E beznă afară, la 5,30 când mă
trezesc eu în cursul săptămânii nu poate fi altfel, doar e (încă)
februarie. Dar sunt într-o formă de cozonac şi prin minte îmi
umblă câte o melodie pe care o fredonez până îi intră bine în
cap domnului meu, astfel încât să-l bântuie toată ziua.
La prima oră iau, cu maximă atenţie,
pulsul schimbărilor. Plouă uşurel sau bate vânt de primăvară,
din cel care usucă la suprafaţă pământul, temperaturile sunt
pozitive şi pe timp de noapte, iar asta se simte bine; nu mai e
strop de zăpadă de mai bine de-o săptămână, au apărut trei
lalele şi vreo cinci zambile, frunzuţe de mentă se iţesc
curajoase din covorul de frunze de măr. Mai e, ştiu, mai e, dar
faţă de anul trecut avem un uşor avans.
Şi, dacă mai e, ce? Care răbdare, ce
stăpânire? Am intrat deja în grădină; am trasat – cu şnur
galben de rafie prins pe beţe – viitoarele parcele de roşii şi
rădăcinoase, plus poteca spre curtea păsărilor de la poarta din
grădină (pusă anul trecut, când am mutat locul înaripatelor
noastre). Asta înseamnă că am crescut cu 30%
suprafaţa de culturi agricole, ajungând la latifundiara
suprafaţă de 150 mp, în care nu intră şi căpşunele (cărora am
hotărât să le mai dăm în astă primăvară o şansă; dacă n-o
vor aprecia, le scoatem şi punem varză în locul lor).
Am plantat sâmbătă urme fine de
usturoi şi ceapă şapte fraţi în speranţa că de Paşte vom avea
verde din recoltă proprie, ceea ce a implicat reducerea zonei de
plimbare pentru domnii câini: am închis portiţa către grădină –
încă nu-s convinşi că nu-i un accident, încearcă s-o deschidă
cu labele, cu boturile, comentează, se vaită, cer ajutor şi în
final Hades trece printre ulucile gardului, Castor sare, graţios,
poarta. În două săptămâni iar li se va reduce arealul, că
trebuie şi zona de flori curăţată şi protejată; e greu să fii
câine şi să n-ai decât vreo 800 de m spaţiu de plimbare.
Primula galbenă s-a trezit în patru
boboci şi două floricele, crocuşii apar în zbenghiuri şatirate,
liliacul alb e înmugurit, Dragobete Cap-de-primăvară a trecut şi
mai e un strop până la 1 Martie.
Dimineaţă-nsorită fii
binevenită/În ochii tăi mari, visători...
13 comentarii:
Nu sună rău deloc ce spui tu aici.
Atâtea semne de primăvăra ...
Rezultă că ai o grădină bine adăpostită pentru că deși sunt în sud unde este mai cald încă nu mă pot lăuda și eu așa.
O săptămână ușoară și plăcută îți urez.
@Ilinca - eu ma gandeam ca la noi sunt intarziate semnele fata de alte locuri, suntem si-n zona de deal, si sus, langa padure, unde de obicei e mai rece. (Eu iti urez o saptamana cu spor:) )
Măi, dar la voi chiar vine primăvara, nu se joacă.
La noi sunt temperaturi peste zero, dimineaţa, doar de câteva zile. Nici vorbă de iţiri de ghiocei sau primule (hai că astea nici n-au de unde răsări, că n-am).
Ia să merg eu acum în grădină şi să fac o inspecţie cumră!
La mine ploua si iar ploua...si m-am murat de tot.
Nici vorba de uscat pamantul sau de facut randuri...deja de plantat afara nici nu pot vorbi
Ieri a batut un vant urat si a plouat!
Ghioceii se vad, dar nu se poate intra in gradina sa punem ceva in pamant.
Frumoasă scurta ilustrare a timidității primăverii. Totuși, 5:30 mi se pare o oră cam inumană a trezitului cotidian, fie și numai în zilele lucrătoare. Brrrr! :)
@Scutaru - avatarurile navetei si programului inceput cu noaptea-n cap:)
Eu nu pot intra in gradina. De fapt as putea, dar intru pana la glezne in noroi. La voi nu a plouat? Ca la noi a plouat intr-una, intr-una non-stop si a batut vantul tare rau.
@Iuliana - a plouat si la noi, dar usurel, iar vantul a batut de obicei in pauze si a mai uscat un pic la suprafata. joi chiar a fost o zi faina, iar sambata dimineata am putut intoarce foarte usor pamantul cu furca (daca joi putea fi sapata zona cu lucerna, sambata era deja prea uda). fiind langa padure, la noi vantul bata tare foarte rar, n-a fost cazul acum.
Vreau si eu sa ma apuc, dar e frig, noroi si umezeala. Si nici n-am timp... Si Minitehnicus trebuie sa-mi refaca laditele... Depind de el 100% si nu-mi place asta. As vrea sa am eu initiativa, sa fac ce vreau, cand vreau...
@Iulia - incearca si vei fi surprinsa sa constati ca de fapt nu depinzi asa mult de el, poti face o gramada de lucruri si singura. (eu am invatat sa colaborez cu circularul si pendularul, cu toporul mic si uneori chiar cu tesla).
Cata poezie este intr-o zi de sfarsit de iarna, la tara! Si eu ma trezesc devereme si impreuna c pisica, savuram o cafea inainte de rasaritul soarelui. Asta cand sunt acasa. :)
Sa ai o zi insorita!
@Gabriela - bate un vant ticalos si-i umed zdravan, zau mi-ar prinde bine fie si-un strop de soare, mersic :)
Trimiteți un comentariu