De Ovidenie

·        Nu știu dacă se vor deschide cerurile, dar ușile noastre sigur se deschid dacă nu le încuiem; în față, o deschide Pepsi, în spate – Jinx. Câinuță și motan hărnicuți, amândoi, firesc, negri. (Domnul meu a pus niște plase metalice pe o poartă, pentru moment nebuna neagră nu mai ajunge în grădină; să vedem cât durează până când găsește o variantă alternativă.)

·        A-nceput de vineri seara să cadă câte-un fulg; sâmbătă după-amiază erau pete albe ici-colo, duminică seară iar a fulguit, iar luni dimineață era zăpadă de 7-8 cm depusă aproape uniform. Nu, nu e prea devreme pentru prima zăpadă din an, dar nici nu e-n regulă modul brusc în care au scăzut temperaturile. M-am plimbat eu cu drag prin ninsoarea cu fulgi ca de gâscă, dar chiar mi-aș fi dorit înainte o ploaie responsabilă.

·        Am cules ultimele fructe din grădină: moșmoanele, o găleată – de fapt am cules copilul Ana, că a venit acasă și am exploatat-o. Nu, nu mai poate suna la protecția minorului aflat în dificultate, că e de mult majoră. J

·        Piață de Semințe cu suflet la Pitești, am revăzut oameni dragi, am cunosc oameni noi, am minuni pentru grădină: am pus la înrădăcinat butași de tamarix, berberis, drăcilă, mahonia (ultima pasiune – gardurile vii), am reorganizat jardinierele cu pitici, acum sunt doar suculente acolo, am plantat trei tufănici (alta păsărică recentă), kerria japonica, niște mușcate de grădină (am vaga presimțire că le-am pus fix unde mutasem acum vreo lună niște leuștean), bulbi de ghiocei de grădină; mai am de pus ceva primule, ceapa perenă și niște gladiole, dar să mai aștepte să se ducă zăpada.

·        Iar am strâns oboseală, iar sunt în urmă cu lista de to do, iar..., da-mi trece. Mai ales că nu știu alții cum sunt, dar eu, când văd zăpadă, mă gândesc automat la sărbători.