S-a
dus Castor.
La
opt seara, pe 31, în prag de revelion. Vorbeam cu tine, Dana, tu
plângeai, eu îl mângâiam şi respiraţia îi era din ce în ce
mai mică. N-a mai durat cinci minute.
S-a
dus Castor.
Vorbeam
cu tine, Dana, şi-n minte-mi zburau imagini cu el sărind gardurile
ca o căprioară, cum speria pisicile să cadă în găleata cu apă,
aducându-mi mingea, cum mă certa că nu-i plăcea la periat.
S-a
dus Castor.
Nu
ţi-am spus, Dana, cum nu le-am spus nici fetelor când au sunat de
La mulţi ani, era de-ajuns că nouă ne plângeau sufletele, zău
n-avea niciun rost.
S-a
dus Castor.
Vegheat
de Hades, urmărit de la distanţă de Zăvod. De trei săptămâni
nu mai putea să meargă, de două săptămâni nu mai mânca nimic,
de-o zi nu mai voia nici apă.
S-a
dus Castor.
La
locul lui, lucerna încă îi păstrează urma trupului. El e acum
sub nucul din vest, Grasul sub nucul din nord, spre lizieră -
spirite protectoare ale grădinii pe care cu atâta drag au apărat-o.
P.S.
Textul e scris pe 1 ianuarie. Încă e greu, încă îl aud
certându-mă sau vorbind cu vocile din capul lui, lucerna îi mai
păstrează urma trupului, iar Hades frecvent stă acolo.
Pozele sunt făcute pe 1 decembrie, în grădină, când încă mai
putea să meargă.
8 comentarii:
Rau e sa pierzi un suflet drag, stiu cum e :( Eu sper ca exista totusi si un rai al animalelor.
Oooooffff.
Daca a fost caine politist, a avut o soarta buna pana la final, caci am vazut cum sunt dati la casare cainii din politie cand nu mai sunt "buni".
Daca n-a fost caine politist, tot buna soarta a avut. Ce si-ar putea dori mai mult un caine, decat sa aiba niste oameni dragi pe care sa-i apere si care sa-l protejeze, la randul lor?
Daca e sa cred in ezoterisme, acum e cu un cer mai sus.
Castor, eu te-am cunoscut in carne si oase si sa stii ca stiu, esti un spirit superior. Sa ii veghezi pe cei pe care i-ai lasat pe pamant si de acolo, de sus.
Odihneasca-se in pace!
Imi pare tare tare rau, nici nu-mi gasesc cuvintele. Nu stiu ce sa-ti spun, stii ca era preferatul meu. Si....am vrut sa intreb de el la comentariul trecut (jur!), dar mi-a fost frica de ce-mi vei raspunde, parca simteam ceva, of.....
Ca si Green, si eu sper sa existe un rai al animalelor. Un rai cu multa verdeata, in care ele alearga si se joaca fericite!
Ii multumesc lui Castor pentru momentele frumoase pe care mi le-a oferit admirandu-l in pozele postate de tine pe acest blog.
Sunt alaturi de voi.
Imi amintesc și de Grasul. Și acum, alt plecat...Mi-am dat seama că va urma finalul din postarile tale anteriore. Totuși...doare cumplit. Știu cum e.
Nu vor fi uitați.
@vax albina - i-am luat, si pe grasul, si pe castor, de la adapost la 1,11,2009. caini mari, nu prea tineri, cu boli cronice. sincera sa fiu, atunci nu speram sa traiasca atat, m-as fi bucurat sa le putem oferi si un an de libertate si de dragoste. la grasul au fost 4 ani, la castor - 6. si tot doare.
ai un inger in plus... va imbratisez cu drag.
caine de paza pe mosie
E dureros si indiferent ce ar spune unii,nu se uita.Cine le iubeste intelege asta.Si eu cred intr-un rai al animalutelor si ,cumva,intr-o revedere....Imi pare tare rau.
Trimiteți un comentariu