Raport preliminar despre anul agricol 2012

Toamna vine uşor-uşor, fie ea şi cu temperaturi peste media multianuală. Vişinii încep să-şi scuture frunzele palide, în aer e miros de struguri şi de prune, merele se ruşinează de la zi la zi, liziera virează din verde august în ruginiu tomnatic. Pădurea încă nu şi-a schimbat culoarea, dar foşneşte altfel şi deja miroase şi ea a toamnă.

E secetă în continuare, udăm la greu, pământul e ca un chip de bătrână de sat de munte, cu riduri şi crăpături în care apa intră ca într-o falie spaţio-temporală – spunem că le dăm apă chinezilor, aşa că mutatul furtunului de pe un şanţ pe altul a devenit du-te şi tu şi mută chinezul ăla. Trandafirii fac ei ce fac şi-s mereu plini de flori – în perioadele de caniculă cei planaţi la umbră înnebuniseră de tot, erau mai mult flori decât frunze -, tufănelele şi crizantemele au boboci firavi, ridichiile negre cresc ca în poveste, grădina e plină de roşii şi ardei.

A venit prima tură de lemne pentru iarnă – anul acesta am cam întârziat cu achiziţia lor, asta e – pe care zimbrii le-au şi tăiat cu drujba: 2,6 mc de fag frumos mirositoriu, mai ales după decuparea generatoare de rumeguş (pe care îl voi strânge şi-l voi împrăştia pe zona de pământ unde a fost ceapa, tratată deja cu coji de ouă şi zaţ de cafea; urmează să pun acolo şi cenuşă, am citit pe net cum că astă compoziţie ar fi imbatabilă în hrănirea cu minerale a terenului).

Am început deja să strângem din recoltă şi experimentele din acest an îşi arată roadele. Din cele bune:

- Pomii au fost săpaţi, îmbăiaţi, daţi cu var, tăiaţi în primăvară de specialişti şi stropiţi de două ori, o dată înainte de deschiderea florilor, a doua – când 25% din ele deja căzuseră. Au rod cam de trei ori mai mare ca în anii trecuţi.

- Via are rod la căpşunică la fel ca acum un an, dar are şi struguri de masă pe care doar îi intuiam anul trecut. A fost tăiată o dată şi stropită de trei ori cu piatră vânătă – asta am făcut-o şi anii trecuţi -, noutatea fiind că lângă fiecare butură de vie am plantat crăiţe şi gălbenele. Au fost şi frumoase, şi utile după cum se pare.

- Mulcirea rodonelului, magnoliei şi trandafirilor cu coajă de salcâm s-a dovedit a fi de un real folos, nu le-am săpat sau plivit deloc toată vara, au urme fine de bălării – mai mult iarbă – în preajmă şi umiditatea în sol s-a păstrat mai bine; nu mai spun că mi-am permis să le ud la rădăcină cu presiune mare, scoarţa împiedicând spălarea pământului.

- Cresonul s-a dovedit a fi o braieră antiţânţari imbatabilă, an de an vom pune.

- Plantele aromatice, gălbenelele şi crăiţele puse pe marginea gardului au ţinut departe de legume păduchii şi omizile, iar timijanul i-a supărat foarte tare pe melci, fie ei cu, fie fără cochilie.

- Cartofilor le merge bine în zonă de semiumbră cu măcriş şi călţunaşi pe lângă ei.

- Morcovii sunt mai harnici când sunt plantaţi pe pat de nisip, în preajma cresonului.

- Roşiile puse cu busuioc în preajmă sunt considerabil mai sănătoase decât celelate, le fel cele plantate în apropierea verzei.

- Ceapa şi usturoiul puse pe o latură a grădinii au diminuat numărul de melci.

- Hreanul mutat aiurea de mine în plină grădină de legume a făcut ca ardeii puşi lângă el să crească mai mult decât cei plantaţi mai încolo. Constatare – melcilor nu le plac ardeii iuţi.

- Menta a speriat fluturii de varză, grăsiţa cea bălărie – Portulaca oleracea – e o incredibil de utilă plantă acoperitoare de sol, ea fiind magicianul care a păstrat umezeala în șanțurile de udare.

De-a lungul primăverii și verii, domnul meu a stropit gărdina de trei ori cu piatră vânătă, iar eu am îmbăiat cu dușul o dată pătrunjelul colonizat de cicade și am stropit trandafirii plini de diverse mărci de păduchi de trei ori (cu o suspensie de săpun de casă, spirt și apă). Legumele au fost săpate și plivite o singură dată (apoi mulcite), roșiile au fost o dată tunse și o dată curățate de mană. Cartofii, ceapa, usturoiul, patisonul, varza, plantele aromatice au fost lăsate în legea lor, fasolea, brocoliul și bamele nu s-au făcut, castraveții au avut rod mult mai slab ca-n anii trecuți.

Și cam atât. În plus - vreau pelin.