Toamna vine uşor-uşor, fie ea şi cu
temperaturi peste media multianuală. Vişinii încep să-şi scuture
frunzele palide, în aer e miros de struguri şi de prune, merele se
ruşinează de la zi la zi, liziera virează din verde august în
ruginiu tomnatic. Pădurea încă nu şi-a schimbat culoarea, dar
foşneşte altfel şi deja miroase şi ea a toamnă.
E secetă în continuare, udăm la
greu, pământul e ca un chip de bătrână de sat de munte, cu
riduri şi crăpături în care apa intră ca într-o falie
spaţio-temporală – spunem că le dăm apă chinezilor, aşa că
mutatul furtunului de pe un şanţ pe altul a devenit du-te şi tu
şi mută chinezul ăla. Trandafirii fac ei ce fac şi-s mereu
plini de flori – în perioadele de caniculă cei planaţi la umbră
înnebuniseră de tot, erau mai mult flori decât frunze -,
tufănelele şi crizantemele au boboci firavi, ridichiile negre cresc
ca în poveste, grădina e plină de roşii şi ardei.
A venit prima tură de lemne pentru
iarnă – anul acesta am cam întârziat cu achiziţia lor, asta e –
pe care zimbrii le-au şi tăiat cu drujba: 2,6 mc de fag frumos
mirositoriu, mai ales după decuparea generatoare de rumeguş (pe
care îl voi strânge şi-l voi împrăştia pe zona de pământ unde
a fost ceapa, tratată deja cu coji de ouă şi zaţ de cafea;
urmează să pun acolo şi cenuşă, am citit pe net cum că astă
compoziţie ar fi imbatabilă în hrănirea cu minerale a terenului).
Am început deja să strângem din
recoltă şi experimentele din acest an îşi arată roadele. Din
cele bune:
- Pomii au fost săpaţi, îmbăiaţi,
daţi cu var, tăiaţi în primăvară de specialişti şi stropiţi
de două ori, o dată înainte de deschiderea florilor, a doua –
când 25% din ele deja căzuseră. Au rod cam de trei ori mai mare ca
în anii trecuţi.
- Via are rod la căpşunică la fel ca
acum un an, dar are şi struguri de masă pe care doar îi intuiam
anul trecut. A fost tăiată o dată şi stropită de trei ori cu
piatră vânătă – asta am făcut-o şi anii trecuţi -, noutatea
fiind că lângă fiecare butură de vie am plantat crăiţe şi
gălbenele. Au fost şi frumoase, şi utile după cum se pare.
- Mulcirea rodonelului, magnoliei şi
trandafirilor cu coajă de salcâm s-a dovedit a fi de un real folos,
nu le-am săpat sau plivit deloc toată vara, au urme fine de bălării
– mai mult iarbă – în preajmă şi umiditatea în sol s-a
păstrat mai bine; nu mai spun că mi-am permis să le ud la rădăcină
cu presiune mare, scoarţa împiedicând spălarea pământului.
- Cresonul s-a dovedit a fi o braieră
antiţânţari imbatabilă, an de an vom pune.
- Plantele aromatice, gălbenelele şi
crăiţele puse pe marginea gardului au ţinut departe de legume
păduchii şi omizile, iar timijanul i-a supărat foarte tare pe
melci, fie ei cu, fie fără cochilie.
- Cartofilor le merge bine în zonă de
semiumbră cu măcriş şi călţunaşi pe lângă ei.
- Morcovii sunt mai harnici când sunt
plantaţi pe pat de nisip, în preajma cresonului.
- Roşiile puse cu busuioc în preajmă
sunt considerabil mai sănătoase decât celelate, le fel cele
plantate în apropierea verzei.
- Ceapa şi usturoiul puse pe o latură
a grădinii au diminuat numărul de melci.
- Hreanul mutat aiurea de mine în
plină grădină de legume a făcut ca ardeii puşi lângă el să
crească mai mult decât cei plantaţi mai încolo. Constatare –
melcilor nu le plac ardeii iuţi.
- Menta a speriat fluturii de varză,
grăsiţa cea bălărie – Portulaca oleracea – e o incredibil de
utilă plantă acoperitoare de sol, ea fiind magicianul care a
păstrat umezeala în șanțurile de udare.
De-a lungul primăverii și verii,
domnul meu a stropit gărdina de trei ori cu piatră vânătă, iar
eu am îmbăiat cu dușul o dată pătrunjelul colonizat de cicade și
am stropit trandafirii plini de diverse mărci de păduchi de trei
ori (cu o suspensie de săpun de casă, spirt și apă). Legumele au
fost săpate și plivite o singură dată (apoi mulcite), roșiile au
fost o dată tunse și o dată curățate de mană. Cartofii, ceapa,
usturoiul, patisonul, varza, plantele aromatice au fost lăsate în
legea lor, fasolea, brocoliul și bamele nu s-au făcut, castraveții
au avut rod mult mai slab ca-n anii trecuți.
Și cam atât. În plus - vreau pelin.
Un comentariu:
O să-mi listez articolul ăsta, pentru că am aflat o mulțime de lucruri folositoare grădinii mele.
Și la mine fasolea a fost din cale afară de sfioasă anul acesta, iar castraveții s-au făcut cu economie maximă. Roșii mai am, deși sunt cam pe trecute, ardeii încă înfloresc, iar morcovii sunt destul de mărunți, cu tot patul ăla de nisip pe care li l-am așternut.
Trimiteți un comentariu