Start în (aproape) august I

Aproape că am intrat în ultima lună a verii, cam repede au trecut zilele parcă, și ziua începe să se scurteze ușor: soarele răsare în felii peste dealuri și apune brusc în coama pădurii.  Nu e prea cald, iulie se termină cu cea mai mare temperatură 29 de grade și zău nu-mi displace, nici gând de caniculă, dar să vedem de-acum înainte.

Grădina. E verde-luxuriant grație stropelilor, că ploi nu le prea pot numi, zilnice sau la două zile, stropeli urmate de soare arzător care transformă picăturile de apă în lentile; flora cultivată o duce cam rău, dar cea spontană râde-n soare și crește pe repede înainte, de parcă ar fi la tropice.

Legumele sunt dezastru, nici nu mă mai uit la ele, ce să le mai și îngrijesc, ceapa și usturoiul parcă s-au topit, roșiile au colecții de fungi, dintre ardeii iuți doar Jaranda ce rodesc abundent, chiar dacă sunt mici plantele - Cornul caprei și cei de ghiveci sunt parcă stupefiați în nemișcare, nici nu mai sper să vrea să crească de-acum încolo. Avem plante medicinale și aromatice (mai puțin busuioc, că l-au mâncat limacșii, așa că avem urme fine), dovleci crescuți spontan pe bălegarul cumpărat în primăvară, dovleci Styrian (două fire pe rod), anghinare, sfeclă roșie, ceapă de tuns, usturoi peren, urme fine de dovlecei și castraveți și cam atât.

Fructele însă o duc bine, e un an incredibil; în afara faptului că-s multe cum nu credeam că ar putea fi (dar sunt afectați și pomii de boli și dăunători), sunt și foarte gustoase. De când au început să se coacă cireșele, în fiecare săptămână am mâncat fructe la locul faptei: vișine, corcodușe, prune de vară, renclod verde, mere Romus 3, zmeură. În viitorul apropiat se coc merele Prima, perele Williams și prunele Stanley, așa că până în toamnă vom avea fructe continuu.

Flori. Trandafirii, afectați de n boli și dăunători, încep iarăși să înflorească, chiar dacă mai slab ca în alți ani, florile perene o duc bine, cele anuale însă sunt o mare dezamăgire. Am pus multe din semințele primite, din cinci feluri de cârciumărese au ieșit doar cele din semințele mele, din cinci soiuri de crăițe, maci și călțunași au ieșit doar câte două soiuri (dintre care unul era al meu), așa că avem foarte puține, să-mi fie învățătură de minte.

În rest, smulg constant plante de tarhon, că au năpădit zona de flori, jumulesc flora spontană apărută între plăcile de ciment și în șanțurile de scurgere, tai frunze afectate de fungi și tot fac planuri de reconfigurare a zonei de unde am scos gardurile (între casă și grădină), că iar vor trebui mutate plante.