Dând din curte

Jocurile copilăriei

# Când ploua, stăteam sub copertina de la intrare sau în casa scării și jucam fazan, mimă, țomapan, flori fete filme sau băieți, telefonul fără fir, mațele-ncurcate, friptea. Sau intram fraudulos în subsol – blocul avea 6 scări – și ne vânam cu cornete trase prin tuburi Bergman – tubermane.

# Mai stăteam și pe pături, fie în spațiul verde, fie pe platforma dintre etaje, în casa scării, singurele momente în care foloseam jucării adevărate sau jocuri de genul Piticot, Nu te supăra, frate!, dacă nu cumva făceam magazine cu frunze bețe pietre, ce mai găseam.

# Săream ca apucații, șotron, elastic, coardă, campionat de gimnastică pe bara de covoare, ne vânam cu pungi și pistoale cu apă, făceam colecții de di tăti și schimburi între noi.

# Energia trebuia consumată: castelul (cu 9 pietre, cu 7 se chema ali-alo), țările, rațele și vânătorii, împărate luminate, omul negru. Pititea, leapșa, prinsea pe cocoțate, țară țară vrem ostași, capace sau cartonașe, lapte gros, capra.

# Mingea era must have: tenis de picior - terenul îl desenam fie cu smocuri de frunze/iarbă, fie cu cretă, iar mingea era de 18 de lei, cu plasă, sau de 35 de lei.

# Ne (mai) și făceam jucării: praștie, scobar, fumigene din mingi de ping-pong, pocnitori cu măciulii de chibrit tub cui, tunuri cu carbid.

# Joacă era și la școală; în clasă făceam avioane și broscuțe din hârtie, campionate cu mașinuțe tot din hârtie, jucam avioane, ping-pong pe catedră (cu carnetul de elev), 5 în linie, x și 0, spânzurătoarea.

Voi de mai jucați? De ce jocuri vă mai amintiți?

Iaca fructe

Mov-roz

Motive de zâmbet

Stropitoarea din plastic verde pe care mi-a cumpărat-o domnul meu de la magazinul cu cereale.

Sandalele din plastic, roz, cu aripioare pe glezne, din picioarele unei doamne la a doua tinerețe.  

Sticluța cu ulei de cuișoare, cu miros de dinte de lapte extras la stomatolog.

Mirarea de pe chipul copilului pe care-l iei de sub brațe ca să-l treci peste o baltă.

Magnetul cu mâță neagră de Budapesta și elefănțelul simplu din piele aduse de A. din Ungaria.

Mai pleacă dacă poți

Hai odată!

Liniștea vie a unei nopți de august

Risipă

Nu suport risipa. De timp, de energie, de spațiu. De apă, de curent, de orice.

Nu aștept. Am hotărât că ne întâlnim la o oră, o respectăm.

Încerc să nu fac drumuri în gol; lista de cumpărături e în funcție de ordinea raioanelor la supermarket, duc reciclabile în magazie când tot am ceva de luat de-acolo, le pun apă câinilor când merg să le iau castroanele de hrană.

Dulapurile trebuie ergonomic umplute; structurat, logic, previzibil. În rafturi și sertare trebuie folosit fiecare centimetru. Biblioteca are rafturi făcute pe loc, pe tot spațiul disponibil. Congelez chestii în cutii dreptunghiulare ca să le pot așeza ulterior eficient, ca pe cărămizi.

Apa nu trebuie să curgă degeaba; o opresc până mă spăl pe dinți, până dau cu detergent pe farfurii. Faptul că îmi permit s-o plătesc sau ce contează, că e apa mea nu ține.

Risipă e și când fac ce trebuie în loc să fac ce-mi doresc. Și când îmi irosesc timpul și răbdarea cu oameni care nu știu să le aprecieze.

Urăsc risipa.

Aproape răsărit de august

Zici că vineri?

Zen continuat, tot succint

# E cald și abia acum simt că-i vară, nici gând să simt apropierea toamnei.

# Via e în principiu bine, strugurii de masă sunt mici și triști, cei de vin, viguroși, bolta are frunzele cam arse pe partea de răsărit, cele dinspre apus sunt verzi și vesele.

# Ziua a scăzut vizibil, curtea miroase în neunumărate feluri, depinde pe unde treci – struguri, busuioc, prune, salvie, mentă.

# Cam ud plantele, frecvent mă dus că văd dovleacul styrian că mi-e tare drag, în preajmă măceșii s-au gătit cu fructe-n roșu.

# Am călcat rufe vreo patru ore, ultima tură din astă vară; încă n-am apucat să mă îmbrac în rochiile răcoroase, nu am încălțat nici opincile.

# Ardeii Jaranda rodesc abundent, cum numai ei știu, busuiocul italian parcă a explodat, crește de seara până dimineața.

# În sat trec căruțe cu fân amețitor, pe drum se-aud simultan pepeni, pepeni, pepeni dulci avem și lemne, lemne, hai la lemne măăă și au început concertele de drujbe.

# Gutuile sunt mici și amărâte grație focului bacterian, moșmoanele mi se par imense, nucii sunt plini de rod.

# Iarbă dogorită și pământ uscat, vinete coapte și gem de prune, roșii la fiert și zacuscă - arome de-a lungul drumului spre casă, miros de vară răscoaptă.

Și am depășit 4000 de postări pe blog.

Supervisor

Azi mă-nervează

Haterii de fb.

Nemulțumiții eterni cu Asta e Românica, numai aici se putea întâmpla asta.

Mirosurile de la ghenele orașului.

Privații care consideră că bugetarii și pensionarii sunt căpușe.

Creioanele care zgârie.

Elitilii politice care-o dau cu oiștea limbii române în gard aproape zilnic.

Șoferii care se uită la pietoni ca la niște viermi (și apoi trec diagonal strada să ajungă mai repede la mașina personelă).

Reclama pentru Lacalut Flora și Supramax Articulații, unde protagoniștii frazează prost, pun virgulă între subiect și predicat și-n vorbire.

Mai-marii care disprețuiesc polițiștii/medicii, îi consideră inutili și șpăgari.

Că toată brânza din piețe e de Sibiu și toți pepenii – de Dăbuleni.

Pisică neagră-n iarbă verde. Natură statică

Nu înțeleg de ce...

... să priponești un cal sau doi o zi-două într-o livadă fără apă în zonă.

... unii bărbați se pensează.

... uneori, la sat, bucătăria fie e în altă clădire decât cea în care se locuiește, fie e în același corp de casă, dar intrarea în ea se face doar din exterior.

... să-i spui unui fost coleg Bilă, pe motiv că așa îi spuneai în clasa a șasea, în condițiile în care nu l-ai mai văzut de 25 de ani.

... să dai cu motorină ca insecticid pe niște găini care au păduchi.

... să îți faci casă cu opt dormitoare când acolo locuiesc doar două persoane.

Modele de august

Succint, zen style

În sat, pe DJ, s-au refăcut canalele de scurgere, s-au plombat o parte din cariile din asfalt și au apărut niște șanțuri betonate în V de vreo 1,5 m adâncime; pe uliță cresc încă două case, una din ele în ritm alert.

Am început să dau din țesăturile tradiționale, într-un viitor neprecizat voi umbla și la cele din cutiile din pod, fac curat în lista de facebook - durează, că prea multă activitate duce la suspendări de cont.

Drum la sor’mea M. la Valea Mare, nici ea n-o duce prea bine cu legumele anul ăsta  (și, cum era și firesc, după două zile a venit ea la mine), musafiri dragi, drum la Drăgășani la oameni frumoși, timp relaxat în zile agitate.

Lunar, la o casă din sat vine comanda de la emag; cum oamenii sunt la serviciu, curierul le lasă la poartă – cutii, saci cu hrană de animale, detergenți.

De Sântă Mărie am văzut 32 gr. în termometru acasă, prima dată peste 30 în vara asta; încă nu am văzut dimineți fără rouă, încă nu am cumpărat lemne pentru iarnă, încă nu simt că se apropie începutul școlii.

Pe marginea DN 73, de unde plecăm noi până în Pitești, sunt sute de tufe de ambrozie, mai mici, mai mari, care nu par să deranjeze pe nimeni. Unde sunt bozii, urzici sau ciulini, nu e ambrozie deloc.

Mă joc cu deshidratorul, usuc cam tot ce prind, dar nu e așa o șmecherie cum îmi închipuiam, am cules recolta de vreo 200 gr de alune, Urma și Zăvod năpârlesc crunt, mă întreb de unde atâta păr.

În locul de masă se răsfață mere și roșii colorate, ud plante constant - pământul cam cere o ploaie responsabilă -, cireșii și vișinii se scutură-n galben, grădina miroase a prune și-a mere – aer copt, de marmeladă. Final de vară calendaristică.

Hm :-)

Roșii de la Geta ot Drăgășani.

Marele alb cu tipa lui

Pisică blondă&aronie coaptă

Prin grădină

Texturi de sezon

Discretă

Și adulții se joacă, nu-i așa?:), II. Mere, lămâie, mere

Am  continuat cu merele. Mers în livadă, cules fructe cu locuitori în ele, spălate, alese bla-bla; felii, nu rondele, fără sâmburi, cu coajă, ținute pentru câteva secunde într-o saramură slabă, scurse (nu șterse, de lene). Când m-am plictisit, am tăiat o lămâie și am pus-o și pe ea la uscat.

19 h 30’, adică programul maxim, 55 gr. Nu s-au uscat, logic. 2 ore pauză, 6 ore la 55 gr – domnul meu fiind maestru de ceremonii, că eu eram puțin la serviciu. Bingo!

Am vrut să usuc iarăși roșii; ghinion, în piață erau numai soiuri super zemoase. Am mai băgat o tură de mere, 19 h 30 min. Intră cam 12-14 mere în deshidrator per tură și pregătirea lor durează o jumătate de oră. Nu le-am mai dat o uscare suplimentară pentru că le-am tăiat mai subțiri și nu a mai fost cazul.

Prima tură de poame am pus-o într-o pungă zip, a doua – într-un borcan de sticlă închis ermetic.

La mulți ani!

Plăceri vinovate

Rețetarul tip pentru restaurante. Cartea mea de bucate, după care am învățat să gătesc (nu c-acum aș ști prea multe, dar orșcât-orșcum). Cu rețete explicate integral, cu cantități exacte (uram la Sanda Marin și făină cât cuprinde, un praf de sare), cu instrucțiuni clare, inclusiv cum se face mămăliga. 

Și sursă continuă de idei.

Recoltă

Din nou despre facebook și alți demoni

Prin 2010 am avut cont personal de facebook; l-am șters.
Apoi am făcut un cont special pentru blog. 
În timp, blogul are pagină, iar contul a devenit personal. 
Multă vreme contul a fost public; inconveniente de tot felul m-au determinat să-l transform în privat.

Și acum am raportări la facebook pe te miri ce, dar mai puține.
Să nu mai spun de fenomenul Piața Victoriei.
Musai să restrâng lista de prieteni.

Ne cunoaștem personal? 
Suntem prieteni virtuali? 
Am interacționat pe facebook/blog? 
Ok. Nu? ...

Pagina blogului e publică, viața mea nu.

Promisiuni respectate