Fugiți de-acasă. 2. Praid

N-o să vă povestesc ceea ce puteți găsi în orice pliant/blog/site turistic, ci doar ce mi s-a părut special.

# A fost frig (și 1 gr), a plouat aproape continuu, a și nins la vreo 15 km de Praid; vremea e cu măcar două săptămâni întârziată față de zona noastră  - erau lalele, magnolii, meri, pruni în plină floare. În curți și în fața lor, stive de lemne de foc – zona nu are gaze naturale și casele trebuie încălzite opt luni pe an.

# Praidul pare mai oraș decât multe pe care le știu, chiar dacă nu are blocuri (are peste 7000 de locuitori); peste tot sunt tamaricși, flori pe fâșii înguste la porți, curți mici tot cu flori, doar ca excepție câte o grădiniță de legume unde se cultivă cartofi, fasole, ceapă, verdețuri – pământul e mai mult piatră decât pământ, nu e deloc generos.

# Prin tradiție, localnicii s-au ocupat cu sarea și lemnul (de la exploatarea lui la obiecte de artă), munci cu valoare adăugată, și au făcut schimburi cu cei care cultivă legume. Și cresc vite.

# Salina din Praid e foarte vie, copii cu triciclete și trotinete, oameni dormind pe bănci, adolescenți în parcul de aventură, ping-pong, badminton, gimnastică în grup cu profesor specializat, cafenele, gustări, magazine – un mic orășel subteran.

# Cade verdele de pretutindeni, un verde incredibil de verde.

# Comuna are și o librărie cu cărți, nu doar papetărie. Am fost la piața săptămânală, mi s-au părut foarte interesante rumoarea și târguiala în limba maghiară, am văzut tarhon la găleată, tije de rubarbă la fel.

# Porțile secuiești sunt o încântare; în Praid încă există sculptori de porți, poarta spune povestea proprietarului, cele vechi au cam 1,5-1,6 m înălțime, cele noi – peste 2 m și pe ele este sculptată câte o unealtă – furcă, greblă, sapă – cu ce vin oamenii în caz de incendiu.

# La unele porți erau brăduți împodobiți, ca la nuntă, în zona noastră. E tradiție ca de Sf. Gheorghe acei brazi să fie puși la porțile fetițelor ce intră în pubertate, ca omagiu, de către aspiranții viitori socri; cu cât fata e mai avută, părinții mai sus-puși, cu atât mai mulți pretendenți există și, implicit, brazi împodobiți la poarta fetei.

# La pensiunea unde am stat a fost dincolo de cuvinte, și de voiam nu reușeam să găsesc niște oameni atât de compatibili cu noi, plus că patru zile am fost singurii turiști de acolo (musafiri, nu turiști, că așa se spune în zonă). Doi câini și pisici fără număr, curte mare și verde cu foișor, pădure peste tot, Târnava Mică peste drum, plante perene în gădină fix ca la noi.

# Domnul B. de la pensiune ne-a oferit în două seri degustare de distilate de la distilerii celebre ungare: palinka de mere, pere Williams roșii, mure, zmeură, coarne, afine, gutui, coacăze negre, vișine, plus tescovină și distilat de bere (nici nu știam că există). După cum nu știam ce e whiskyul până când dl. S. nu mi-a arătat ce înseamnă (începând cu Lagavulin), pot spune că până acum nu am știut ce înseamnă palinca.

# Repere ale zonei: apa se aduce de la izvorul de la 13 km, berea se cumpără de la magazinul de la 16 case. J

# Canionul de sare l-am văzut parțial color, pentru că făceam patinaj artistic pe noroiul sărat, dar m-a bucurat că am reușit să vedem ieșirea minei Iosif (cea din punctul de belvedere din salină), unde sarea începe de la mai puțin de un metru adâncime. Toate izvoarele sărate care dau un peisaj selenar vara erau noroi generos, canionul – pustiu, liniștea fiind un magnet pentru urșii din zonă.

# Ștrandul era închis, de wellness n-am avut chef, așa că avem motive să revenim.