Like?:)

marți, 7 ianuarie 2020

Pe locuri, fiți gata, start 20 20


Bine v-am regăsit, mai târziu, așa, că anul acesta se pare că am timp de reacție mai lung, fapt care mă miră și va deveni subiect de cercetare (cum e să te miști în reluare și efectele benefice ale acestei operațiuni).
Anul s-a terminat cam pe repede înainte, n-aș spune c-am avut prea mult timp liber, dar cert e că am avut un Crăciun liniștit, cu cupil capitalist acasă mai multe zile, fără abuzuri alimentare și cu canastă, cu decoruri puține (că așa mi-a plăcut) și daruri surpinzătoare: două cântare de bucătărie electronice, un tocător electric de legume, chestii alimentare de experimentat de la cupilul de departe, bombonici în borcănele-advent - 7 zile până la Crăciun -, cutii-decor din carton tare interesante.
Am fumat tradiționala țigară de foi în bibliotecă, am avut activități solicitante, cum ar fi văzut filme de Crăciun ușurele, pe care le uiți cum s-au terminat, făcut foc prelung în bilibiotecă cu urmărit flăcările prin geamul sobei, slalom printre pisici parcate exahustiv pe  căile de acces spre uși, toate - în miros de brad, portocale și scorțișoară. (Bine, am urmărit și Recorder - 30 de ani de democrație, Petreanu – Revoluția mea, TVR – 1989 – Decembrie roșu, cu revoltele și indignările aferente, că ce-ar fi viața doar cu nuanțe de roz? - n-am mai recunoaște fericirea.)
A fost primul an, de când mă știu, când nu am avut zăpadă în decembrie; n-au fost temperaturi prea joase, cu toate astea am resimțit un frig nebănuit, aerul a fost clar (vedeam lejer luminițele din sat și din Mioveni, catedrala arătând ca o brioșă sclipicoasă) și cam soare (motiv să nu pot sta în casă și să mă hărnicesc pe afară, greblat curte, aranjat chestii etc.).
Am pășit altcum în noul an, home alone, binecuvântând niște tineri giboni-musafiri de la o casă alăturată care aruncau cu petarde (mă scuzați, avertizoare sonore) (și) la noi în curte, că-i deranja lătratul lui Zăvod (îi înjura aprig, ridicat pe gard) și sunat la poliție. Giboni care m-au surprins grav, până în acel moment nu văzusem așa hal de comportament abrutizat (dovadă că bula mea e foarte mică): manele cu grohăieli, răgete, vulgarități la microfon, înjurături, urlete animalice; ce mă îngrijorează e că au și drept de vot. Am stat cu câinii până pe la 1,30 (Urma a fost foarte speriată, n-a vrut nici în casă, doar în magazie s-a mai liniștit), timp în care am remarcat că n-are lumea bani deloc în zonă, dovadă fiind artificiile mari care au durat mai bine de-o oră.
Singură de revelion, (aproape) singură și-n ziua de Anul nou, cercetare reușită, clar nu mai vreau. Bun venit 20 20.

2 comentarii:

Crengu spunea...

Mi-era dor de scrisul tău! 😀 Bine ai revenit!

cristina spunea...

La drept vorbind, si eu am marcat o premiera: revelionul nr. 1 facut acasa. N-am fost decat la ora 12 in piata orasului, dupa care inapoi acasa repejor. Mi-a placut, chiar daca asta poate sa insemne ca am imbatranit oficial. :))
Ma sperie si pe mine tineretul, dar ma linistesc cu gandul ca si noi ii speriam pe bunicii nostri. Fiecare generatie are abuzurile si excentricitatile ei. Oricum, omenirea nu pare sa mearga spre bine.
Cat despre bula, eu mi-am adaugat recent o ruda si constat cu surprindere ca e distribuitor harnic de fake news si bagator profesionist de bat prin gard. N-as fi crezut ca pot avea asa ceva in neam, dar ... asta e viata. Si ma bucur ca l-am adaugat, ca astfel imi sporesc cunostintele despre "tabara adversa".

:-D