Pe final de iarnă

Mai e un pic din februarie şi timpul parcă stă-n loc; rutina umple fiecare zi, degeaba mă tot uit lung în grădină, spre pădure şi lizieră, vremea e parcă în stand by şi încep să nu mai am răbdare. Parcă m-am săturat de făcut focurile în sobe zilnic, de nas curgătoriu şi picioare reci, nu putem săpa – pământul e ud ziua şi îngheaţă uşor noaptea -, doar ne facem planuri şi le refacem, ce vom planta, unde şi când. Mi-e dor de haine puţine pe mine, nu mai vreau glugă şi mânuşi, vreau să putem ţine uşi şi geamuri deschise. Vreau hamac şi şezlong, limonadă cu mentă şi ochelari fumurii, şlapi şi pardosele fără covoare.

Semne de primăvară – vagi; aerul mirose un pic altfel, păsăretul zburător a crescut intensitatea sonorului, coaja copacilor capătă luciu special, au început să învie gâzele prin casă; şi ghioceii, ei ce îmi dau speranţe.

I-am stricat Maşei bunătate de bucurie – am tratat-o cu Progestin, pui sau sterilizare mai când s-o încălzi vremea -, Jinx ne-a tras o sperietură cruntă – nu a fugit, cum face de obicei, din faţa maşinii când intra în curte şi roata l-a agăţat şi l-a murdărit un pic pe cap. A ţâşnit înspăimântat şi dus a fost o vreme (timp în care l-am căutat îngroziţi); s-a întors senin şi cerşetor, l-am pipăit, verificat, curăţat şi apoi i-am oferit răsfăţuri culinare la alegere: crănţănele preferate, plic cu sos alb, iaurt şi beţe de recompensă; n-a refuzat nimic. (Nu spun ce i-am făcut lui R., în condiţiile în care mereu avem discuţii cu ai grijă la pisici!/lasă-le, nu ştii că se feresc?).

Câinii sunt bine mersi, la fel şi Zombie (mâţă ticăloasă care nu stă nici de nebună la poze), găinile sunt obeze, nesimţite şi fac ouă doar când îşi amintesc.

În rest, facem documentări pe net şi din cărţile MAST, eu completez tabele cu ce plante mi-aş dori, domnul meu îşi face planuri pentru un cuib de iepuri (parcă belgieni), programăm jardiniere, visăm, visăm, visăm.

De blog nu prea-mi arde; ce să scriu când n-am nimic de scris? Doar am făcut curat în liste şi am scos linkurile către bloguri nefolosite de luni bune.

În urmă cu două săptămâni mi-aş mai fi dorit o tură de zăpadă, eventual cu sinistrare; acum, aştept cu înfrigurare primăvara.