Chiar
dacă nu și-a intrat încă în drepturi, septembrie începe să se
simtă; seara și dimineața cer mânecă lungă, deja șlapii nu mai
merg decât la orele prânzului, hanoracele și-au reluat locul în
cuier. Mâțele încep să doarmă pe fotolii, scaune, paturi, Hades
stă în căsuța lui, iar găinile par a se îmbrăca de iarnă.
Grădina
e în faza în care îmi place cel mai mult: coș pe braț piți
style – recolte muncite, drăgălite, așteptate; pun conserve
în fiecare săptămână, unele de probă, inventate, vedem cum
rezistă, usuc ierburi, culeg semințe (asta nu-mi place),
confecționez coliere și brățari din ardei iuți, fac proiecții
pentru anul ce va veni. Iar am mult prea multe semințe, iar trebuie
mutate plante perene, iar am ratat butășirea de vară la
trandafiri, lavandă, rozmarin, iar...
Am
cules prima tură de frunze de tutun – vreo 20 – și-s tare
drăguțe înșirate pe ață și agățate lângă atelierul
domnului meu, am scos castraveții de vară și o parte din dovlecei,
am eliberat ceva pământ de buruieni și aștept să cosească
domnul meu să pot mulci zona pentru iarnă (după ce termină cu prunele,
că-i tare mândru de recolta 2015 și speră să facă spre 50 l de
țuică, eu sunt mai circumspectă).
Bolta
miroase a struguri, gutuile încep să cadă, vișinii încep să
vireze în galben, merele au căpătat gust, perele se coc, liliecii
iar vin în grupuri compacte, pădurea și-a schimbat foșnetul,
mirosul în aer e altul deja.
Vine
toamna și abia o aștept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu