Like?:)

joi, 7 ianuarie 2016

Castor



S-a dus Castor.
La opt seara, pe 31, în prag de revelion. Vorbeam cu tine, Dana, tu plângeai, eu îl mângâiam şi respiraţia îi era din ce în ce mai mică. N-a mai durat cinci minute.
S-a dus Castor.
Vorbeam cu tine, Dana, şi-n minte-mi zburau imagini cu el sărind gardurile ca o căprioară, cum speria pisicile să cadă în găleata cu apă, aducându-mi mingea, cum mă certa că nu-i plăcea la periat.
S-a dus Castor.
Nu ţi-am spus, Dana, cum nu le-am spus nici fetelor când au sunat de La mulţi ani, era de-ajuns că nouă ne plângeau sufletele, zău n-avea niciun rost.
S-a dus Castor.
Vegheat de Hades, urmărit de la distanţă de Zăvod. De trei săptămâni nu mai putea să meargă, de două săptămâni nu mai mânca nimic, de-o zi nu mai voia nici apă.
S-a dus Castor.
La locul lui, lucerna încă îi păstrează urma trupului. El e acum sub nucul din vest, Grasul sub nucul din nord, spre lizieră - spirite protectoare ale grădinii pe care cu atâta drag au apărat-o.
P.S. Textul e scris pe 1 ianuarie. Încă e greu, încă îl aud certându-mă sau vorbind cu vocile din capul lui, lucerna îi mai păstrează urma trupului, iar Hades frecvent stă acolo. Pozele sunt făcute pe 1 decembrie, în grădină, când încă mai putea să meargă.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Rau e sa pierzi un suflet drag, stiu cum e :( Eu sper ca exista totusi si un rai al animalelor.

cristina spunea...

Oooooffff.
Daca a fost caine politist, a avut o soarta buna pana la final, caci am vazut cum sunt dati la casare cainii din politie cand nu mai sunt "buni".
Daca n-a fost caine politist, tot buna soarta a avut. Ce si-ar putea dori mai mult un caine, decat sa aiba niste oameni dragi pe care sa-i apere si care sa-l protejeze, la randul lor?
Daca e sa cred in ezoterisme, acum e cu un cer mai sus.

Castor, eu te-am cunoscut in carne si oase si sa stii ca stiu, esti un spirit superior. Sa ii veghezi pe cei pe care i-ai lasat pe pamant si de acolo, de sus.

Odihneasca-se in pace!

Mihaela T. spunea...

Imi pare tare tare rau, nici nu-mi gasesc cuvintele. Nu stiu ce sa-ti spun, stii ca era preferatul meu. Si....am vrut sa intreb de el la comentariul trecut (jur!), dar mi-a fost frica de ce-mi vei raspunde, parca simteam ceva, of.....
Ca si Green, si eu sper sa existe un rai al animalelor. Un rai cu multa verdeata, in care ele alearga si se joaca fericite!
Ii multumesc lui Castor pentru momentele frumoase pe care mi le-a oferit admirandu-l in pozele postate de tine pe acest blog.
Sunt alaturi de voi.

vax albina spunea...

Imi amintesc și de Grasul. Și acum, alt plecat...Mi-am dat seama că va urma finalul din postarile tale anteriore. Totuși...doare cumplit. Știu cum e.
Nu vor fi uitați.

simf spunea...

@vax albina - i-am luat, si pe grasul, si pe castor, de la adapost la 1,11,2009. caini mari, nu prea tineri, cu boli cronice. sincera sa fiu, atunci nu speram sa traiasca atat, m-as fi bucurat sa le putem oferi si un an de libertate si de dragoste. la grasul au fost 4 ani, la castor - 6. si tot doare.

ajnanina spunea...

ai un inger in plus... va imbratisez cu drag.

ceai goji spunea...

caine de paza pe mosie

mikaela spunea...

E dureros si indiferent ce ar spune unii,nu se uita.Cine le iubeste intelege asta.Si eu cred intr-un rai al animalutelor si ,cumva,intr-o revedere....Imi pare tare rau.

:-D