E final de ianuarie și iarna 2021 încă nu a sosit; a nins de câteva ori, s-a și așezat zăpada, dar nu mai mult de 3 cm, încă mai sunt pete, dar n-am apucat să văd totul alb, să simt aerul dens, specific. E frig, bate vântul și pereții casei se răcesc repede; vânt de la vânticelul care intră până la piele la vântul serios care întoarce fumul pe coș, de la vântul rotit care face minitornade în fulgi cernuți domol, la vântul care umple aleile de ciment de praf și frunze el știe de unde aduse. Încă mai sper să avem zăpadă, nu am strâns proiectorul de crăciun, aștept să ningă noaptea cu fulgi ca de gâscă și să-l pornesc.
Animalele de pe moșie sunt bine, găinile-s grase și nu ouă, câinii mari au blana plină de pâslă, cu greu reușesc să le ajung la piele, Pepsi scoate ”scutecele” lor de la locul de somn, le mută în curte și le destramă sistematic. Pisicile sunt răsfățate și vor să le fim ușieri, chiar dacă au ușița lor, Mașa are iar otită fungică, își scuipă și lăbuie copiii, umblă după mine de parcă ar fi prinsă cu elastic; când nu e după mine, se eternizează între perne, în dormitor. Igor e sperios prin definiție, cam mimoză și nu mai șchiopătă (suspectez ceva reumatic), Frida e grăsană și nu-i tace gura deloc. Încă mi se pare că-l văd/aud pe Jinx și-mi lipsește. De curând am realizat cât timp îi dedicam: periat, îngrijit, pregătit mâncare specială, curățenie...
Domnul meu a aproape refăcut sistemul de iluminat de la acareturi (mai are de montat două întrerupătoare), eu am cumpărat deja semințe pentru primăvară, ca de obicei, prea multe pentru spațiul pe care îl avem și, evident, majoritatea de flori.
Bucuria stă în lucrurile mici: obiectele noi din bronz, crema cu ceară pentru mâini, Netflix, de astă dată After Life.
Bună dimineața!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu