E
septembrie plin, cu lumină caldă şi blândă de toamnă, lumină
de jar viu şi de gutuie în soare, cu miros de struguri şi de gem
de prune, cu copii în drum spre şcoală, cu lemne, lemne, hai la
lemne şi căruţe cu fân prin sat.
Timpul
trece prea repede pentru cum mi-aş dori eu, e momentul anului care
îmi place cel mai mult, nu-i cald, nu-i frig, soarele nu orbeşte,
grădina dă roade ca încununare a muncii de-o jumătate de an; am
bifat primul foc din această toamnă – chiar două, în boiler -,
am coafat pentru ultima dată roşiile – le-am tuns drastic, că
tindeau către cer -, am demarat aranjatul de toamnă al curţii.
Strângem la două zile din prunele căzute – domnul meu nu vrea să
le scuture -, am cules perele – aproape o lădiță -, răresc
zilnic din mere, sunt bune-bune, nucile deja se scutură, strugurii
se coc uşor. Cam de două ori pe săptămână punem din producţia
proprie câte ceva la borcane sau la congelator, am făcut harissa şi
compot de pere - mi-e drag să intru în beci, avem conserve mai
multe ca niciodată.
În
rest - seminţe, plante la uscat, eliberat pământ după foste
culturi, pregătit treptat casă şi acareturi pentru iarnă. Ca
proiect în derulare, domnul meu a fixat o chiuvetă căpătată la
intrarea în grădină, curând va trebui să oprească apa, dar tot
avem când să ne bucurăm de ea un strop. Mi-am luat punguţe cu
fermoar pentru seminţe, domnul meu şi-a schimbat telefonul și cam irosește vreme cu el, Zăvod
iar strică pe bandă rulantă şi a trebuit legat, Jinx şi-a
revenit complet şi începe să se îngraşe.
N-am
timp să văd cum trece toamna, zboară zilele fără să le simt,
mi-e dor de-un somn responsabil, de-o mâţă torcătoare, de
balansoar, de foc în sobă şi de-o ploaie. Da, vreau să plouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu