Avem pământ, ce facem cu el? III

Grădina de legume

Din start împărţim zona în mai multe parcele distincte, pentru că trebuie făcută rotația culturilor și parcelăm, pe schița inițială, viitoarele culturi. Noi facem rotație în patru ani, în primul plantăm pe o parcelă fructe – denumire generică, evident, aici intră roşii, ardei, cartofi... -, în al doilea punem frunze – varză, spanac, salată... -, în al treilea, rădăcini – ceapă, morcovi, usturoi... - , în al patrulea, plante tehnice – facelia, muştar, coriandru...; aici plantăm şi fasolea, soia şi urme fine de dovleci. Mai am o zonă de rezervă pe care pun altceva, în funcție de toane, ca să nu mă simt constrânsă, să am libertatea de a mă juca, şi încă o zonă de creşă, cea mai apropiată de casă, unde plantez în primul an plantele perene şi butaşii, până se dezvoltă ele uşurel să le pot planta la locul definitiv.

Ţinem cont de preferinţele fiecărei plante, când trebuie semănată, după ce perioadă fructifică, când sunt ultimele geruri în zona noastră, căutăm indici fenologici specifici locului (aici mazărea se seamănă când înfloresc narcisele, răsadurile de roșii se pun în câmp când sunt crinii albi înfloriți). De exemplu, în zona noastră, tomatele se plantează în câmp cam la 15-20 mai; cum răsadurile e bine să aibă măcar 50 de zile, semințele le punem în ghivecele în a doua jumătate a lunii martie. Roșiile, în funcție de vreme și de soiul lor, pot fructifica timpuriu - după 75 de zile de la semănare – sau uzual, spre 100 de zile (ceea ce înseamnă că avem roșii pentru consum de la începutul lui iulie.

Parcelele noastre sunt sensibil egale și pe o parcelă putem pune 70 de cuiburi (ori două fire) de roșii și 40 de cuiburi de ardei, adică fix cât avem timp să îngrijim, ținând cont de faptul că amândoi avem joburi; mulcim tot ce se poate și nu săpăm mai deloc, iar uneori vara trebuie să udăm grădina câte două ore pe zi (cu furtunul, nu avem sistem cu picurare).

Facem planificare pe schițele fiecărei parcele, câte cuiburi, alei, câte fire, câți metri liniari, poteci și sperăm din tot sufletul (aham!) că vom respecta ceea ce noi singuri am hotărât.

Va urma.