Dacă s-ar întâlni cererea și oferta

Niciodată nu mi-am propus să ne producem integral în gospodărie hrana. În afara faptului că suprafața de pământ e prea mică pentru asta (cerealele cer suprafețe rezonabile), nu vad de ce să lucrez împotriva naturii cultivând cartofi, ceapă și țelină de rădăcină, când terenul e lutos, sau afini pe pământ doar vag acid. Cum iarăși nu mă văd crescând animale exotice precum vaca, porcul, oaia, capra.

Așa că întotdeauna va trebui să cumpărăm produse alimentare, pe care, evident, le-aș vrea de la producătorul lor direct. Eu cumpărător/cerere. Avem de unde să luăm din sat făină, mălai, brânză, legume, fructe, miere (nu și pâine, ulei, dulcețuri, zacuscă), dar pentru fiecare produs trebuie să mergem la altă casă; cu mașina, că-s distanțe rezon, și găsim după baftă, că oamenii mai sunt și prin grădini sau cu alte treburi. Și-atunci parcă e mai simplu să le iei pe toate odată de la La doi pași, că-n sat sunt două.

Eu producător/ofertă. În fiecare an avem prea multe mere și prune, care cam ajung la țuică (curând vom avea la fel și pere și cireșe), mereu avem prea multe plante aromatice. Uneori avem supraproducție de ouă pe care o dăruim. Alteori lăsăm vișine în pomi pentru păsările cerului, pentru că una lume de oraș nu vrea să vină să-și culeagă gratis, vrea să-i fie aduse, tot gratis, acasă, când are timp de ele. Mereu avem în beci mai multe borcane cu dulcegării decât ne trebuie, mereu avem surplus de plante medicinale și aromatice uscate.

Cu livrările la ușa clientului, la sat, e mai greu; că nici producătorul nu merită să facă drumul degeaba, nici cumpărătorului nu-i convine să plătească transport pentru 3 kg de roșii și unul de ardei, plus două mâini de ierburi, în condițiile în care și el mai cultivă una-alta.

Dar undeva cererea și oferta ar trebui să se întâlnească. Cum văd eu soluția cea mai simplă? Fiecare primărie să organizeze piețe săptămânale în curtea școlilor din sate. Spațiul să fie pus la dispoziție gratuit, gestionat de primărie, unde localnicii să poată veni cu produse proprii, fiecare aduce ce are în plus, fiecare cumpără ce îi lipsește.

Visez, știu.