Decembrie, mai pe la mijloc

# După Moș Nicolae au reapărut în decor coșul cu dulciuri și castronul cu mandarine, pe 8 decembrie a nins prima dată: mărunt, așezat, pe temperaturi vag pozitive, nu s-a prea depus, dar m-a bucurat nespus. Priveam pe geam albul de afară, ascultam Tales from the crypt și Fără zahăr, în casă ardeau domol focul în sobă și bățul Hem de scorțișoară în suportul specializat, semn clar că vin sărbătorile.

# Sunt ușierul-șef al pisicilor, încă supărate că ușile nu mai stau mereu deschise, mi-e drag când vine câte una de-afară zbârlită toată și mirosind a ger; sunt îmblănite bine, grăsuțe – Igor e cam tanc chiar. (Jinx s-a împuținat și în afară de masă și somn la căldură nu-l mai interesează altceva; mănâncă puțin și selectiv, frecvent îl încerc cu câte 2-3 feluri din mâncarea lui preferată doar să-mi facă hatârul să mănânce ceva.)

# Încă îl caut pe Hades cu privirea, mi se pare că îl aud lătrând sau țoc-țoc pășind pe alei; i-am schimbat castronul lui Pepsi (aveau amândoi la fel – e aiurea să fie trei castroane de mâncare, nu patru), am desființat locul unde mânca el suplimentar și zona mi se pare goală. Câinii mari sunt uzi și crunt de murdari – a tot plouat, pământul se bucură, nu și pardoselile din casa noastră.

# Găinile sunt bine mersi - toate pentru moment, până mai tăiem din ele -, grădina e tristă cu accente încă verzi, pădurea e ternă, în beci s-a infiltrat apă din pământul mustind – de multă vreme n-a mai fost atâta apă în sol; e perioada din an când natura arată crunt, depresiv aproape.

# Am cam cumpărat cadourile de Crăciun, m-am nărăvit la comenzi cu livrare la domiciliu (am în agendă telefoanele curierilor), mi-am croit azimuturile pentru 2021, casa e aproape pregătită pentru sărbători (decorarea – mai spre Crăciun) și, ca de obicei pe final de an, sunt în concediu. Să fiți bine, ne revedem în 2021.