Ridică ochii!

 

Spre est

 

Pe locuri, fiți gata, start!

 

Tentativa de iarnă din ianuarie

 

Joy de joi

 

Ianuarie mai pe final

E final de ianuarie și iarna 2021 încă nu a sosit; a nins de câteva ori, s-a și așezat zăpada, dar nu mai mult de 3 cm, încă mai sunt pete, dar n-am apucat să văd totul alb, să simt aerul dens, specific. E frig, bate vântul și pereții casei se răcesc repede; vânt de la vânticelul care intră până la piele la vântul serios care întoarce fumul pe coș, de la vântul rotit care face minitornade în fulgi cernuți domol, la vântul care umple aleile de ciment de praf și frunze el știe de unde aduse. Încă mai sper să avem zăpadă, nu am strâns proiectorul de crăciun, aștept să ningă noaptea cu fulgi ca de gâscă și să-l pornesc.

Animalele de pe moșie sunt bine, găinile-s grase și nu ouă, câinii mari au blana plină de pâslă, cu greu reușesc să le ajung la piele, Pepsi scoate ”scutecele” lor de la locul de somn, le mută în curte și le destramă sistematic. Pisicile sunt răsfățate și vor să le fim ușieri, chiar dacă au ușița lor, Mașa are iar otită fungică, își scuipă și lăbuie copiii, umblă după mine de parcă ar fi prinsă cu elastic; când nu e după mine, se eternizează între perne, în dormitor. Igor e sperios prin definiție, cam mimoză și nu mai șchiopătă (suspectez ceva reumatic), Frida e grăsană și nu-i tace gura deloc. Încă mi se pare că-l văd/aud pe Jinx și-mi lipsește. De curând am realizat cât timp îi dedicam: periat, îngrijit, pregătit mâncare specială, curățenie...

Domnul meu a aproape refăcut sistemul de iluminat de la acareturi (mai are de montat două întrerupătoare), eu am cumpărat deja semințe pentru primăvară, ca de obicei, prea multe pentru spațiul pe care îl avem și, evident, majoritatea de flori.

Bucuria stă în lucrurile mici: obiectele noi din bronz, crema cu ceară pentru mâini, Netflix, de astă dată After Life.

Bună dimineața!

Perseverență

 

Verde-n ianuarie

 

Start în 2022

 

Chiar dacă profesional a fost un an bun, 2021 a fost ciudat, năuc, frate bun cu 2020, când normalul s-a schimbat frecvent și rutina s-a dus cu totul. Cu mască sau fără mască în spații deschise, cu mască și glugă în bancă – cine-ar fi crezut cu ani în urmă că va fi firesc? -, uite regula, nu e regula. Finalul de an a fost și el în ton, nu prea am simțit că au fost sărbători, ci doar două week-end-uri consecutive. N-a nins, de două ori am văzut urme fine de fulgi, noroc c-am fost atentă, că n-a durat decât câteva minute, și o singură dată a mirosit a iarnă - în rest, cam a primăvară.

De Crăciun am primit un soi de lupă pentru mobil (tocmai bună la filme pe netflix) și-un suport metalic, tot pentru telefon, sănătos și stabil; timp dilatat cu filme ușurele, fără vizite, că am făcut IACRS, cu antibiotic și fără glas pe 31 decembrie. De revelion am avut ținută de gală (pijamalele noi cu bluză roșie și model de sărbători, plus halat negru cu glugă), am reinterpretat tradiții culinare (sarmalele au fost platou cu brânzeturi și legume, șampania – vin alb de Cornari, strugurii – mandarine); am stat amândoi, acasă, cu tihnă și zen.

Față de alți ani, au fost mult mai puține artificii și petarde mai deloc, pisicile au stat captive în casă, câinuțele - pe terasă, iar Zăvod a alergat continuu, lătrând indignat; pe 1 ianuarie se auzeau păsărele vesele, în alți ani trei-patru zile nu se auzeau deloc. Astăzi e Boboteaza, iar faimosul ger a însemnat 0 gr de dimineață, brumă și-un soare filtrat.

Bine v-am găsit în 2022.