# După Moș Nicolae au reapărut în decor coșul cu dulciuri și castronul cu
mandarine, pe 8 decembrie a nins prima dată: mărunt, așezat, pe temperaturi vag
pozitive, nu s-a prea depus, dar m-a bucurat nespus. Priveam pe geam albul de
afară, ascultam Tales from the crypt și Fără zahăr, în casă ardeau domol focul
în sobă și bățul Hem de scorțișoară în suportul specializat, semn clar că vin
sărbătorile.
# Sunt ușierul-șef al pisicilor, încă supărate că ușile nu mai stau mereu
deschise, mi-e drag când vine câte una de-afară zbârlită toată și mirosind a
ger; sunt îmblănite bine, grăsuțe – Igor e cam tanc chiar. (Jinx s-a împuținat
și în afară de masă și somn la căldură nu-l mai interesează altceva; mănâncă
puțin și selectiv, frecvent îl încerc cu câte 2-3 feluri din mâncarea lui
preferată doar să-mi facă hatârul să mănânce ceva.)
# Încă îl caut pe Hades cu privirea, mi se pare că îl aud lătrând sau țoc-țoc
pășind pe alei; i-am schimbat castronul lui Pepsi (aveau amândoi la fel – e aiurea
să fie trei castroane de mâncare, nu patru), am desființat locul unde mânca el
suplimentar și zona mi se pare goală. Câinii mari sunt uzi și crunt de murdari –
a tot plouat, pământul se bucură, nu și pardoselile din casa noastră.
# Găinile sunt bine mersi - toate pentru moment, până mai tăiem din ele -,
grădina e tristă cu accente încă verzi, pădurea e ternă, în beci s-a infiltrat
apă din pământul mustind – de multă vreme n-a mai fost atâta apă în sol; e
perioada din an când natura arată crunt, depresiv aproape.
# Am cam cumpărat cadourile de Crăciun, m-am nărăvit la comenzi cu livrare
la domiciliu (am în agendă telefoanele curierilor), mi-am croit azimuturile
pentru 2021, casa e aproape pregătită pentru sărbători (decorarea – mai spre
Crăciun) și, ca de obicei pe final de an, sunt în concediu. Să fiți bine, ne
revedem în 2021.
