i deranja lătratul lui Zăvod (îi înjura aprig, ridicat pe
gard) și sunat la poliție. Giboni care m-au surprins grav, până
în acel moment nu văzusem așa hal de comportament abrutizat
(dovadă că bula mea e foarte mică): manele cu grohăieli, răgete,
vulgarități la microfon, înjurături, urlete animalice; ce mă
îngrijorează e că au și drept de vot. Am stat cu câinii
până pe la 1,30 (Urma a fost foarte speriată, n-a vrut nici în
casă, doar în magazie s-a mai liniștit), timp în care am remarcat
că n-are lumea bani deloc în zonă, dovadă fiind artificiile mari
care au durat mai bine de-o oră.
Singură
de revelion, (aproape) singură și-n ziua de Anul nou, cercetare
reușită, clar nu mai vreau. Bun venit 20 20.
2 comentarii:
Mi-era dor de scrisul tău! 😀 Bine ai revenit!
La drept vorbind, si eu am marcat o premiera: revelionul nr. 1 facut acasa. N-am fost decat la ora 12 in piata orasului, dupa care inapoi acasa repejor. Mi-a placut, chiar daca asta poate sa insemne ca am imbatranit oficial. :))
Ma sperie si pe mine tineretul, dar ma linistesc cu gandul ca si noi ii speriam pe bunicii nostri. Fiecare generatie are abuzurile si excentricitatile ei. Oricum, omenirea nu pare sa mearga spre bine.
Cat despre bula, eu mi-am adaugat recent o ruda si constat cu surprindere ca e distribuitor harnic de fake news si bagator profesionist de bat prin gard. N-as fi crezut ca pot avea asa ceva in neam, dar ... asta e viata. Si ma bucur ca l-am adaugat, ca astfel imi sporesc cunostintele despre "tabara adversa".
Trimiteți un comentariu