Răzleţe

E mijlocul lui februarie, iarăşi ne-a lovit valăntainsdeiu' chicios artistic şi mai e un strop până să intrăm în primăvara calendaristică. Semne evidente nu sunt, ceva indicii timide se arată însă: ghioceii au înflorit, răsar uşor zambilele şi narcisele, ici-colo apare câte un pic de verde pe pământ, păsărelele sunt ceva mai gureşe, în lizieră viaţa se agită în vulpi belicoase şi iepuri alergători şi încep să se întoarcă păsările călătoare.

Grădina doarme sub frunzele toamnei, pomii sunt ca împietriţi, primula e în stand by, iar trandafirii sunt doar beţe cu spini. Seminţele aşteaptă cuminţi primăvara, aşezate într-o cutie de pantofi despărţită prin cartoane pe care e scrisă luna de plantare; cele strânse de mine sunt cazate în punguţe albe din hârtie în care au fost medicamente, iar cartofii şi ceapa 7 fraţi stau în pungi maro, tot din hârtie, numai că ele locuiesc în beci.

Aerul e umed şi greu, scaunele pliante sunt jilave, „asfaltul” are o consistenţă cam lipicioasă alternând cu pete de zăpadă, pisicile vin de-afară cu blana înfoiat-reavănă, iar câinii miros clasic a câine ud.

Termometrul nostru digital in-out are două tipuri de zero grade; când temperatura scade, are +0, când creşte are -0. E firesc, îmi spun, face şi el ce poate, oricum nu poate să indice 0 absolut.

Site-ul grădinucăi  şi-a revenit, băieţii de la TEI au mai scos o carte , marţi am avut 469 de vizitatori unici pe blog, iar ieri – 563. Bun venit, cititorule nocturn din Baia Mare, m-aş bucura să rupi tăcerea.

Mă mir, mă foarte mir şi-mi pun o căruţă de întrebări. Mulţumesc.