Spovedanie

* Mi-ar plăcea să lucrez într-un magazin de mirodenii, dar fără să interacționez cu semenii mei. Să fiu îmbrăcată în mirosuri înţepătoare, să pot închide ochii, visând de unde au venit mirodeniile.
* Sufăr crunt de plictiseală când întâlnesc oameni nevorbiţi care-mi umplu urechile cu truisme sau revarsă asupra mea informaţii pe care, după ce că nu mă interesează, oricum mi le-au mai spus.
* Umblu îmbrăcată în negru şi una lume îmi spune văduva neagră.
* N-aș accepta să mă mut într-o casă mobilată, ori mi s-ar părea fără viață, ori aș simți că mă mut în viața altcuiva.
* Mi se pare o impietate să umbli cu umbrelă când ninge cu fulgi ca de gâscă; sau prin ploile vesele de vară; sau la prima zăpadă serioasă din an.
* Nu vreau ca trupul să-mi fie înhumat, ci incinerat, iar cenuşa să-mi fie împrăştiată în albia pârului Lespezi, mai sus de Cabana Cuca, să-mi petrec eternitatea în drum spre Marea Neagră, via Argeş şi Dunăre.