Like?:)

vineri, 31 august 2018

Jocurile copilăriei

# Când ploua, stăteam sub copertina de la intrare sau în casa scării și jucam fazan, mimă, țomapan, flori fete filme sau băieți, telefonul fără fir, mațele-ncurcate, friptea. Sau intram fraudulos în subsol – blocul avea 6 scări – și ne vânam cu cornete trase prin tuburi Bergman – tubermane.
# Mai stăteam și pe pături, fie în spațiul verde, fie pe platforma dintre etaje, în casa scării, singurele momente în care foloseam jucării adevărate sau jocuri de genul Piticot, Nu te supăra, frate!, dacă nu cumva făceam magazine cu frunze bețe pietre, ce mai găseam.
# Săream ca apucații, șotron, elastic, coardă, campionat de gimnastică pe bara de covoare, ne vânam cu pungi și pistoale cu apă, făceam colecții de di tăti și schimburi între noi.
# Energia trebuia consumată: castelul (cu 9 pietre, cu 7 se chema ali-alo), țările, rațele și vânătorii, împărate luminate, omul negru. Pititea, leapșa, prinsea pe cocoțate, țară țară vrem ostași, capace sau cartonașe, lapte gros, capra.
# Mingea era must have: tenis de picior - terenul îl desenam fie cu smocuri de frunze/iarbă, fie cu cretă, iar mingea era de 18 de lei, cu plasă, sau de 35 de lei.
# Ne (mai) și făceam jucării: praștie, scobar, fumigene din mingi de ping-pong, pocnitori cu măciulii de chibrit tub cui, tunuri cu carbid.
# Joacă era și la școală; în clasă făceam avioane și broscuțe din hârtie, campionate cu mașinuțe tot din hârtie, jucam avioane, ping-pong pe catedră (cu carnetul de elev), 5 în linie, x și 0, spânzurătoarea.
Voi de mai jucați? De ce jocuri vă mai amintiți?

8 comentarii:

Anonim spunea...

pe lângă cele de mai sus, ţurca. în Bucureşti, într-un părculeţ dintre blocuri :)

Vasile Rosciuc spunea...

Ce vremuri!!! Si n-a murit nimeni ca n-a avut smartphon, doar daca murea la "spanzuratoare"dar isi revenea cand jucam "Nu te supara frate!" Weekend vesel, plin de bucurii sa aveti.

Anonim spunea...

Un-doi-trei la perete stai!, uliul si porumbeii, filme,flori, actori (uite ca nu mai stiu exact cum se numea)...
Eram foarte bogati. Copiii la care ma uit acum sunt saraci, taraie o tricicleta de plastic care face o galagie infernala sub privirile absente ale parintilor/bunicilor stransi in palcuri si care mai urla din cand in cand "vine masiiiiinaaaa" fara sa se clinteasca din formatie.
Noi mai prindeam bondari, cu o ata ii legam de un piciorus si alergam dupa cum zburau ei, ma mir acum ce indemanatici eram de reuseam sa punem inelutul de ata pe piciorus si nu i vatamam! Apoi le dadeam drumu'.
Faceam barcute din hartie si le puneam sa pluteasca in baltoace! Mai era ceva cu niste pasi de urias, de broasca, de... mamaliga invartita? pfuiii, nu mai stiu!

Simona Fusaru spunea...

Noi turca nu jucam, am aflat de ea tarziu.

Simona Fusaru spunea...

Dor de atunci, acolo :)

Simona Fusaru spunea...

Flori, fete, filme sau baieti :) Daaa, bondarii. Aveam ferma de insecte legate de florile mamei in balcon. Pasii erau la imparate luminate, cat e ceasul la cetate?

Anonim spunea...

Scuze, Simona, am uitat sa ma semnez, Maria, ne cunoastem!

Crengu spunea...

Cred ca le-ai enumerat pe toate! Ce vremuri! Eu sunt fericita ca la noi pe alee copiii inca se ma joaca multe din jocurile de altadata, i-au invatat parintii. :-D

:-D