... Întâi stins, apoi din ce în ce mai tare, telefonul sună dimineața la 6.
Nu-l opresc, îl las un pic – e un mod de-a începe ziua cu bine.
Mă strecor ușor printre
cele două mâțe negre care uzurpă noapte de noapte patul conjugal; îmi iau
halatul, papucii, trec în bibliotecă, iau geaca. Din bucătărie agăț o
ceașcă aburindă cu cafea și ies pe terasă.
-
Neața, iubita.
-
Neața, iubita.
Lângă domnul meu, mâța
blondă Frida doarme liniștită.
Mă așez la locul meu; cele
două pisici colorate mă flanchează, privindu-se belicos. Știu că dacă nu le
strunesc cu vorba sau cu gestul se vor încăiera.
-
Igor! Frida! Nț-nț-nț!
Le prind la fix, înainte să
sară una la alta fix în brațele mele.
După câteva minute, apar și
pisicile negre. Jinx, cu o atitudine regală, mă invită să-l hrănesc, Mașa,
hotărâtă, își articulează odraslele, le alungă și se tolănește pe perna mea de
pe terasă.
Îi dau lui ză bou să mănânce,
mă întorc pe terasă la cafea; Mașa mi se urcă-n brațe și începe să toarcă.
Mă iubește pisicile și e moarte dupe mine.
Iar eu trebuie să plec la
serviciu.
2 comentarii:
lasa, ca e bun si serviciul asta la ceva, cred.
@cristina - clar e. mai ales ca-mi si place ce fac :)
Trimiteți un comentariu