Era toamnă când am hotărât
că această casă va fi acasă, lângă
pădure, fără vecini, în margine de nicăieri cu căprioare, vulpi și păsări ale
cerului, cu drum impracticabil pe ploaie sau zăpadă. Am cumpărat casa înainte
să putem intra cu mașina în curte, dar știam că-n zece ani vom avea apă curentă
și asfalt, canalizare și fibră optică, iluminat stradal. Ne-am asumat și să crească
multe case în preajmă.
În vara următoare, a
început să crească o casă în curbă (C1). Și înspre nord a apărut un containăr
verde de construcții, iar proprietarii au început să vină în fiecare week-end. Drum
blocat la casa crescândă de mai jos, casă crescând lângă containărul verde (C2),
drum stricat de camioane, grămezi de pământ sau tractoare eșuate-n drum, mașini
mari, betoniere, gard rupt, căderi frecvente de curent.
Apoi casa de lângă containăr
a devenit pensiune și cineva locuia continuu acolo, apoi lângă ea a început să
crească încă o pensiune (C3). Zeci de betoniere pe zi, timpi imprevizibili de
așteptare să putem ajunge cu mașina în curte, tractoare cu fier-beton, drum
varză, crengi de pom rupte, fire de curent agățate, muncitori hăituind
căprioare, peturi și ambalaje aruncate pe drum.
Într-o zi, vine F., vede liziera
și hotărăște că acolo vrea el să trăiască. Ia un teren, face o casă (C4); mai
ia un teren, vinde prima casă, mai face încă una lângă (C5). La casa din curbă
se mută rezidenți permanenți. Termină F. a doua casă, se mută în ea, mai
construiește o casă în curbă (C6); apoi încă una pe terenul de lângă noi (casa
care ne-a rupt priveliștea spre sat – C7); acum, fix în fața porții noastre, F.
mai construiește una (C8). Și, fix în marginea pădurii, un excavator nivela luni
pământul pentru o cabană.
Avem apă curentă și asfalt,
canale colectoare de ape pluviale, canalizare și fibră optică, rețea electrică
nouă și iluminat stradal, gunoiul este luat de la poartă, iar colectarea se
face selectiv. Curentul pică mai rar ca în oraș, semnalul la telefon nu mai
cade, netul e pe 4G sau wireless, avem vulpi, căprioare și păsări ale cerului, iar
marginea nicăieriului devine zonă rezidențială.
După fix nouă ani. Azi, 1
noiembrie 2018. Mulțumesc.
C1
C1 + C7
C4+C5
C6+C5
C6
C7
C8
2 comentarii:
Noua ne-a crescut un Dedeman in curte la Carrefour. Si inainte de Carrefour acolo au fost serele cu flori. :) Simt ca ma sufoc pe strada dupa ce ies din curte. Si ma strange rau. :)
La voi inca pare aerisita zona. Bine ar fi sa nu mai creasca alte case.
Deja s-a ajuns la 8.
Ah, socata de numarul de case construite in ultimii 9 ani, am uitat ca de fapt voiam sa va urez: multi, foarte multi ani inainte, super fericiti si cat mai multe animalute domestice (si salbatice)in jurul vostru si al casutei !
Trimiteți un comentariu