Buburuză, mămăruță, gărgăriță

Gărgăriță-riță/Zboară-n poieniță/Unde vei zbura/Acolo va fi casa mea. (Unde vei zbura/Acolo m-oi mărita.)

Așa-i cântam gărgăriței în copilărie; și gărgărița era roșie cu buline negre. Sau galbenă. Sau portocalie, dar ce mai contează, buline să aibă.

Pe numele ei de scenă Coccinella septempunctata, gărgărița e un prieten de nădejde în grădină, se hrănește cu afide, tripși și alți ticăloși care atacă plantele folositoare omului puse de noi cu un scop precis; ea e un redutabil agent de control biologic, aș putea spune că e chiar un insecticid natural (deci nu se hrănește cu vegetale, da?). Iarna hibernează în locuri uscate (cum ar fi sub o grămadă de frunze în grădină sau sub patul matrimonial, într-o grămadă de lemne sau în spatele dulapurilor).

Mai sunt niște coleoptere numite gândaci cu cioc sau gărgărițe (curculionidae, dar ele sunt fitofage), însă de fiecare dată după gărgărița se adaugă: (albastră) a verzei, mazării, alunului, fasolei, coletului, semințelor, frunzelor de porumb, cepei, fructelor, florilor de măr etc.

Gărgărița copilăriei noastre nu trebuie ucisă, ci protejată. Așa arată în diferite stadii de evoluție (ca să nu greșim):

Ouă:

Larvă:

Pupă - nimfă - crisalidă:

Adult:

Sursa pozelor: wikipedia. Uitați și un link cu ciclul lor de viață.  

Despre uleiuri aromatice și alți demoni

Presate la rece, cu solvenți sau obținute prin distilare; esențiale, pentru masaj sau de aromoterapie – asta vă las pe voi să vă documentați care, cum și în ce fel.

La ce folosim noi uleiurile aromatice?

Pentru odorizante. Cum? Într-un recipient cu cap spray pun 40 ml de apă fiartă și răcită (să nu dezvolte în timp în ea noi lumi și civilizații) + 10 ml de ulei. Ce uleiuri folosesc în acest scop? Rozmarin, eucalipt, mentă, ienupăr, tămâie, camfor, chiparos, fenicul. Miros și fain, ajută și la respirație.

Aromatizant pentru bibliotecă: într-un vas cu apă pus pe tăpșanul sobei, apa + oțet + ulei aromatic; inițial pun 1 l de apă, 30-40 ml oțet și cam 15 ml ulei. Apoi completez după nas, în funcție de miros și de interese (dacă e aerul uscat în cameră, pun numai apă). Ce uleiuri? Le aleg pe principiul ce mișto miroase ăsta: mosc alb, lavandă, mentă, brad, pin, paciuli, santal, vetiver, verbena, bergamotă, lămâie, portocale, iasomie. Nu-mi plac uleiurile combinate, cu arome de genul fresh, antitabac; prefer să-mi fac eu combinațiile, dar fac rar.

Sprayuri împotriva insectelor: anti țânțari, din uleiuri de citronella, lemongrass sau tea tree; antimuște – geranium. Pentru micoze - cuișoare, oregano, tea tree. Calmant pentru înțepături de insecte – salvie, busuioc, scorțișoară, anason.

În ce cantități? Pentru dat pe piele, 30 de picături la 100 ml de apă (fiartă și răcită); pentru stropit geamuri etc., fac concentrații mai mici, că sunt zgârcită.

Am mai făcut picături de nas (o picătură de ulei de eucalipt la 45 ml de ser fiziologic), apă de gură (cu salvie, o picătură de ulei la 100 ml de ceai)), tentativă de pastă de dinți cu bicarbonat, sare și ulei de oregano/salvie, am mai pus în creme picături de uleiuri diverse, dar mi-a trecut – cosmeticalele nu-s pentru mine.

Din rețetele găsite pe internet și probate, nu au funcționat: menta sau lavanda la purici, muște, țânțari, păienjeni; la căpușe nu prea funcționează nimic, neemul parțial (dar pute... ceva între sulf cu usturoi în curs de stricare) și poate ușor oregano; la purici, neem, tea tree, dar tot așa, au avut efect doar parțial color.

Ce a funcționat pentru grădină: afidele urăsc până la moarte menta și rozmarinul; uleiul de neem e eficient împotriva nematozilor și a diverșilor fungi (15 ml ulei la 500 ml apă musai caldă, eventual cu ½ lingură de săpun lichid, stropit seara - ce nu-mi place e că trebuie stropit mai multe zile la rând (gen 7), miroase într-un mare fel și costă mult. Am mai probat o rețetă, 3 capace de ulei de neem/galon = 6 linguri/galon US = 90 ml/3,78 l, de 2 ori la 3 zile distanță, dar soluția asta se aplică preventiv și, mă iertați, la capitolul timp nu stau deloc bine; nici la capitolul răbdare.

Ce mi s-a părut interesant e că insectele nu mor de la neem, sunt doar năuce și nu mai mănâncă frunzele plantelor, le bulversează cred că neurologic.

Conexe. Ce uleiuri am folosit până acum? Produse de Fares, Mayam, Herbavita, Solaris, Santo Raphael, Aroma Shop, Aroma Land și unele chinezești pe care le-am cumpărat doar pentru că erau în sticluțe maro cu pipete. Nu cumpăr niciun ulei dacă e în plastic, doar în sticle de culoare închisă. De departe prefer Fares și Mayam.

Toate uleiurile sunt în teorie 100% naturale, doar că unele, în realitate, sunt mai 100% ca altele (uleiul esențial nu ar trebui să lase urme grase pe țesături).

Uleiurile esențiale nu se aplică direct pe piele, se diluează întotdeauna, fie cu apă, cu alcool sau cu uleiuri neutre. Atenție la posibilele reacții alergice. Concentrația se face în funcție de eficiența dovedită, în mod progresiv. De exemplu, pun mult mai puțin ulei de Fares decât de Solaris (10 ml vs 15).  

Echivalență picături/ml (de la un medic veterinar, ca să nu mai pun sute de picături pe ceafa câinilor, ci sa le pun cu seringa): 1 ml = 20 picături. Din chestiile de bucătărie – 1 linguriță = 5 ml; 1 lingură = 15 ml.

Cu toate că pe net se spune că nu e periculos pentru albine, pe forumuri unii apicultori spun că ele cam mor de foame. Și un amic, posesor a doi stupi, a constatat că, după ce stropește cu neem, găsește multe «fete» moarte, nu în zona în care a stropit, ci în apropierea stupilor.

Nu folosesc uleiuri care miros a mâncare (mărar, cimbru etc.) și nici de trandafir, că am o problemă cu mirosul lui. Nu am probat uleiuri ca remediu de uz intern; dar am văzut băiețel de 8 ani căruia i s-a potolit tusea după ce a luat de 2 ori (dimineața și seara) câte o picătură de ulei de eucalipt într-o linguriță de zahăr. (Eu nu le-aș da copiilor.)

Ce vreau să probez în materie de uleiuri? Pe cel de cătușnică – Nepeta cataria (am văzut că de planta în sine fug cam toate insectele) -, dar încă nu am găsit. Și o rețetă de spray pentru purici la câini (un galon de apă, o lingură de ulei de neem, eventual o lingură de săpun lichid – agitate bine și puse în spray).

Semințele Libertății (Seeds of Freedom) - în română

Clima se schimbă, agronomia e (mai mult) chimică, hibrizi, licențe, modificări genetice brevetate, monoculturi, pământul devine dependent de fertilizanți chimici; pentru că, până la urmă, e vorba despre controlul economiei alimentare, productivitate, nu despre viața conținută de semințe. 

Semințele vii, diversitatea biologică, agricultura ecologică la scară mică; susținerea producătorilor locali, consumul de legume și fructe de sezon... căi (încă) sunt atâta vreme cât grădinărim alături de natură, nu împotriva ei. 

Investiți o jumătate de oră și vedeți, vă rog, documentarul din linkul de mai jos. Iar dacă l-ați văzut deja... zău merită revăzut.

Semințele Libertății (Seeds of Freedom)

Bibliografie ilustrată

 

 

Pentru că banii nu pot cumpăra totul în lumea asta

Pământul nu e al nostru, noi suntem ai pământului. Chiar dacă, vremelnici posesori ai unei case şi ai pământului aferent, ne întrecem în orgolii, ştim că pământul va rămâne veacuri după ce casele noastre vor fi doar praf, iar noi nu vom mai fi în memoria nimănui. 

Nici apa nu-i a nostră. 

Nici soarele. 

Nici vântul

Nici seminţele.

Veniţi, oameni buni, la piaţa de seminţe cu suflet de la Buzău! 

Lăstari, plante cu rădăcină, arbuşti, seminţe, butaşi, pomişori - toate la liber. Pentru că banii nu pot cumpăra totul în lumea asta. 

Şi oameni buni, zâmbet, sfaturi, linişte, experienţe, cald, prietenii în creştere.

Piaţa Seminte cu suflet, BUZĂU, 2017

Duminică, 26.02.2017, la ora 10:00, la Centrul Cultural Alexandru Marghiloman, strada Plantelor nr. 8B (în incinta parcului Alexandru Marghiloman), Buzău.

Ne vedem acolo.

Peste gard

„Fie ca hrana să-ţi fie medicament şi medicamentul hrană”

"Trăim timpuri absolut memorabile: avem cel mai înalt nivel de trai din istorie, locuim în una dintre cele mai importante zone economice ale lumii, dar avem o hrana mai puţin hrănitoare decât oricând in istoria umanităţii."

"cu cât materialul semincer ( seminţele pe care obişnuia bunica să le păstreze de la un an la altul ) folosit este mai „performant”, cu atât scad şansele să avem parte de un produs gustos şi nutritiv. Acest fenomen, numit de „diluţie genetică”, combinat cu diluţia dată de cantităţile foarte mari produse pe aceeaşi suprafaţă, sunt cele care ne dau bătăi de cap astăzi."

De aici.

Şi:
"E magic paté-ul care n-are ficat! Dar legumele? Munţii ăia de verde intens şi roşu aprins n-are treabă cu hrana, ci cu banul! Toate au cap compas consumatorul român, ăla sărac, foarte sărac, care caută cu disperare otravă ieftină. Cantitatea de pesticide garantează ieftinăciunea de la angrosist."

De aici.

Despre hrana naturală și țăranul de rit nou

Cumperi legume de pe piață cu gândul că-s crescute natural. Că țăranul aduce ceea ce mănâncă el, legume de-ale noastre, că îngrășământul e de la vacă sau cal și nu-s stropite cu chimicale. Cumperi cu speranța că vei mânca un pic mai puțin prost. Tu, copiii tăi.

Am încercat să găsesc semințe autohtone prin sat; mi-a dat nea Costică roșii prunișoare (sau țâța vaci, seamănă cu Roma) și mi-a promis că după ce «mă-nvăț» îmi dă inimă de bou și încă unele cărora el le spune pepenași, mari și care se rup în felii, iar domnul colonel mi-a dat patlagele – roșii cu diametru cam de 3 cm, cu coaja fermă, semințe multe, miez verzuliu; foarte gustoase, dar lipsite de spor la bulion.

Țăranii din zona noastră au, mulți, solarii; pentru ele, își produc singuri răsadurile. Din semințe cumpărate. Ce? Precos, ACE nu'ș cât, Marmande, Rio Grande. Pentru cultura în câmp, cumpără răsaduri din piața. Ce? Ce nimeresc, că oricum nu au de unde să știe ce-s. Roșiile le iau după catifelarea frunzelor și culoarea verde cât mai deschisă a lor, să nu fie paltagele sau stârpituri. Stârpiturile sunt cherry-urile.

Și le stropiți? Nuuu, doar cu piatră vânătă. Și dacă se mănează? A, păi are fi-mea/bărbatu' niște prafuri. Dacă ceri nume, afli de Dithane, Topsin, Calypso, Decis, Bravo, Folpan - ăsta se stropește pe pământ. Dar ceaiuri de urzică, de coada calului, de tătăneasă folosiți la plante? A, nu, maica mare știu că făcea de-ăstea. Cu erbicide dați? Nu, Doamne ferește! Numai când trecem de la căpșuni la varză, atunci dă omu' cu ceva. Sau de la porumb la roșii. Sau. Și ca să se coacă mai repede roșiile? Dă omu' cu ceva, da' numa' la alea pentru piață. Și îngrășăminte chimice? A, nu, bălegar. Dar la rădăcina plantelor puneți paie, rumeguș, ceva, să nu rămână pământul dezgolit? Cum nu, punem paie la căpșuni, să nu se murdărească! Și la roșii? Nuuu, roșiile le săpăm să nu rămână neam de buruiană.

Din discuții, cultura se face astfel: arat/săpat la cazma în toamnă, pus bălegar proaspăt (an de an), în primăvară marunțit cu sapa și plantat monoculturi. De cum apar plantele, stropit preventiv cu ce prafuri ai mai bune prin casă, așa, mai mult, să fie, pe principiul până nu rămâne n-ajunge; uneori, cantități triple față de doza recomandată. Și luptat cu bălăriile; cu sapa; la greu; săptămânal; poate chiar zilnic. Din când în când, și udat; dar, cel mai des, ridicat ochii spre cer și înălțat o rugăciune pentru ploaie. Rotația culturilor o fac la 3-5 ani, când «se pierde» trifoiul semănat (sau lucerna). Înainte se erbicidează temeinic.

Pomii sunt și ei stropiți metodic – zona are tradiție în livezi -, dar de cea mai mare atenție beneficiază prunii buni de dulceață – sunt cei mai rentabili.

Pun clocitori cu ouă de găini autohtone – ei le spun găini de ouă -, pentru că cloca mănâncă prea mult, face mizerie multă, mai bine să facă ea ouă și cumpără pui de carne de-o zi. Pe toți îi cresc cu concentrate și le pun antibiotic în apa de băut să nu se îmbolnăvească, așa, până se mai ostoiește vipia (adică pe final de august, când puii sunt scoși în martie). Apoi îi trec pe grâu și porumb.

Culeg roșiile a doua zi după ce le-au stropit și le dau copiilor la oraș, pentru nepoți. Trimit ouă, pui, găini, să mănânce ăia micii ca lumea, mere și prune, să aivă vitamine. Iar când nepoții le vin în vizită, le cumpără de la magazinul din colț banane și portocale, cipsuri și croasante, iaurt cu fructe și brânză topită.

Cumperi legume, fructe, carne, ouă, lapte de la țărani cu gândul că te hrănești natural. Dacă este țăran de rit nou, da, altfel... Vă țin pumnii, Iuliana și Lucian!

Raport preliminar despre anul agricol 2012

Toamna vine uşor-uşor, fie ea şi cu temperaturi peste media multianuală. Vişinii încep să-şi scuture frunzele palide, în aer e miros de struguri şi de prune, merele se ruşinează de la zi la zi, liziera virează din verde august în ruginiu tomnatic. Pădurea încă nu şi-a schimbat culoarea, dar foşneşte altfel şi deja miroase şi ea a toamnă.

E secetă în continuare, udăm la greu, pământul e ca un chip de bătrână de sat de munte, cu riduri şi crăpături în care apa intră ca într-o falie spaţio-temporală – spunem că le dăm apă chinezilor, aşa că mutatul furtunului de pe un şanţ pe altul a devenit du-te şi tu şi mută chinezul ăla. Trandafirii fac ei ce fac şi-s mereu plini de flori – în perioadele de caniculă cei planaţi la umbră înnebuniseră de tot, erau mai mult flori decât frunze -, tufănelele şi crizantemele au boboci firavi, ridichiile negre cresc ca în poveste, grădina e plină de roşii şi ardei.

A venit prima tură de lemne pentru iarnă – anul acesta am cam întârziat cu achiziţia lor, asta e – pe care zimbrii le-au şi tăiat cu drujba: 2,6 mc de fag frumos mirositoriu, mai ales după decuparea generatoare de rumeguş (pe care îl voi strânge şi-l voi împrăştia pe zona de pământ unde a fost ceapa, tratată deja cu coji de ouă şi zaţ de cafea; urmează să pun acolo şi cenuşă, am citit pe net cum că astă compoziţie ar fi imbatabilă în hrănirea cu minerale a terenului).

Am început deja să strângem din recoltă şi experimentele din acest an îşi arată roadele. Din cele bune:

- Pomii au fost săpaţi, îmbăiaţi, daţi cu var, tăiaţi în primăvară de specialişti şi stropiţi de două ori, o dată înainte de deschiderea florilor, a doua – când 25% din ele deja căzuseră. Au rod cam de trei ori mai mare ca în anii trecuţi.

- Via are rod la căpşunică la fel ca acum un an, dar are şi struguri de masă pe care doar îi intuiam anul trecut. A fost tăiată o dată şi stropită de trei ori cu piatră vânătă – asta am făcut-o şi anii trecuţi -, noutatea fiind că lângă fiecare butură de vie am plantat crăiţe şi gălbenele. Au fost şi frumoase, şi utile după cum se pare.

- Mulcirea rodonelului, magnoliei şi trandafirilor cu coajă de salcâm s-a dovedit a fi de un real folos, nu le-am săpat sau plivit deloc toată vara, au urme fine de bălării – mai mult iarbă – în preajmă şi umiditatea în sol s-a păstrat mai bine; nu mai spun că mi-am permis să le ud la rădăcină cu presiune mare, scoarţa împiedicând spălarea pământului.

- Cresonul s-a dovedit a fi o braieră antiţânţari imbatabilă, an de an vom pune.

- Plantele aromatice, gălbenelele şi crăiţele puse pe marginea gardului au ţinut departe de legume păduchii şi omizile, iar timijanul i-a supărat foarte tare pe melci, fie ei cu, fie fără cochilie.

- Cartofilor le merge bine în zonă de semiumbră cu măcriş şi călţunaşi pe lângă ei.

- Morcovii sunt mai harnici când sunt plantaţi pe pat de nisip, în preajma cresonului.

- Roşiile puse cu busuioc în preajmă sunt considerabil mai sănătoase decât celelate, le fel cele plantate în apropierea verzei.

- Ceapa şi usturoiul puse pe o latură a grădinii au diminuat numărul de melci.

- Hreanul mutat aiurea de mine în plină grădină de legume a făcut ca ardeii puşi lângă el să crească mai mult decât cei plantaţi mai încolo. Constatare – melcilor nu le plac ardeii iuţi.

- Menta a speriat fluturii de varză, grăsiţa cea bălărie – Portulaca oleracea – e o incredibil de utilă plantă acoperitoare de sol, ea fiind magicianul care a păstrat umezeala în șanțurile de udare.

De-a lungul primăverii și verii, domnul meu a stropit gărdina de trei ori cu piatră vânătă, iar eu am îmbăiat cu dușul o dată pătrunjelul colonizat de cicade și am stropit trandafirii plini de diverse mărci de păduchi de trei ori (cu o suspensie de săpun de casă, spirt și apă). Legumele au fost săpate și plivite o singură dată (apoi mulcite), roșiile au fost o dată tunse și o dată curățate de mană. Cartofii, ceapa, usturoiul, patisonul, varza, plantele aromatice au fost lăsate în legea lor, fasolea, brocoliul și bamele nu s-au făcut, castraveții au avut rod mult mai slab ca-n anii trecuți.

Și cam atât. În plus - vreau pelin.

La aniversară

Zău de nu mi-aş dori ca, măcar vara, săptămâna de lucru să aibă două zile şi week-end-ul cinci. Jur că n-aş lenevi! Două zile sunt mult prea scurte, mai ales când ai doi musafiri (părinţii domnului meu), o aniversare (R.), mâncare de făcut pentru copilul student venit la aprovizionare pe final de sesiune și mai vrei și să intri prin grădină, să joci o canastă, să vegetezi în hamac... Multe fuseseră programate, mai nimic realizate însă, pentru că R. s-a distrat în primă fază cu bucşe bielete frâne, împreună cu un vecin posesor de văr cu rampă, apoi cu îmbăiat găinile – 2 -, cocoşul şi puii – 12 -, întrucât erau mândrii posesori a nenumărate feluri de păduchi (infestare majoră, aşa a spus tanti tehniciana; dacă mai adăugăm și alte soiuri de păduchi ce apar săptămânal pe trandafiri, cred că punem de-un cuprinzător insectar). Acum găinile sunt cazate temporar la lemne, de unde au fost evacuaţi câinii – care au comentat, dar slab -, până ce curtea lor va fi în mai multe etape chimizată cu elan, vermorel şi insecticid special, 400 lei litrul. Coteţele și cutiile postament sunt, conform sfaturilor specialistei, deja scrum - suntem piromani dovediți -, le trebuie făcută găinilor un fel de volieră în care să doarmă şi care, dacă se poate, să nu aibă lemn, sau să fie bine îmbibat cu ulei ars.

Cum păsările au devenit brusc urgență (adică în momentul în care ne-am prins noi, că ele n-au vrut să ne spună nimic), boilerul pe lemne, care, după cum era prognozat încă din vara trecută, iar a început să curgă, n-a mai fost atacat cu sudură, conform programării; doar l-a scos domnul meu ajutat de nea Sandu și probabil baia va intra în reparații și zugrăveli într-un termen nespecificat pentru moment, dar presupun că până în toamnă.

Având atâtea mijloace de divertisment la categoria libere impuse, muncile agricole au fost lăsate pe încetișor spre deloc și s-au rezumat la udat grădina, legat vreo șase roșii, scos cresonul, mortici-it trandafirii, udat florile din ghivece, strâns un castron de căpșune, cules recolta de 1,3 kg de vișine (pentru vișinată), tuns menta și pusă o parte la uscat, o alta la făcut lichior și restul sirop (a ieșit cam un litru, dar tare fain). Schimbări prin zonă nu prea sunt, doar că au înflorit castraveţii şi m-au luat prin surprindere, sunt încă mici-tufă și nu mă așteptam să îndrăznească, iar roşiile apărute spontan pe locul unde au fost plantate cele de anul trecut m-au făcut să mă mir: sunt mari şi au deja rod legat, ceea ce nu li se întâmplă celor puse sub formă de răsad.

Înfloresc macii în multe culori, amestecul de flori de gazon continuă să mă uimească (uite, a mai apărut o chestie bleu şi încă o ceva roşcată), zmeura a început să se coacă, pomii cer proptele îngenuncheaţi de fructe, iar Maşa doarme în chiuveta de la bucătăria de vară (asta când nu prinde şoareci din lizieră şi-i aduce să se joace cu ei, de preferință în casă).

După ce au plecat cosaşii cu gugălul (mă gândesc la Templierii Neliniștitului, care ajung în satul Onlain al cărui înţelept se numeşte Moş Gugăl), au sosit cosaşi cu tractoraş şi motocoase, prilej cu care m-a izbit o bruscă, instantanee și dintr-o dată revelație: termenul bucolic a capătat valenţe noi în mileniul trei, ce implică obligatoriu motorizare în doi timpi.

Filosofie cu noaptea-n cap

Dis-de-dimineață, domnul meu și cu mine; din depărtări se aude mugetul unei vaci.

- Auzi o vacă în rut.

- Se spune că i s-a făcut de goană. 

- I s-a făcut de taur.

- I s-a făcut de veterinar*.

 

Pufnim amândoi în râs. Ce ți-e și cu tehnologiile moderne de creștere a bovinelor în mod tradițional...

* Cele vreo patru vaci din sat sunt toate Holstein și la ele se practică inseminarea artificială făcută de veterinar cu material provenit de la ferme de recoltare.